KorAP: Find »[drukola/base=măgar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...116 >

2,890 matches

Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771

sunt pe masura: vulturul și șarpele, încolăcite unul în jurul celuilalt, exprimă eternă reîntoarcere, iar măgarul și cămilă, animale ale deșertului, exprimă nihilismul, fiecare cu atributele sale: măgarul cu nu-ul sau, negația, iar cămilă ducând, supusă, poverile, până în adâncul deșertului. Măgarul e mai întâi un animal creștin: el duce în spate așa-zisele valori superioare ale vietii; după moartea lui Dumnezeu, el se împovărează singur, el duce povară valorilor umane, el pretinde să-și asume realul, așa cum este acesta. El este

[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824

29 octombrie 1808, cu puțin înainte de primul ger. Interogată în timpul detenției cu privire la condițiile de viață din creierii munților în plină iarnă și la pericolul reprezentat de urși, singurele sale cuvinte au fost : "Ei erau prietenii mei, ei mă încălzeau.". 15. Măgarul "Bouvard se arătă indignat să vadă un om bătând un animal. Țăranul îi răspunse: "Am dreptul să-l bat: îmi aparține!". Dar ăsta nu era un motiv. Iar Pécuchet, care tocmai venea, adăugă că și animalele au drepturi, de vreme ce au

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
în timp ce soțul mergea alături, cu acel pas mărunt, eroic, care îngăduie parcurgerea distanțelor foarte mari ori întoarcerea în timp. De unde veneau, încotro se îndreptau? Nimeni nu poate ști, doar Dumnezeu, Cel Care și-a sfătuit fiul să încalece pe un măgar. Iar acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: Spuneți-i fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine Blând și șezând pe asină..." (Evanghelia după Matei, XXI, 4-5). Așadar, călare pe

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
acestea toate s-au făcut ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul, care zice: Spuneți-i fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine Blând și șezând pe asină..." (Evanghelia după Matei, XXI, 4-5). Așadar, călare pe un măgar, și nu pe un bidiviu, și-a făcut Iisus intrarea triumfală în Ierusalim, în duminica Floriilor. Veniți câtă frunză și iarbă, oamenii întindeau haine în fața Lui, precum și crengi proaspăt culese pe drum, iar Mântuitorul omenirii înainta pe un covor de

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
mai devreme, asinul era prezent: îl găsim în staul, în ziua cînd Fiul lui Dumnezeu vine pe lume. Câteva secole mai târziu, a avut, din nou, onoarea de a-l servi pe Mahommed. Legenda spune că, la moartea stăpânului său, măgarul Yaafour, pe spinarea căruia profetul purta cuvântul divin prin lume, a preferat să-și pună capăt zilelor mai degrabă decât să ducă în spate un om de rând. Asemenea apariții ale animalului merită, cu siguranță, ceva considerație. S-ar crede

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
apariții ale animalului merită, cu siguranță, ceva considerație. S-ar crede că atât creștinii, cât și musulmanii, sunt ingrați ori suferă de pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
Dumnezeu, să ajungă animal de corvoadă, sac de box gata să îndure loviturile genului uman, mai precis ale celor condamnați să muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
muncească pământul? La Marrakech, în centrul vechi sau în împrejurimile pieței Jemâa-el-Fna, vedem trecând briște trase de câte-un măgar trist și hămesit pe care stăpânul îl lovește mașinal cu ciomagul, uneori doar așa, pentru a-i aminti cine este. Măgarul are spinare trainică. Învinuit pentru răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva, ce crimă cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
răspândirea ciumei în fabula lui La Fontaine ("Animalele bolnave de ciumă"), condamnat la moarte pentru un fir de iarbă ("Să mănânci iarba altcuiva, ce crimă cutremurătoare!"), asinul ia în cârcă fără să protesteze toate păcatele lumii. Are o răbdare de măgar, nu se plânge când e lovit, îi lasă oricărui nenorocit iluzia că e și el cineva. Acest aer trist, închis în sine, jignit, rănit, resemnat, pe care îl vedem pe chipul lui când e înhămat în plină bătaie a soarelui

