5,747 matches
-
gândeau, pesemne, la Dumnezeu, fiindcă mâini parcă nedezlegate bine încercau semnul crucei cu mănuși negre sau cenușii- Moșica Mari se închina cu mătănii și Lenora făcea crucea plină. Elena avu și ea un gest al mâinilor din care își trăsese mănușile lungi. Un gest de adorare vagă. Și ea recunoscuse dumnezeirea armoniei. Așadar, Marcian se urcase și el... în unitatea aceea perfectă se recunoștea stăpânirea mâinilor lui de animator ... Se urcase acolo, într-un amvon de biserică cu niște coriști. . . pentru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la două sute zece lei. „Am eu acuma o nevoie de parale !...” Când, în sfârșit, clienta pleacă, bătrânul Lupu își freacă mâinile, iar domnu’ David ține deasupra cheliei grase pălăria șii sărută cu galanterie mănușa. Vesel, o invită să mai poftească : - Eu știu că domnu’ avocat are clientelă bună și-și mărește casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Carul Mare alunecă o stea ceaiul de mentă - în cameră se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
a venit să-l asculte. Și ieșise al doilea din clasă. Bobby reușise și el, la Markham, deși cu note la limită. Numai lui Santiago i-a mers rău: plimbările nesfîrșite cu Mercedesul sport, iubitele pe care le schimba ca mănușile, barurile de noapte după moda americană l-au dus de rîpă; desigur că nu i-a lipsit decît un punct și asta din cauza unui profesor otrăvit de resentimente sociale. În orice caz, acum trebuia să se pună cu burta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara cu chifla unsă cu unt și tu ai văzut deodată unghia neagră vineție uriașă, un punct alb, hai, mănîncă, domnișorule și tu ai văzut mănușile albe cu care Celso și Daniel serveau la palat, dar nu ți-au mai folosit la nimic: ai vărsat, Julius, ai vărsat tocmai cînd Carlos voia să plece, a trebuit să mai fumeze o țigară În timp ce Arminda Își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei continuară să stea de vorbă Încîntați, mîine nu venim la școală, te invit la mine și așa mai departe. Julius se uită spre fundul clasei, spre dreapta, unde se auzea glasul lui Fernandito și-l văzu cînd Îi cerea mănușa de basse-ball lui de los Heros. De los Heros nu pricepea pentru ce-i trebuia, dar nu era cazul să-l Întrebe fiindcă Fernandito era din ce În ce mai Încruntat și cîțiva se Întorseseră să vadă ce se petrece. Îi aduse mănușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerea mănușa de basse-ball lui de los Heros. De los Heros nu pricepea pentru ce-i trebuia, dar nu era cazul să-l Întrebe fiindcă Fernandito era din ce În ce mai Încruntat și cîțiva se Întorseseră să vadă ce se petrece. Îi aduse mănușa și i-o puse pe bancă și atunci se Întoarseră toți să vadă ce se petrece. Toți În afară de Cano, care nu mai plîngea și umerii nu i se mai zguduiau de sughițuri, dar care stătea tot ca Înainte, cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și atunci se Întoarseră toți să vadă ce se petrece. Toți În afară de Cano, care nu mai plîngea și umerii nu i se mai zguduiau de sughițuri, dar care stătea tot ca Înainte, cu capul Îngropat Între brațe. Fernandito Își puse mănușa și-l strigă. „Cano“, Îi spuse și Cano se ridica acum Încet, cînd mîna Înmănușată Îl cufundă din nou În plînsul lui dintr-o singură lovitură. „Nu se lovește pe la spate!