4,285 matches
-
pândește și dorește doar un motiv ca să mă ia de pe lumea asta și să mă scufunde în abisurile uitării. Abisurile de care eu fug cu atâta spaimă. Mi-e teamă că până și notițele astea vor fi uitate. Vor fi măcinate de timp până când tot ce va rămâne din ele va fi doar un praf alb spre gri care se va lipi de degetele celui care îl va atinge. Timpul e cel mai mare dușman al meu, al nostru. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spate și "apa" va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi în masive, care îmbătrânește oasele și dă uitării totul! Urletul victoriei mele părea să cutremure spațiul abstract în care devenisem permanent observator și rezident: Eu sunt Corvium! Mi-am îngăduit să mă minunez de locul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe la jumătate de metru înălțime. Sub ea se ghicea un corp de om, culoarea cenușie a mantiilor din Leverif și o mască de gaz care acoperea fața muribundului. Încă respira... Era atât de sumbră scena! Încă respira nefericitul. Ceața îl măcina și îi rodea carnea de pe el cu nesfârșită răbdare, iar el stătea neputincios, pe jumătate inconștient, pe jumătate înnebunit de durere, dar incapabil să și-o exprime. Zvâcnea patetic și involuntar atunci când Dușmanul îi atingea vreun nerv. Peretele era parțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
decât voi toți și nu e gata să-și vândă sufletul pentru averi și măriri! — Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi în spatele lui... Aceeași întrebare îl macină și pe Trio. — ...frumoasă metodă, n-am ce zice, de a acuza prin interpuși! urlă principele. Bate din picior. — De ce n-a venit el personal? Își răspunde singur: — Pentru că a găsit un bou iresponsabil ca tine care să se lase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Statului este precum celelalte case... — Da? se minunează Domitia. — Da, întărește Occia. Ai să vezi că și noi, vestalele, suntem bune gospodine. Ne îngrijim ca focul sacru să ardă neîntrerupt, păstrăm curată cămara unde depozităm primele spice de grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grâu. Îl măcinăm și-l coacem... O preoteasă îi arată ulcica de lut pe care o ține în poală: — Uite, eu sfărâm sare... — O coacem apoi, intră în vorbă cea de lângă ea. Celelalte fete atâta așteaptă. — Prăjim alacul și-l măcinăm... — Îl amestecăm cu sare... Occia le potolește cu un gest al mâinii. — La treabă! Vorba lungă, sărăcia omului. Îi explică Domitiei: — Sarea cu alac e folosită pentru a sfinți victimele la sacrificii. Arată spre masa principală. După cum vezi, aici - ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
păcate în exil. Se aștepta să-l aibă oaspete și pe principe. De obicei, par ticipă generos cu bani la încurajarea talentelor și sprijină cultura. S-a scuzat însă printr-un bilet, dând vina pe sănătatea lui șubredă. Ce-l macină? Să fie procesul lui Scribonius Libo, fiul său vitreg? Când a auzit ce acuzații i se aduc, ea - personal - a crezut că e vorba de o farsă de prost gust. Se pare totuși că s-a înșelat, din moment ce Gallus a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nu chiar atât de neașteptat, totuși. De mult a simțit că Pollio ascunde un secret. Chiar și față de băieții lui. Ceva ce Gallus a reușit să afle. Este sigură că-și șantaja tatăl. Cornelius să fie secretul care l-a măcinat pe Asinius Gallus și l-a vârât în mormânt? Acest fiu adus pe neașteptate de la Alexandria, dintr-o căsătorie misterioasă? Lucrurile se leagă. Probabil că, tot datorită lui Cornelius, Gal lus își permite în continuare să facă presiuni asupra principelui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dezbateri, să-l asiste și să pledeze. Principele i-a cerut asta ca pe o favoare specială. Dar Scri bonius Libo este prin el însuși un client valoros. Are relații puternice, deși nu e un om influent. Asta pentru că-l macină indolența. Scuipă pe jos, fără pic de respect pentru pardoseala din plăci mici de sticlă. Prea le-a primit pe toate servite pe tavă, fiind fiul vitreg al lui Augustus! Și urmașul Scipionilor. Aici e problema! Cum să-i câștige
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
către necunoscută. Tresare nervos. Are totuși ceva... nedeslușit..., chiar familiar. Plautius Silvanus îi urmărește mișcările cu coada ochiului. Observă scânteia de frustrare pe care caută zadarnic să o înăbușe. Pleacă la rândul său fruntea sub povara tristeții cumplite ce-l macină de când principele a decis să-i răpească fetița și să i-o dea derbe deului ăluia parvenit de Narcissus, feciorul lui Ianuarius. Oftează adânc. Nu o să găsească aici alinare, nici sprijin. Tiberius Nero este un om atât de prudent și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slujitorul zeului ia o cupă cu vin sfințit de pe altar și o varsă peste capetele animalelor. Toarnă apoi din belșug deasupra lor cu mola salsa. Flaminul lui Jupiter apucă și el un pumn din aceeași făină de alac, prăjită și măcinată de ves tale, și o împrăștie în jurul lui. Este rândul lui rex. Pune mâna pe un cuțit și retează câteva fire de păr dintre coarnele taurului și ale berbecului, pe care le aruncă imediat în foc. Din acest moment, animalele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o greșeală. Grozavă descoperire! se strâmbă Tiberius. Zâmbește în silă: — Numai că vinovatul nu se cunoaște. Velleius îl privește reprobator. Se căznește să-l înveselească: — Stai liniștit! O să le oferim zeilor întruna sacrificii, până le va trece supărarea. Întrebarea îl macină însă și pe el. Unde e greșeala? Unde e greșeala? Inspiră și expiră adânc. Nimeni nu se ostenește să cerceteze care este voia zeilor. Dacă