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
lovituri. În disprețul profund din care nu-l mai scot oamenii, trebuie spus că școala noastră laică își are partea ei de responsabilitate. În secolul trecut, institutorii Republicii încă mai puneau pe capetele elevilor slabi la învățătură o "bonetă de măgar", pentru a-i face ținta batjocurii. Pentru că, într-adevăr, spre deosebire de învățător (de școală și nu numai), care are privilegiul, imensul avantaj de a se fi născut inteligent, măgarul este dobitoc din naștere. Natura lui e să fie prost și încăpățânat

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
încă mai puneau pe capetele elevilor slabi la învățătură o "bonetă de măgar", pentru a-i face ținta batjocurii. Pentru că, într-adevăr, spre deosebire de învățător (de școală și nu numai), care are privilegiul, imensul avantaj de a se fi născut inteligent, măgarul este dobitoc din naștere. Natura lui e să fie prost și încăpățânat, nu se poate una fără cealaltă. Cât de prost, cât de limitat trebuie să fii ca să crezi una ca asta?! * * * Veterinar în Gers, Marc Aubadie-Ladrix, care îngrijește oi

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
naștere. Natura lui e să fie prost și încăpățânat, nu se poate una fără cealaltă. Cât de prost, cât de limitat trebuie să fii ca să crezi una ca asta?! * * * Veterinar în Gers, Marc Aubadie-Ladrix, care îngrijește oi, vaci, cai sau măgari (un animal aflat în plină expansiune teritorială în regiunea Midi-Pyrénées, după cum se pare), care are, deci, competența necesară pentru a face comparații, care știe depre ce vorbește, se aprinde de îndată ce aude pe cineva spunând că măgarul e prost. Prostia măgarului

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
oi, vaci, cai sau măgari (un animal aflat în plină expansiune teritorială în regiunea Midi-Pyrénées, după cum se pare), care are, deci, competența necesară pentru a face comparații, care știe depre ce vorbește, se aprinde de îndată ce aude pe cineva spunând că măgarul e prost. Prostia măgarului e cum nu se poate mai falsă, e arhifalsă. Prefer să îngrijesc un măgar, decât un cal. E mai inteligent, mai isteț, mai încrezător decât un cal și are mai puține reacții violente. E drept că

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
măgari (un animal aflat în plină expansiune teritorială în regiunea Midi-Pyrénées, după cum se pare), care are, deci, competența necesară pentru a face comparații, care știe depre ce vorbește, se aprinde de îndată ce aude pe cineva spunând că măgarul e prost. Prostia măgarului e cum nu se poate mai falsă, e arhifalsă. Prefer să îngrijesc un măgar, decât un cal. E mai inteligent, mai isteț, mai încrezător decât un cal și are mai puține reacții violente. E drept că-i un animal încăpățânat

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
care are, deci, competența necesară pentru a face comparații, care știe depre ce vorbește, se aprinde de îndată ce aude pe cineva spunând că măgarul e prost. Prostia măgarului e cum nu se poate mai falsă, e arhifalsă. Prefer să îngrijesc un măgar, decât un cal. E mai inteligent, mai isteț, mai încrezător decât un cal și are mai puține reacții violente. E drept că-i un animal încăpățânat. Când zice nu, nu rămâne. Știe ce vrea, dar la urma urmei, și asta

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
că-i un animal încăpățânat. Când zice nu, nu rămâne. Știe ce vrea, dar la urma urmei, și asta poate fi o dovadă de inteligență...". Născut în Țara Bascilor pe lângă Itsasu, patria cireșelor, Sauveur nu se învârte în jurul cozii: "Dobitoc, măgarul? Vezi să nu! E mai inteligent decât omul!" Sauveur își permite să spună așa ceva, știe despre ce vorbește: la ferma unde a crescut, avea un măgar pe care îl trimitea în mod regulat în Spania, de partea cealaltă a frontierei