“, spuse Julius nemaiputîndu-se stăpîni. „Să te văd dacă știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spate“, repetă Julius, ridicîndu-se și el În picioare și apropiindu-se mai bun și mai drept decît Supra Șoricelul din ultimul număr al Revistei copiilor. Vedea În fața ochilor pagina treisprezece a revistei cînd se trezi drept În față cu o mănuși care-i opri Înaintarea. Fernandito Își scosese mănușa și i-o azvîrlise În nas de foarte aproape și abia acum putu să-l vadă din nou, prea tîrziu, deși Încercă să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și apropiindu-se mai bun și mai drept decît Supra Șoricelul din ultimul număr al Revistei copiilor. Vedea În fața ochilor pagina treisprezece a revistei cînd se trezi drept În față cu o mănuși care-i opri Înaintarea. Fernandito Își scosese mănușa și i-o azvîrlise În nas de foarte aproape și abia acum putu să-l vadă din nou, prea tîrziu, deși Încercă să se apere, fiindcă primi un pumn zdravăn În nas și, după ce se dezmetici din lovitură, descoperi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
grăsime de pește dotată uneori cu franjuri care ascund partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
săgetă. —O zi bună? —De aur. Erau replicile lor obișnuite. Cum a mers la curs? Dacă mă întrebi pe mine, consider că foarte probabil am fost genial. O luă în brațe prea repede, în timp ce ea se chinuia să-și scoată mănușa de bucătărie. —Ți-am spus cumva că sunt total nebun după tine? Ea chicoti, bănuitoare, și se uită undeva în spatele lui. Cine și-o fi închipuit că putea veni la ei? Pe cine ar fi putut aduce acasă? Mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura noastră legătură cu ceea ce ni s-a întâmplat. Așa că stoarceți de la el tot ce știe. Nu vă purtați cu mănuși și acționați cât mai repede. Gosseyn avu timp să-i dea numele de Vocea Patru. În momentul acela, Vocea Doi prinse viață. Și spuse foarte politicos: - Domnule, să-l deconectăm pe prizonier de la sistemul de întreținere? Răspunsul fu de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
precedentă, iar pe mîini, pe mîinile sale înguste, bășicile s-ar fi umflat sub stratul insuficient de bătătorit și s-ar fi deschis așa încît lichidul lipicios să pornească a alerga pe degetele sale în jurul cărora ar fi înfășurat o mănușă sau o cîrpă în vreme ce și-ar fi îndoit din nou spatele și ar fi săpat în pămîntul mîlos, în mijlocul tuturor acelor alte spinări îndurerate. Dacă s-ar fi gîndit vreodată la asta, s-ar fi întrebat de ce nefericiții aceia trebuie
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu "apă moale" la săriturile în apă, bacul în sporturile nautice, "tunurile" pentru mingi în tenis etc.). Siguranța și protecția sînt foarte importante pentru sportiv, ceea ce a dus la apariția genuncherelor (volei, handbal, etc.) a echipamentului jucătorilor de hochei, a mănușilor, a apărătorilor în scrimă, a saltelelor în gimnastică etc. Stimulatoarele au apărut ca o necesitate pentru sporturile sezoniere dar și ca o necesitate de perfecționare pentru celelalte sporturi, determinînd, în majoritatea cazurilor, calitatea și nivelul execuției. c) Exercițiul fizic Exercițiul
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
înseamnă nimic. Amîndoi au cîte o fixație fraternă orientată spre celălalt. Relația lor e pur incestuoasă. Oricum, ea îl disprețuiește. O să i-o dăm lui Lanark. Lanark zîmbi și zise: — Ești foarte drăguț. Auzise că Sludden și Gay erau logodiți. Mănușa din blană de la mîna stîngă îl împiedică să vadă dacă purta vreun inel, dar ea și Sludden afișau acel gen de intimitate propriu cuplurilor logodite. Lanark fusese impresionat împotriva voinței sale de Sludden, dar, după venirea lui Gay, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prestigiu. Armatei îi place să se facă plăcută. Lîngă trotuarul din fața cinematografului era parcat un camion cenușiu, iar ei se cățărară și intrară prin ușile glisante, așezîndu-se pe băncile înguste. Numai McPake, în haina lui căptușită cu blană mițoasă și mănuși militărești, era îmbrăcat pentru frigul pătrunzător de-afară. Puse mîna