or avea vreuna. Miracolele sunt implicit etichetate drept semne rele, prevestitoare de catastrofă, pentru că perturbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dumneata despre faptul că ni s-a poruncit tocmai nouă, niște simpli ostași, să îndeplinim o sarcină așa de însemnată ca asta? Eu numai la asta mă gândesc de când am pornit din Japonia. Samuraiul tăcu. De la plecare și el era măcinat de aceleași întrebări. Curios era și faptul că în această călătorie nu-i însoțea ca supraveghetor nici unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului, ca să nu mai vorbim de generali. Dumneata ce crezi, senior Matsuki? Suntem carne de tun, asta suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui. După slujbă samuraiul îl întreba pe furiș pe Nishi Kyūsuke: — Pe tine nu te macină faptul că te-ai făcut creștin? Nishi râdea cu nepăsare: — Slujba, imnurile din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tablou neuitat al naturii, când încruntată și mânioasă, când surâzătoare, fețe ale veșniciei vieții, distrugere și zămislire, fecunditate și podoabă, într-o ritmică alternanță, unitară prin continuitate. Munte, floare și om au aceeași soartă. Trăsnetul care dărâmă Detunata, gerul care macină bolovan cu bolovan din Toaca și Panaghia sunt semnele schimbării zilnice, care duc la distrugerea finală. E îmbătrânirea muntelui ca formă, declinul lui ca și al florii în zilele de toamnă, ca și al bradului căzut la pământ și prefăcut
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
zile, nopți, ce-s în genunchi căzute. Ascult în noapte, inima cum bate Și mă scufund în amintiri ciudate, Ce vor tributul astăzi să mi-l ceară, Din zori de zi și pân' se face seară. Lumini și umbre-mi macină destinul, Îngenuncheată mai aștept sublimul. În vis, aud cum poarta se deschide Și inima-mi în flacară s-aprinde.
Dor ?ngenunchiat by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83249_a_84574]
-
dușmanii noștri și vor Încerca să se strecoare În Împărăția noastră, Îi vom birui și le vom sfărâma capetele, până vor ajunge moi precum gălbenușul de ou. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Le vom zdrobi oasele și le vom măcina inimile, până când bucățile vor fi ca bălegarul mucegăit. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vom arunca această spurcăciune Într-un râu arzător. Mare este Domnul! Mare este Domnul! Vor fi duși departe, clocotind și bolborosind, urlând și plângând, peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și slava Mea peste Israel." $47 1. Coboară-te și șezi în țărînă, fecioară, fiica Babilonului, șezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2. Ia pietrele de moară, și macină făină, scoate-ți măhrama, ridică-ți poala rochiei, descopere-ți picioarele, treci rîurile! 3. Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Îmi voi răzbuna, și nu voi cruța pe nimeni." 4. "Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fi puțin inspirată. De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o viață întreagă... Sigur, li se mai aruncă grăunțe pe jgheab, dar nimeni nu le mai cere să danseze, chiar stângaci și în silă, mereu același vals. Ritmul biologic li se modifică în mod brutal, reflexele căpătate continuă să-i macine în gol și atunci se sting de la sine; sau, mai mult sau mai puțin conștient, își grăbesc stingerea pentru că nu pot să suporte lipsa lucrului pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorba de mult prea „democratica” țară, SUA. Cazul, pentru ei începe să devină din ce în ce mai grav, ba să se împută de-al binelea, pe măsură ce le cresc și înfloresc în depozite stivele de bombe nefolosite, industria de armament începe să macine în gol iar spectrul șomajului în această ramură se profilează hâd la orizont. Și atunci ca oameni practici, spuneți și dumneavoastră că vă văd persoane istețe, ce-o să facă, săracii de ei? Încep să bage fitile ba ici, ba acolo
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Ați pus țara pe butuci. * Carii, molii, rozătoare Lacome în mersul lor, Au dat buzna, tocătoare Într-un timp uluitor. 6 decembrie 2004 „Nu tot ce zboară se mănâncă”, Dar orice hrană e în zbor Când sărăcia e adâncă Și macină cu mare spor. Dacă-ar fi un Țepeș Vodă, N-ar avea un timp de-ajuns, Folosind a lui metodă, Răul tot să fi străpuns. Dacă-ar fi un Țepeș Vodă, Toți „rechinii” la un loc, De acord cu o
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de pe acum să-și asigure simpatia urmașilor - a republicanilor. Zadarnic se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru asaltul final. Popularul tribun, José Antonio de Almeida, își pierduse la "centru" prestigiul său fabulos, pentru că regicidul nu adusese cu sine instaurarea republicii. Pentru scurt timp, Brito
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
bine întipărită în mintea sa, aproape la fel de bine pe cât erau rănile - uneori foarte adânci - pe care fiecare din ei, unii mai mult, alții mai puțin, le purta în suflet. Opt călugări de vârste diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de posturi, de muncă și de penitențe, opt inimi sfâșiate, ca și a sa, de iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl hipnotiza. Ea singură ar fi fost de ajuns să-l facă să uite tot ce-l înconjura. însă curând ea se opri și se răsuci. Instinctiv, Balamber își trecu și el la trap calul mongol. Frediana îi apărea obosită, măcinată de stări contradictorii, însă armăsarul ei fornăia și, încă plin de energie, izbea cu putere în pământ cu copitele din față. Cu un asemenea cal, fata ar fi putut încă să se salveze, dar se vedea limpede că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]