1,950 matches
-
prin întoarcerea cu fața spre Dumnezeu și, implicit, spre Trupul Său mistic, în dimensiunea sa mundană, Ecclesia. În acest sens, cuvintele unuia dintre Părinții Bisericii, Sfântul Simeon Noul Teolog, egumenul Mânăstirii Sfântul Mamas din Xirokerkos, sunt elocvente 1. Sfântul Maxim Mărturisitorul, precum și alți Părinți ai Bisericii, au vorbit de mișcarea spre sfârșitul nesfârșit în care se va odihni sufletul în viața veșnică. Sfântul Simeon Noul Teolog îi conferă acestei mișcări un caracter de avânt aprins, înfocat. Astfel, el nu mai vorbește
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
numesc naturale și vorbesc despre curățirea minții. Fără îndoială, această contemplare naturală nu se face fără ajutorul Duhului Sfânt. Ea este a doua treaptă a urcușului duhovnicesc"4. Puterea soteriologică a rugăciunii inimii și a minții revelată de Sfântul Maxim Mărturisitorul 5 apare și în gândirea lui Evagrie Ponticul, în sensul stabilirii unui mediu dialogic autentic cu Divinitatea, rugăciune ipostaziată drept urcușul minții spre Dumnezeu 6 Mântuitorul Iisus Hristos, vorbind prin pilde despre Împărăția Cerurilor, o aseamănă cu o comoară ascunsă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
realmente de apariția noastră. Mundus Imaginalis este un plan de reflexie între lumea spiritului și cea a materiei. În spațiul său, aceste coordonate se află în contiguitate, una prin mișcare descendentă (kenosis) și alta prin asceză. Potrivit teoriei Sfântului Maxim Mărturisitorul, oglinda reflectă chipul lucrurilor originare pe care nu le cuprinde în subzistența lor descoperită. Oglinda este o mediere care revelează și ascunde, în același timp; ea se pliază pe modul cognitiv al omului decăzut. Inapt de a cunoaște adevărul prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Prima parte a lucrării, consacrată interpretării iconomiei divine, se structurează pe patru unități secvențiale: Iconomia dumnezeiască după Sfânta Scriptură; Iconomia dumnezeiască după Sfinții Părinți (Irineu al Lyonului, Atanasie cel Mare, Grigore de Nyssa, Ioan Hrisostom, Augustin, Chiril al Alexandriei, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Grigore Palama); Sensurile iconomiei dumnezeiești; Sfânta Treime și actualizarea iconomiei divine în viața oamenilor prin Biserică. Sfântul Irineu al Lyonului este unul dintre primii Părinți ai Bisericii care a evidențiat semnificațiile iconomiei divine. El folosește acest cuvânt chiar
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face locaș în el (Ioan XIV, 21)". 4 Ibidem. 5 Maxim Mărturisitorul, Cuvânt ascetic, Capete despre dragoste, Capete teologice, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, Tâlcuire la Tatăl Nostru, în Filocalia, vol. II, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Apologeticum, 2005, pp. 171: "Cel ce și-a luminat mintea cu înțelesurile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de orașe și jefuirile ar fi o dovadă. Dacă legile patriei sunt nedrepte față de alte neamuri, atunci nu pot fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului ca mărturisitor al păcii și al reconcilierii în fața violenței (Instituțiile divine, VI, 18, 12-26). Criticând o idee de-a lui Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în fața presiunii, pentru a evita întemnițarea și anchetele repetate. Guvernatorii nu căutau să facă martiri, ci lapși sau apostați, renegați. Creștinii care s-au împotrivit au pătimit confiscări, exil, tortură, închisoare și moarte. Unii s-au precipitat să obțină cununa mărturisitorului sau a martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați. După moartea lui Decius în 251, persecuția a fost continuată pentru pedepsirea creștinilor, inculpați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-i fie cinstea și preamărire în vecii vecilor. Amin. 4.2.5. Martiriul soldatului Seleucus Aceasta a fost lupta pe care a dus-o Porphirus. Cel care l-a înștiințat despre acest sfârșit pe Pamphilus a fost Seleucus, un mărturisitor din rândul oastei, un bărbat care, după ce fusese slujitorul unei astfel de chemări, s-a învrednicit acum să aibă aceiași soartă ca și ceilalți. Dar îndată ce făcuse acest serviciu de vestitor al sfârșitului aceluia, în timp ce îmbrățișa pe unul dintre ceilalți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
girat de însuși profesorul González în studiul său. Contrapun, apoi, sensului respectiv, conform unui obicei mai vechi, o definiție proprie a medierii culturale, specifică, în particular, culturii academice de pretutindeni, încercând, astfel, să deliniez profilul unei practici culturale al cărei mărturisitor mă portretizez, auto-textualizându-mi experiența discursivă pe teritoriul Științelor comunicării. Domeniu ale cărui granițe flexibile și laxe, așa cum le caracteriza profesorul Griffin la finele incursiunii sale prin istoria sa teoretico-metodologică pe care ne-a pus-o la îndemână, pot fi regândite
