5,997 matches
-
a fost din răzbunare, ca să ne tragi la fund... Atinsese un punct slab. Strânsoarea lui Dominic a slăbit ușor în timp ce a urlat la ea. Destul cu imaginația ta... Mi-am îndoit genunchii repede, aplecându-mă, degetele lui desprinzându-se de mânecile tricoului meu, și am făcut câțiva pași rapizi în față înainte să mă poată prinde din nou. —Dominic, nu este nevoie de asta, i-am spus. După cum ai spus, nu am nici o dovadă... —Tu l-ai omorât și pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral și cu eterna-i disperată credință în mai bine. Instinctiv îmi era silă de turnători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vrut și el să fie puțin cu ea la petrecere. Îmi va vorbi, privind peretele de beton din dreptul ferestrei. Apoi se va întoarce lângă mine. Își va scoate ochelarii. Îi va lăsa pe masă. Își va șterge ochii cu mâneca puloverului. — Am chemat-o pe o soră de la doi, de la terminați. Nu a vrut să vină. Mi-a spus doar „fă ce știi să nu mai urle sirena aia, că se aude până în stradă“. Și nu știu ce a fost în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care, de cum l-a consultat, m-a Întrebat de ce nu-l chemasem mai devreme. Miquel avea tuberculoză. Ruinat și bolnav, trăia din amintiri și din remușcări. Era omul cel mai amabil și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chicoti, cu un glas schimbat, pe cât de Îmbietor, pe atât de pervers... „Ehe”, Își spuse medicul, „se pare că avem de-a face cu o bucățică bună...” Noimann o Învălui cu răsuflarea sa. Cămașa se balansă În aer, fâlfâindu-și mânecile cu o mișcare grațioasă. Noimann se gândi la o strategie, și anume: să atragă cămașa cât mai aproape de pieptul lui, după care, cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu o mișcare bruscă, s-o apuce cu ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de noapte se apropia și se Îndepărta de pat, făcând volute din ce În ce mai grațioase. „Te pomenești”, Își zise Noimann, „că și ființele ce În loc de corp posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
undeva pierdută În spațiul cosmic, emanând o lumină orbitoare, menită să ducă lumea În ispită, planetă al cărei nume Îi era, deocamdată, necunoscut lui Oliver. Degetele lungi și subțiri ale inginerului Satanovski, executând mișcări elipsoidale În aer, le extrăgeau din mâneci, din cravată, din papuci, din halat, ba chiar și de sub scoarța În care era Înfășurat de la o vreme trupul masterandului. Pesemne că planeta din care veneau ele atrase de mâinile nespus de Îndemânatece ale inginerului nu avea o formă rotundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la Oliver, la care făcea acum aluzie inginerul Edward Satanovski. „Mai bine mi-ați spune cine Învârte manivela...” „Da, chiar, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
alunge cu fumul o parte din aceste larve ce-i mișunau pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete amploare. Păianjenii apăreau de pretutindeni. Din cutia de scrisori, din tocul ușii, din pereți și din burlane ce, lichefiindu-se, luau o formă din ce În ce mai ondulată. Gulerul și mânecile Îi era pline de păianjeni mai mici și mai mari ce alergau cu iuțeală Încoace și Încolo, lăsând În urma lor dâre subțiri și lipicioase. Noimann Întoarse capul, privind cu precauție În jur. Pe stradă nu se vedea nici țipenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sărite, inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui e deșteptarea...” „Parcă l-ar fi apucat sughițul”, zise Bikinski, Încercând să-l rețină pe masterand cât mai mult În aceeași stare... Oliver sărea Însă din timp În timp de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până-i ieșeau ochii din orbite, apoi se așeza din nou la masă. „Ce mai cocoșel”, făcu și Lily Fundyfer și brusc fu apucată de același simptom. Ceilalți mușterii, aflați la alte mese, contaminați de spasmele lui Oliver, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cimitirul Sfânta Treime. Ținea doar minte cum i se perindau prin fața ochilor neoane, semafoare, faruri și mașini și o brișcă (sau mai degrabă dricul) În care se aflau o groază de costume ce-i făceau semne