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
în Țara Bascilor pe lângă Itsasu, patria cireșelor, Sauveur nu se învârte în jurul cozii: "Dobitoc, măgarul? Vezi să nu! E mai inteligent decât omul!" Sauveur își permite să spună așa ceva, știe despre ce vorbește: la ferma unde a crescut, avea un măgar pe care îl trimitea în mod regulat în Spania, de partea cealaltă a frontierei, la cumpărături. Zece kilometri prin munți, de unul singur, în orice anotimp, pe orice fel de vreme. Mama îi punea în spinare plasele de nuiele (kakolak

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
a frontierei, la cumpărături. Zece kilometri prin munți, de unul singur, în orice anotimp, pe orice fel de vreme. Mama îi punea în spinare plasele de nuiele (kakolak, în bască), îi dădea o palmă prietenoasă pe crupă: "Du-te!" și măgarul pornea singur pe poteci, cu pasul lui liniștit, "pasul mărunt și frânt", cum spune atât de frumos Francis Jammes, poetul asinilor. Reținută încă puțin de vreo treabă domestică, stăpâna îl urma, după vreun sfert de oră. Trei ore mai târziu

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
venta": animalul era acolo, o aștepta cuminte în fața băcăniei. Femeia își făcea cumpărăturile, își umplea plasele (cu câteva provizii înghesuite deasupra alcoolului de contrabandă, pentru că trebuia să trăiești cumva), îi mai dădea o palmă ușoară pe crupă, "du-te!" și măgarul contrabandist se întorcea singur acasă. Când ajungea și mama, el era deja în fața porții... Măgarul este un animal care nu spune nimic, dar care înțelege totul. I se dă câte un ghiont ca să meargă drept înainte, dar nu e nevoie

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
plasele (cu câteva provizii înghesuite deasupra alcoolului de contrabandă, pentru că trebuia să trăiești cumva), îi mai dădea o palmă ușoară pe crupă, "du-te!" și măgarul contrabandist se întorcea singur acasă. Când ajungea și mama, el era deja în fața porții... Măgarul este un animal care nu spune nimic, dar care înțelege totul. I se dă câte un ghiont ca să meargă drept înainte, dar nu e nevoie de ghionturi: e de-ajuns să-i vorbești cu blândețe și înaintează singur, merge unde

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
vale, la Itsasu, să facem rost de tărâțe și pâine. Îmi răzemam capul de obrazul lui, îi vorbeam la ureche, îl pupam pe botic și, după câteva mângâieri, înțelegea, știa unde să meargă și nu greșea niciodată drumul. Am văzut măgari bătuți care plângeau, mi s-a întâmplat să șterg lacrimi de pe obrajii lor. Încă de mic, am îmbrățișat măgarii care plâng.". "Cei care îl lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
ureche, îl pupam pe botic și, după câteva mângâieri, înțelegea, știa unde să meargă și nu greșea niciodată drumul. Am văzut măgari bătuți care plângeau, mi s-a întâmplat să șterg lacrimi de pe obrajii lor. Încă de mic, am îmbrățișat măgarii care plâng.". "Cei care îl lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile deșertului marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
să meargă și nu greșea niciodată drumul. Am văzut măgari bătuți care plângeau, mi s-a întâmplat să șterg lacrimi de pe obrajii lor. Încă de mic, am îmbrățișat măgarii care plâng.". "Cei care îl lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile deșertului marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
lovesc nu știu ce înseamnă, de fapt, un măgar", adaugă Ahmed, de loc din valea Drâa, de la marginile deșertului marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă stă cineva cu bățul după tine. Pentru că oamenii cred că măgarul nu merge nicăieri nebătut. Dar bățul trebuie folosit doar pentru a-i arăta direcția, nu pentru a-l lovi. Măgarul are memorie bună

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
marocan, vânzător de plante medicinale la Marrakech, în piața Jemâa-el-Fna, aproape de Cafeneaua Franceză. "Uneori, îi mai spunem câte unui tovarăș: tu ești ca măgarul, nu știi să mergi decât dacă stă cineva cu bățul după tine. Pentru că oamenii cred că măgarul nu merge nicăieri nebătut. Dar bățul trebuie folosit doar pentru a-i arăta direcția, nu pentru a-l lovi. Măgarul are memorie bună, își știe drumul: nu trebuie să-l facă decât o dată, după care și-l amintește singur.". La

[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]