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ales nunta, în sensul originar, biblic, al ceremonialului, de unire întru Domnul. Semnificația teologală a ritualului nupțial apare transcrisă direct, în terminologia specifică (nuntă, miel, Mire, Mărite), dar și prin aluziile religioase savante: undeva e invocat chiar sfârșitul Sfântului Maxim Mărturisitorul, altundeva Hipolit îi adresează Fedrei un imn liturgic ca cel închinat Fecioarei ("fericită ești tu între femei,/ fericită în toate.// Trupul tău care nu a cunoscut moartea/ e gata."), iar Scrierea însăși apare, ca la abatele Brémond, strâns unit cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adevărul” dar nu sînt în stare să-i dea de capăt. Pentru a-și însuși ideile acestui mare mincinos, primii scriitori ai dogmaticii iudo-creștine: Clement din Alexandria și Origene iar mai tîr-ziu Grigorie de Nyssa, Dionisie Areopagitul, Ambrozie și Maxim Mărturisitorul, au imitat scrierile lui Filon fără nici o reținere iar plagiatul lor ne este prezentat cu nerușinare drept teologie creștină cînd ea este toată numai făcătură mozaică în cea mai mare parte chiar străină de mozaism sau hoție la drumul mare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
se poate citi ca un complement al textului de față. Notez aici, la sugestia lui Mihail Neamțu, existența interesantei inițiative - după mine, rezultatele ei sunt excentrice - de a combina filozofia lui Ludwig von Mises cu teologia virtuții a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Vezi http://www.misesromania.org. 12. Friedrich A. Hayek, „Intellectuals and Socialism”, cap.12 din cartea sa Studies in Philosophy, Politics, and Economics, University of Chicago Press, Chicago, 1980, pp. 178-194; citatul este de la p. 194; traducerea îmi aparține. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
nerecunoscător își ridicase un idol, un vițel de aur căruia i se ruga. îl vedem pe Mântuitorul rugându-se la Cina cea de Taină, apoi în grădina Ghetzimani. S-au rugat apostolii și ucenicii lor, s-au rugat martirii și mărturisitorii, s-au rugat creștinii primelor veacuri și ne rugăm și noi astăzi să se împlinească voia lui Dumnezeu în viața noastră aici pe pământ și în viața veșnică. Cea mai desăvârșită rugăciune este Sfânta Liturghie. Aceasta este jertfa supremă, consolidată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
egoiste lumești, zicând: „Pomenește-mă Doamne, când vei veni în împărăția Ta și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Aceste cuvinte ale Domnului au umplut de tărie nebiruită pe toți: apostoli, mucenici, mărturisitori și toți credincioșii, în decurs de vreme, și au constituit o învățătură de temelie a credinței noastre creștine. „Părinte, în mâinile Tale îmi încredințez duhul Meu”. Este cel din urmă cuvânt, cea din urmă rugăciune rostită de Mântuitorul pe cruce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
binele nostru mai mult decât o facem noi înșine. Fericitul Augustin aseamănă pe oameni cu îngerii care fac voia lui Dumnezeu. Fiindcă voia lui Dumnezeu rămâne în noi atunci când o îndeplinim, și tocmai aceasta înseamnă să fim buni. Sf. Maxim Mărturisitorul ne învață să ne înălțăm mintea până la căutarea de Dumnezeu. „Ar fi mai exact și mai adevărat să spunem: fie ca mintea noastră să se înfățișeze cuviincios înaintea lui Dumnezeu, cu puternica râvnă, pornită din puterea de a se aduna
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în toate zilele, să căpătăm cele necesare întreținerii din belșug sau, dacă nu din belșug, măcar să nu ne lipsească. într-un cuvânt, prin „pâinea cea spre ființă” înțelegem tot ceea ce are nevoie sufletul și trupul în lumea aceasta. Sf. Maxim Mărturisitorul continuă după cum urmează: „Cred că aici cuvântul astăzi semnifică veacul de acum și arată și locul rugăciunii. Pâinea noastră este cea pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu dintru început, pentru ca, prin ea, ființa noastră să se facă nemuritoare.” Cerem
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cuvinte sau le spunem ca pe un neadevăr, atunci degeaba le-am spus și pe cele dintâi. De-aceea vă și îndemn necontenit: iertați tot ce aveți pe inimă împotriva cuiva; faceți aceasta convinși că vă vede Dumnezeu! Sf. Maxim Mărturisitorul afirmă ce cel ce viețuiește în Domnul se umple de dumnezeiască îndelungă-răbdare. Mărinimia lui Dumnezeu ne arată cum să ne comportăm noi față de aproapele și mai ales față de cel ce ne-a greșit. Precum ne iartă Dumnezeu, tot așa
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
