3,499 matches
-
Cât o s-o mai faci pe mamă ta să intre în pământ de rușine? Cât timp trebuie să te mai bat ca să te aduc pe drumul cel bun? Ce-ți lipsește? Ai bani, ai un nume cu care te poți mândri la tine în oraș, ai libertate, dar faci totul după capul tău ăla mare și prost. Chiar nu te duce mintea decât la tâmpenii? Petruș se gândea la partida de sex pe care tocmai o ratase, dar și la perspectivele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să ne ticăloșim, să fim lași, să ne lăsăm pradă confortabilei mediocrități. Nu eram un grup elitist, absolut deloc. Dar eram unul un pic autosuficient, o mică familie electivă. Ne încurajam unul pe altul să facem ceva cu sens, eram mândri unul de altul, ne dădeam peste degete când o luam razna, nu ne lăsam să cădem, ne treceam cărțile de la unul la altul. Nu ne lăsam nici flămânzi, nici cronic triști, nici pradă nepăsării. Ne stăteau în gât bucuriile neîmpărtășite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au curs lacrimile. „Am murit o dată, așa că n-o să mai mor curând!”, mi-am zis. Iată, iubită prietenă, două zile din viața robului tău. Un pas mic pentru el, dar mare pentru omenire. În urma lor, mărunta lui țară se poate mândri în fața lumii cu un record: cel mai mare număr de revoluționari cu certificat pe cap de locuitor din toate timpurile și din toate țările. Privesc înapoi cu mândrie. Dar oare de ce-mi vine și mie din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mai avea ce aștepta. Acum un an și ceva fusese împroprietărit și era fericit. El atinsese liniștea aceea senină de care ducem nevoie; fiecare avea preocupările lui de țăran, improvizat în ora de serviciu al primăriei „bun la toate”, se mândrea cu asta, apoi grija celor doi cai, cu care conversa în ascuns, îi mângâia pe frunte, pe bot, îi bătea prietenește pe crupe, ei simțeau asta, era a doua fericire a lui. Se simțea împlinit, mulțumea seară de seară lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă, nu drama unui singur om, a unei singure familii, ci a tuturor, a miilor de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mâini cu petece de conștiință rămase, unii mândri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară în numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai închisorilor și ai societății ea însăși transformată în închisoare. Ar trebui un scriitor... Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
despre mișcarea, nu la noi ci în străinătate, a ideilor politice și sociale, cu care domnul Pavel era la curent de la posturile în limba română de peste graniță, pe care le asculta seară de seară, declarându-și competențe de care se mândrea în familiala noastră societate. Intervenea din când în când și doamna Pavel, care, oftând, își amintea de „bunele maniere, astăzi uitate” ale școlii evanghelice din copilărie, cu toate că nu aveau nici o legătură cu știrile posturilor de radio străine, pe care soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cunoască ceea ce am făcut noi și în ce constau rezultatele activității în politica externă a patriei noastre, să fie emulați și totodată, spre a se prevala de ele în continuare, în promovarea intereselor naționale; neavând motive de complexare, să fie mândri de ele și să le ducă ei mai departe, în cât mai bune condiții. Sufocați de veleitarii zilei de foiala lor zgomotoasă și deșartă și față de politica de negare și spălare a creierelor, deși nemini licet, nu am ezitat deloc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