pe volan și camionul porni ușor. Sludden o strînse cu un braț pe Gay și cu celălalt pe Frankie. Frankie i se opuse arțăgoasă, pînă cînd îi spuse: Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ce s-ar plînge. — Cum crezi că mă pot duce să caut de lucru cu un braț ca ăsta? — O să-ți spun eu cum să faci. Bărbatu-meu avea același necaz, exact la același braț. Așa că i-am tricotat o mănușă pe care i-am căptușit-o cu piele. N-a purtat-o niciodată. Dar dacă o pui la mînă și-ți tragi haina, nimeni n-o să observe, și dacă, da ce-ți pasă? Sînt o mulțime de bărbați cu mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu privirea ghiarele pătate cu sînge de la mîna dreaptă. Doamna Fleck se duse în fugă să ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o mănușă, îi spuse. Puteți să mi-o dați? Ea se duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului ei și o pelerină veche. îl ajută pe Lanark să se îmbrace, iar după aceea el plecă. Căzuse zăpada, dar ploaia măruntă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ia bandaje și apă, dar cînd se întoarse, dragonita se cristalizase deasupra rănii și Lanark stătea pe pat îmbrăcîndu-se. Mi-ați zis de o mănușă, îi spuse. Puteți să mi-o dați? Ea se duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului ei și o pelerină veche. îl ajută pe Lanark să se îmbrace, iar după aceea el plecă. Căzuse zăpada, dar ploaia măruntă o transforma în zloată. Rămăsese în pat pentru că alternativele erau detestabile, iar acum o apucase pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru necazuri de acest gen, munca susținută este unicul răspuns, muncă susținută pentru o cauză cinstită. Sînt sigură că dacă o să stai liniștit și o să scrii adrese pe plicurile alea, o să te ajute mai mult decît crezi. Lanark își trase mănușa și-i arătă mîna dreaptă. Fața ei rotundă și binevoitoare se înroși, dar zîmbi hotărît și-i spuse: — Vezi, unicul leac pentru aceste... boli personale... e soarele. Asta încearcă să readucă partidul nostru. Valoarea terenului din centru, umflată artificial, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
afli pe marginea unei prăpăstii, nu-i așa? în ciuda bărbii, avea o față copilăroasă și serioasă, cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-o să ai nevoie de noi atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu un semn albăstrui, ca o vînătaie, deasupra sprîncenei drepte. Adăugă potolit: — Oamenii din organizația asta văd prăpastia cu mult înainte, așa că pune-ți mănușa la loc, nu te putem ajuta. Lanark își mușcă buza de jos și-și puse mănușa la loc. — Dacă o să ieși vreodată din prăpastie, zise omul, sper c-o să ni te alături. N-o să ai nevoie de noi atunci, dar noi o să avem, cu siguranță, nevoie de tine. — Nu știu la ce vă referiți, îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi îngreuna cu fiecare pas deplasarea. El se opri sub un felinar, răsuflînd din greu, ostenit. Gay se prinse cu un braț de stîlp să-și regăsească echilibrul, dar părea total calmă. Privindu-l timid, pe furiș, îi spuse: — Ai mănușă la mîna dreaptă. Eu am la mîna stîngă! — Și ce-i cu asta? — O să-ți arăt boala mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu-l interesa boala ei, dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dreaptă. Eu am la mîna stîngă! — Și ce-i cu asta? — O să-ți arăt boala mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu-l interesa boala ei, dar ea își trase mănușa îmblănită cu un deget. Surpriza îî tăie răsuflarea. Se așteptase să vadă gheare de balaur ca ale lui, dar nu văzu decît o mînuță albă perfectă, cu degetele ușor îndoite, pînă cînd și le desfăcu și-i arătă palma. îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]