22,583 matches
-
alte asemenea produse de cea mai bună calitate, care necesită multă hărnicie și pricepere. fără tine s-au prăbușit moleculele din mine în ADN-ul tău s-au amplificat mișcările mele de leu de senzație în alergare, în oprire, în mâncare de secunde, ploi, zări protejez acum puii de fulgi de zăpadă, de cenușă, puii de făcut focul de flori - orhidee, crizanteme, caprifoi la un pahar de vin pe care ți-l ofer pentru că fără tine nu poate fi nici un ceas
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Da' nici nu zic ba! SMARANDA (iese, trece spre cuptor. Trebăluiește ceva): Nu zici ba! Mai bine n-ai zice nimica și-ai vedea ce-i de făcut. Iaca, plozii foiesc în dosul șurii și-așteaptă să-i chem la mâncare. Acu' zi și tu: ce le pun dinainte? VASILICĂ (scoate capul de după perete): Gata-i, mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ: Apoi văd că nu ne mai chemi... Și ne cântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
foame! Gheorghiță, săracu', roade niște clei de pe trunchiul vișinului cel bătrân. SMARANDA: Ei, poftim! Gând la gând cu bucurie, așa-i, Dănilă? Du-te, Vasilică, dragu' mamei, du-te și mai aveți o lecuță de răbdare; îndată-i gata și mâncarea. VASILICĂ: Iaca mă duc. Da' de când ne tot amăgești... s-a cam terminat răbdarea... SMARANDA: Haide, haide, întrece-te tu cu vorba! Vă chem eu acuși. (Vasilică pleacă bombănind) Și să nu te-aud mârâind, că mă iau cu vătraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi s-o mai ajute la cele trebi. Dimineața să vină, să steie aici peste zi, (apăsat) cu mâncarea noastră!, iar pe seară să se întoarcă acasă. Vreo catrință și niște încălțări mai vechi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi s-o mai ajute la cele trebi. Dimineața să vină, să steie aici peste zi, (apăsat) cu mâncarea noastră!, iar pe seară să se întoarcă acasă. Vreo catrință și niște încălțări mai vechi de-ale Anisiei s-or mai găsi să i le punem în brațe, că, de, ai casă grea, măi Dănilă, și nu sufăr să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbă până când nu te-o dezlega popa! Ți-am spus că mă mânii! ANISIA: Iaca tac. Fă ce știi tu. ISPAS: Apoi taci! Zi, Dănilă. DĂNILĂ: Bădie, iaca ce rugăciune am: în casă nu se mai găsește chiar nimica de mâncare, și-aș fi făcut un drum la moară, să mai leg ziua de mâine cu cea de poimâine. Așa că mă chiteam că mi-i mai face bine o dată cu carul dumnitale. Boi am eu, grâu și păpușoi au alții... ANISIA: Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o dată... ANISIA: Da' rămâi cu frate-tău și te pupă-n bot cu dânsul. Eu am plecat la ale mele, că nu mai pot să sufăr! Iac-așa să știi! (Pleacă, de la colțul casei) Huști, cobăilor!. Iar ați venit la mâncare? Parcă-ați fi de-alde Dănilă... La scurmat în dosul șurii, nesătulelor! Se depărtează bodogănind) ISPAS: Măi frate, mai zic eu femeii ce-i zic, da' să știi că așa, câteodată, lehamite mi-i de frăția noastră. Tu ai boi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Am dat de gustul negoțului... Iaca, vine dimpotrivă un creștin c-o gâscă sub braț. Aista știu și eu că-i om deștept: ouă-ouă, boboci, deh, ce să mai vorbim, într-o primăvară ți-i plină bătătura. Și nici de mâncare nu le porți de grijă, că le dai drumul să pască la gârlă. Apoi ce zamă iese dintr-o gâscă grasă când o pui în oală..., ca să nu mai socotim penele și puful... (Intră Cârlig, cu o gâscă sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vin, mâncând unii dintre ceilalți meseni și partea Măriei Sale. Trei dintre acești oaspeți poftesc numai legume, iară ceilalți numai carne, de ce-o fi. Doi dintre aceștia, osebit pruncul de țâță, se mai scoală și peste noapte și cer de mâncare. Măria Sa, Gând-Împărat, și feciorul Măriei Sale pot cădea la curte în orice ceas, care cuhniile cată a fi mereu pregătite. LIANA: Cum nu se poate mai limpede mi-ai spus, cinstite mare bucătar, câte guri și în ce fel ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să ne sugem labele ca ursul în bârlog cu asemenea rânduială. (Iese. Se izbește de cineva, face un pas înapoi. Pârjol, dincolo de ușa întredeschisă.) PÂRJOL: Mă iartă de izbitură, frate Ceaun. Da' ce arăți așa plouat, ți s-a afumat mâncarea sau ți s-au ars plăcintele? (Face un pas în încăpere. E mustăcios și îmbrăcat cu dichis militar zornăitor. Trec amândoi spre rampă. Dialogul dintre cei doi continuă pe un ton scăzut, să nu audă Liana din încăperea alăturată) CEAUN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rog să-l ridici de la cămări, potrivit înscrisului. (îi dă fila pe care scrisese) PÂRJOL (se uită la filă, cu îndoială): Oare-o fi destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cei pe care te apleci să-i ridici din ticăloșia lor! HULPAV: Până-ți hotărî cui îi tăiați capul și cui nu, s-ar mai putea găsi ceva de mâncat și de băut în casa asta? GRAS: Bun cuvânt! GÂND: Mâncarea și băutura stau pe loc până ne-om limpezi. S-o ascultăm pe nora noastră. LIANA: Am pregătit asemenea bucate nu cu gând de ocară, ci pentru a-i face pe plac Măriei Sale Pricină-Împărat. PRICINĂ: Ce fel de plac poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