spus că revăzuse cu puțin timp înainte Kremlinul, recent restaurat, cu un consum ridicat de foiță de aur, dar că Palatul nostru al Parlamentului este, la rândul său, o realizare remarcabilă, de care poporul român are tot dreptul să se mândrească. Mai târziu, într-un interviu dat în direct de televiziunea PRO TV, Voronin a făcut aprecieri pozitive cu privire la rezultatele vizitei sale oficiale în România. Lucrurile păreau așezate pe o cale normală în relațiile dintre România și Republic Moldova. Dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al ministerului în îndeplinirea misiunii și mi-a urat succes. Militari, militari, dar aveau stil! Aveam să remarc și în alte ocazii, chiar și printre funcționarii civili sau oamenii obișnuiți din categoria medie-înaltă, că chilienii aveau stil și se simțeau mândri că sunt "englezii (sau prusacii) Americii Latine"! Peste tot, mi se vorbea politicos și ultimele lor cuvinte erau, indiferent dacă erau militari, civili, funcționari de stat sau simpli cetățeni: "a sus ordenes Senor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în aceste vremuri de decădere! Aceștia sunt oamenii cărora sunteți mândri să le deschideți ușile caselor voastre! Aceștia sunt oamenii cărora le jertfiți fiicele voastre ca unor zeități de dinainte de islam! Înainte de căderea serii, întregul oraș nu vorbea decât despre acest incident. Lui Zeruali însuși, vorbele șeicului i-au fost repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
băgat în cușcă și dus la azilul de nebuni de pe Alipur Road, ca nebunul care întrerupsese cursul de economie pentru doamne de la universitate și fusese ademenit și prins doar cu niște dulceață. Așa că, la insistențele familiei, doctorul Banerjee, care se mândrea cu condiția sa fizică, se aburcă în copac, cu stetoscopul și tensiometrul la gât. Urcă până unde se afla Sampath, ca să poată să i se uite în ochi și în urechi, să-i verifice limba, să-i ia tensiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să-l ciocănești într-o parte. Așa îți dai seama că e bine copt. Spionul își luă notițe pe un caiet de școală și se scărpină încurcat în cap. Era prima sa misiune importantă de când se alăturase Societății, care se mândrea cu oameni distinși precum cel care dezvăluise mecanismele prin care se ridica guru-ul cu șocuri electrice, cel care descoperise înșelătoria cu toaleta care exploda, funcționarul care se ascunsese într-un bazin cu lapte prins îndulcit ca să asculte discuția ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar cana de ceai pe care tocmai și-o turnase scotea aburi delicați și aromați în fața sa. Ei bine, omul acesta care distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
De G. Coșbuc Ieri vedeam pe luncă flori... Mândri fluturi zburători, Și vedeam zburând albine! Ieri era și cald și bine. Azi e frig și nori și vânt, Frunzele cad la pământ, Florile stau supărate, Veștejesc de brumă toate. Ieri era frumos pe-afară Ca-ntr-o caldă zi
ZILE DE TOAMNĂ. In: POEZII PENTRU CEI MAI PICI COPII by G. Coşbuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/315_a_600]
-
aceleași valori: comunicare, echilibru, colaborare, autodepășire, adică pașii spre succes, iar acum, la cea de-a 40-a aniversare, ne bucură nespus faptul că printre noi se numără și absolvenți ai aceste școli, tot astfel cum ne face să fim mândri faptul că dintre generațiile mai recente există elevi care ne-au urmat exemplul și profesează în diverse instituții școlare din județ. Nu putem decât să ne dorim decât ca elevii noștri să ne depășească pe noi, cei care i-am
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
puțin inteligentă din Endimiunse?“ - o filozofie a disperării, deoarece cel care e unic e concomitent și cel mai mare, și cel mai mic. Gorful nostru, cel care urmărea acum cu interes urcușul lui Vultur-în-Zbor și al lui Virgil Jones, se mândrea în mod deosebit cu Ordonarea pe care o dăduse ultimei și celei mai faimoase dintre întrebări. O modificase în așa fel încât să obțină o cu totul altă întrebare și anume: Determinați cât de catalizatoare este o elită. Folosiți-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai ușor să soliciți serviciile unei doamne despre care știi că este expertă în variațiunile tale preferate decât