potrivit iconomiei Sale tainice, sunt lipsiți de ajutorul Său, fiindcă nu s-au făcut vrednici de El. Pe de altă parte, cei lămuriți prin ispite se întăresc în fața încercărilor și capătă nădejde în ajutorul și mila lui Dumnezeu.” Sf. Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă să reținem din această cerere că „cine nu iartă din tot ssufletului celor ce i-au greșit și nu se înfățișează înaintea lui Dumnezeu cu inima curată de orice supărare față de semeni, strălucind de lumina împăcării cu aproapele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spune totul. Astfel, „Rugăciunea lui Iisus” exprimă și sintetizează, în câteva cuvinte toată învățătura Bisericii noastre ortodoxe. Prin rugăciunea lui Iisus noi atragem această îndoită cunoaștere a sfințeniei și puterii lui Dumnezeu și a păcătoșeniei și neputinței noastre. Sf. Maxim Mărturisitorul arată că patima mândriei constă în a nu lua în considerare două lucruri: puterea dumnezeiască și neputința noastră. Și această nesocotință dă naștere unei „minți dezordonate”. Prin urmare, omul cel mândru este omul nesocotinței, în timp ce omul smerit este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în lume; Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu îl descoperă pe tatăl; Sfântul Duh, care purcede din Tatăl și este trimis prin Fiul, zămislește pe Hristos în inimile noastre. Îl cunoaștem, deci, pe Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Sf. Maxim Mărturisitorul vorbește adeseori, în scrierile sale, despre întrupările mistice ale Cuvântului. El scrie că precum cuvintele Legii și ale profeților au fost înaintemergătoare întrupării Cuvântului, în același fel, Fiul și Cuvântul lui Dumnzeu întrupat fiind, a devenit înaintemergător „prezenței lui în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
când începe harul să-ți deschidă ochii pentru a simți cu adevărat vederea lucrurilor, îndată ei încep să reverse șiroaie de lacrimi.” Pentru a înțelege cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu este necesar să ne desprindem total de patimi. Sf. Maxim Mărturisitorul spune: „Altceva este lucrul, altceva este înțelesul lui și altceva patima. Lucrul este de pildă, bărbat, femeie, aur ș.a.m.d. înțelesul este reprezentarea simplă a ceva din cele de mai sus.” Iar patima este afecțiunea irațională sau ura fără
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prezent în fața noastră. El ne ascultă, ne ajută și ne binecuvântează pentru iubirea creștină față de aproapele nostru pe care trebuie să i-o purtăm. „Căci, Hristos arătându- și dragostea Sa pentru noi, a pătimit pentru toată omenirea”, spune Sf. Maxim Mărturisitorul. Rugăciunea, deci, este un factor de însănătoșire și întărire spirituală a ființei noastre, dar și de însănătoșire și întărire a coeziunii sociale într-un plan mai profund. Cel ce se roagă îi poartă pe ceilalți în inima lui, iar ei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sale filozofice (De ira, De tranquillitate animi, De constantia sapientiorum etc.). Ideile stoicilor sunt preluate și de tradiția creștină, regăsindu-le mai târziu ca „tehnici” de rugăciune, de liniște sufletească și de comuniune cu divinitatea, în practica isihastă (Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigore Palamas). Epoca modernă este inaugurată de N. Malebranche și R. Déscartes. Primul ne propune o „psihoterapie a moravurilor” prin „mortificarea simțurilor” cu ajutorul rațiunii. R. Déscartes va face recomandări, în această privință, în scrierea sa Reguli pentru îndreptarea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
particularitățile gusturilor sexuale vorbește despre relativa Îndreptățire de a stabili regularități și similitudini. Încercările de cuantificare sunt, așadar, sortite eșecului nu numai de la autor la autor, ci și În interiorul evoluției aceluiași scriitor. Cu atât mai mult cu cât relația dintre mărturisitor și mărturisire e strict controlată de arhitectura interioară a edificiului ce se construiește pe măsura derulării scenariului confesiv. N-a scăpat, de altfel, nici unuia dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
a conștiinței axiologice pînă la secătuirea sensibilului de seva lui spirituală, de principii, de sensuri; un act, o "jertfire" oarbă, goală de sens" [Galeriu, 1991:78]. Și totuși, chiar dacă cu "chipul acoperit de patimi și cu frumusețea originară slăbită" (Maxim Mărturisitorul), omul a reînvățat să îl invoce pe Dumnezeu, care la rîndul său și-a trimis Fiul ca jertfă de ispășire pentru păcatele umane. • Perspectiva antropologică ia în seamă consecințele căderii la nivelul ființei umane în sine și al relațiilor interumane
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]