invizibil), știi dumneata cine..., te are la mare cinste pentru astă pricepere. La trapeză capeți cele mai mari și mai groase smochine și oala cu lapte dulce cea mai burduhănoasă... MAVRICHIE: Măcar nu-mi mai aminti de trapeză și de mâncare! Iaca, și simt la rădăcina limbii gust de lapte dulce și de smochină coaptă, că doar asta li se dă să mănânce preafericiților dintru împărăția de sus. Lapte dulce și smochină... smochină și lapte dulce... Că, doamne iartă-mă, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe careva dintre noi să-l călăuzească. Nu știm noi că pre pământ sunt multe răutăți și ispite... HABACUC (oftează discret): Sunt mai întâi felurite feluri de mâncări grase, care mai de care mai sărată și mai chipărată... PAFNUTIE (scârbit): Toate cu carne... FARNACHIE (melancolic): Este și rachiu... HABACUC (la fel): ...și titiun... FARNACHIE (cu spaimă): Sunt și muieri de cele vii și adevărate! (Toți trei se privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cogemite sfântul să se întindă de foame... BABA SAFTA: Chiar așa! Ia vezi, Ilincă, vezi de cată-n chiler ceva de-ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O leacă de lapte, cuvioase, pân-om pregăti altele... SISOE (mânios): Lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pare adâncit în gânduri sumbre) Sfinția ta, poate ți-ar plăcea niște scrob cu jumări sau niște fasole cu afumătură, cu mămăligă caldă și murături... SISOE (înviorat): Asta-i altă vorbă... BABA SAFTA: Ilincă, tot acuma să-mi vii cu mâncare creștinească, să prindă cuviosul putere, sărăcuțul... Dă fuga...! ILINCA (spre Baba Fira): Mătușă. Hai cu mine să m-ajuți, că acuma vezi... (Ilinca și Fira ies. Celelalte trei babe trec la Sisoe) BABA RADA: Iaca, sfinția ta, îndata mare vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și nu știe cum să facă... Ei, ce spui sfinția ta? SISOE: Și nu ne duce pre noi în ispită... Că nu pentru asta m-am coborât eu aici. Și adevăr grăiesc ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în Rai pe calea cea mai scurtă. Și n-a mai avea cui purta de grijă după aceea... BABA RADA: Luță, dă fuguța, soro, că ești mai sprintenă, dă fuguța și vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o oală nouă și plină? ILINCA (din culise): Îndată, nănașule, se poate?! (vine din dreapta cu o oală, toarnă celor doi.) NIȚĂ: Lasă oala aici... ILINCA: O las, părinte. Când mai aveți trebuință de ceva, chemați-mă. Îndată-i gata și mâncarea. (iese grăbită) NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
toarne ceva absolut devastator. O mărturie aflată undeva la limita decenței. Și, dacă ești cardiac sau ai alte afecțiuni, nu se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie neapărat să scăpăm de el! Mi-a zis odată foarte hotărâtă. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
pus la cale asasinarea lui Kennedy sau cine era individul care ar fi coordonat masacrul de la Timișoara. Sterică Comănescu are o slujbă destul de anostă, de curând l-a lăsat și nevasta. Stă toată ziua în cușca unde tanti dă de mâncare populației și o ține de vorbă. Și cu ochelarii a vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le dea de urmă. Cam atât. Vocabular alternativ Iordănesciene Cașchetă Opțaid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
l-a dat și lui frate-su’. L-a introdus în combină, a frecat cu telecomanda începutul fiecărei piese și a conchis că e bun. - Hai, nu vrei o banană? Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau banane! Ar urma presupunerile că precis n-a mâncat iar nimic azi, uite-l cum arată! Străveziu. Și pantalonii ăia. N-ai bani, mamă să-ți cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc astăzi și pace - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel. Ca pe roate, băiatul moșului. Ca pe roate. Știam eu pe cine trimit, moș Dumitre. Să-ți dea Dumnezeu sănătate. M-ai scos din mare încurcătură. Costăchele tată, eu mă grăbesc să ajung acasă, că baba mă așteaptă cu mâncarea pe masă. Și nu de alta, dar dacă nu ajung la vreme, mă ia cu melesteul - a rostit printre hohote de râs moș Dumitru. Mergi sănătos și spune-i mătușii Zamfira să nu umble cu melesteul, că eu o știu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
disperat. Știam noi că nu reziști prea multă vreme și într-o zi tot ai să treci pe la noi - l-a întâmpinat învățătorul, ridicându-se cu greu din fotoliu. De unde vii? Cred că de la primărie. Să-ți pun ceva de mâncare. Îi fi flămând - a intervenit învățătoarea. Ce-i aia flămând? Hămesit, nu alta - a răspuns Costăchel, cu un zâmbet palid pe obrazul obosit. Eu am să fac ce n-am făcut cam de multă vreme. Am să aduc o oală
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inginerul Cicoare. Noi eram gata să trimitem pe cineva la tine, Costăchele. Dacă știam că ești la târg, nu aveam nici o îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu ceva de mâncare, că de băutură nu ducem lipsă - a dat-o pe altă foaie învățătorul. Când foamea a fost potolită și setea ostoită, Costăchel a pornit să depene toate cele petrecute la județ și ce deslușise el din gazete. Măi Costăchele! Tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]