să-i ceri unei curve anonime să-ți satisfacă toate capriciile.) Și Iocasta avea sentimentul că în epoca ei, fetele sale se mândreau mai tare cu munca lor. Singurul angajat care-i dădea motive de îngrijorare era unicul bărbat pe post de curvă, Gilles Priape. Era prea leneș pentru dimensiunile lui. Iocasta știa că bărbaților le sunt necesare perioade de repaos mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i-a privit cu uimire pe cei doi. Elfrida i-a întors privirea calmă, învârtindu-și umbreluța de soare. Era îmbrăcată numai în dantelă albă. — Doriți ceva? a întrebat descurajator Iocasta. — Da, a răspuns Vultur-în-Zbor. Nu era momentul să fie mândri. Căutăm adăpost. Iocasta a zâmbit fără chef. — Nu, a zis ea și a dat să închidă ușa. Ce vrei să spun? a strigat Vultur-în-Zbor. Că am înțeles cât am greșit în felul cum m-am purtat? Am înțeles. Că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere. —Trebuie să fie pe undeva pe aici. În fine... Pe Duggie aceștia deja îl știi, desigur. Și sunt Akis Georgios și Ikimura-san. Ceva din Națiunile Unite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un ritual zilnic. Apoi n-a mai contat. Nu m-am mai putut opri. Mergeam bezmetic spre un niciunde. Devenisem un caraghios, compătimit la început, apoi disprețuit și lăsat în voia pierzaniei sale. Știam și nu-mi păsa. Chiar mă mândream cu o astfel de postură. Mi se părea că dă culoare vieții, că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Lourdes. Așa e ea și eu o iubesc așa cum este, fără să i se schimbe nici măcar un fir de păr din acelea care Îi ies În bărbie. Și de aceea vreau să fiu cineva cu care ea să se poată mîndri. Vreau să gîndească așa: Fermín al meu e un bărbat dat naibii, ca și Cary Grant, Hemingway sau Manolete. Mi-am Încrucișat brațele, cîntărind situația. — Dumneata ai vorbit despre toate astea cu ea? — Nu, pentru numele lui Dumnezeu. Drept cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comediilor caragialene. Respectate în mediul familial ele au o mare abilitate în a-și asigura ocrotire și dragoste în ochii celor doi componenți ai triunghiului conjugal. Mediul mahalalei le impune această morală care se subordonează intereselor și plăcerilor personale, femeia mândrindu-se nu cu fidelitatea față de soț sau de amantul oficial, ci cu cinstea de a-i fi „fidea” amantului de inimă. Rupându-se legăturile amoroase se rupe și legătura cu viața (Coana Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pe care tocmai a Înjghebat-o. Din fericire n-o face. „E, și pe urmă, eram la Budapesta, cam 18 zile am stat acolo. I-am urmărit pe nemți până În Cehoslovacia.“ Poate că-i place să pronunțe Cehoslovacia, să se mândrească, să-ți aducă aminte că tu Încă nu ești bărbat, n-ai călcat niciodată Într-o țară străină cu un nume atât de sonor și de lung. Ai putea să-i spui că ai fost În Cehoslovacia cu lotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
descurca, spuse ea foarte încrezătoare. Era o fetiță subțire și înăltuță pentru vârsta ei, cu ochi vioi și gură îndrăzneață. Acum era hotărâtă să n-o dezamăgească pe mama, ba chiar ar fi vrut ca mama și tata să fie mândri de ea când se vor întoarce. Coborî din pat, se schimbă de cămășuța lungă până în pământ în care dormise, se pieptănă frumos și ieși afară. Mai întâi se spălă pe față, apoi intră în bucătărie să vadă ce îi lăsase
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
că doamnei Kaufman - care aștepta ultimele informații - i s-a părut o eternitate. —O eternitate? — Pur și simplu nu cred că dacă lipsești de la birou atât de mult vei reuși să acorzi clienților ca doamna Kaufman atenția cu care ne mândrim noi, aici la UBS. E doar o chestie la care să te gândești data viitoare, da? Îmi pare rău. M-am dus doar să-mi iau ceva de mâncare. Știu asta, Bette. Dar nu trebuie să-ți aduc aminte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]