disperate, agitându-și neputincioase mânecile În aer, o brișcă sau un dric cu un blazon auriu care apărea și dispărea În beznă. De asemeni, Își amintea cum, ajungând În fața cavoului său din cimitir, văzu, În locul statuii care-l reprezenta În chip de Napoleon, pe Satanovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă și configurația celorlalte planete ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce ieșea din Casa Soarelui, străbătea Karl Marx, Piața Unirii și se-nfunda la gară. Și un alt drum, ce Începea din Casa Lunii, se scurgea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce-i pluteau prin cap nu năvăleau acolo de la sine. Mănușile și fracul lui Satanovski Îi puneau tălpile pe jar. Halucinațiile Își aveau sorgintea În pachetele de cărți de joc pe care inginerul Edward le ținea ascunse În șosete, În mâneci, sub gulerul cămășii sau În buzunare. Acolo se amestecau iluziile, deziluziile și sentimentele lui Noimann. Apariția piciorului era poate un semn ca Noimann s-o ia din loc... ... Stomatologul făcu un pas spre dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încotro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce separa masa de dulap. Acum infinitul se scurtase. Îl puteai atinge cu mîna. Arăta ca o masă sau ca un perete, un pat sau un dulap... Dulapul se deschise ca la comandă, de la sine. Costumele, cu tot cu umerașe, fâlfâind din mâneci, Înaintau spre el. Stomatologul Însă nu mai avea timp pentru paradă sau alte scălămbăieli. Abordând un aer de superioritate, el desprinse de la locul său costumul alb și se Îmbrăcă pe fugă... Apoi, desprinzând din cuier pălăria și Îngrămădind În geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată toată apa din cană pe față. Saltul plin de furie și oprirea la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
l-ar vedea pe Tudor sărind gardul cu o furcă În mână. Mai departe, tot pe partea dreaptă a drumului, se află și clădirea cu etaj a miliției. Pe scările de la intrare se vede o femeie nu tocmai subțire, cu mânecile rochiei de diftină suflecate și purtând pe cap un fel de fes cu ciucure roșu. „O fi gospodina miliției“ - Își spuse Popescu privindu-l furiș pe bătrân. În curtea instituției nu se află nici un cal, ci doar un Aro și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță de numai 300 de metri. Plan ansamblu pe mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
are nici o legătură cu acei oameni. El refuză să-și recunoască părinții și, În general, nu prea acceptă ideea că el ar putea avea așa ceva. Astfel. Despre mine, nimic. Dar vorba lui Zare, ce-avem noi În clin sau În mânecă cu oamenii aceia? Vom mai cerceta, fără Îndoială. * (TELEVIZOR) Bătrâne Zare, văd că ești mai puțin tenace decât mă așteptam și că te-ai decis deja să renunți la o parte din ideile tale. Înțeleg că vrei să treci examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Fetelor, haideți la probă! strigă mama din pragul ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e prea mică, vreau multe flori pe toată rochița. Lasă așa, simplu și elegant, e de bun gust. Și e
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu mine, așa că Încercați să n-o chinuiți, bine? Aprobări din toate direcțiile. —Salut, am spus, pe un ton miorlăit. — Ea e Skye, Începu Elisa, arătându-mi o fată ascuțită, În jeanși indigo Închis, cu un tricou mulat, negru, cu mânecă lungă și o curea lată de cinci centimetri cu o cataramă uriașă, cu strasuri, și cea mai extraordinară pereche de cizme de cowboy pe care o văzusem vreodată. Era suficient de frumoasă ca să-și permită o tunsoare scurtă ultra-băiețoasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ce noroc pe noi! Am luat-o de braț pe Penelope și am pornit-o Îndrăzneț prin fața cozii, sperând să transmitem un anume grad de Încredere.Un negru foarte anorexic, care purta o perucă Afro uriașă și un tricou cu mânecă lungă peste colanți roz Lycra sexy ne-a privit printre genele Încărcate de sclipici. —Sunteți pe listă? a Întrebat el, cu o voce neașteptat de aspră pentru un adevărat expert În travesti. —Mda, normal că da, am spus, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]