2,594 matches
-
fără îndoială, tot simptomatică: un substitut lipsit de primejdii al propriilor lor impulsuri agresive." Thomas Mallon furnizează o listă de culegeri de scrisori otrăvite. Noi ne putem lipsi de ele. Cine simte nevoia să-și descarce, pe această cale, pornirile malefice, are la îndemână destule bloguri toxice, plus, în doze zilnice letale, reacțiile unor imbecili la articolele de ziar prezentate pe Internet.
Poștașul nu mai sună la ușă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6397_a_7722]
-
cu biele și pistoane fabulos de bine unse, a cărei putere creștea până la randamentul maxim. Dușmanii lui Sartre își băteau joc de urâțenia lui, de strabismul lui, l-au caricaturizat ca pe o broască, un gnom, o creatură imundă și malefică... Eu găseam la el frumusețe, un farmec puternic, îmi plăcea energia extraordinară cu care pășea, curajul lui fizic și mai presus de toate această voce de oțel inoxidabil, întrupare a unei inteligențe ireductibile”. Așadar, un Dorian Gray veșnic tânăr și
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
unui roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de „chei dostoievskiene”, despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea foțelor malefice - „adierea altor lumi”, cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovski descoperă „paralele contrastive” în tema dragostei, în „comportamentismul” lui Preda față de „realismul” lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni
Dostoievski și scriitorii români by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13125_a_14450]
-
conducă la Porțile Negre din Mordor, dacă ei îl vor elibera. Traversând Pământul din Mijloc, Aragorn, arcașul elf Legolas și piticul Gimli ajung la regatul asediat al lui Rohan, al cărui fost mare rege Theoden (Bernard Hill) căzuse sub influența malefică a lui Saruman. Eowyn, nepoata regelui, recunoaște un conducător în războinicul Aragorn. Crezând că își va găsi singur calea spre ea, Aragorn este constant bântuit de amintirile de dragoste pentru elfa Arwen și de pactul pe care ei doi îl
Agenda2003-9-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280752_a_282081]
-
pe deasupra, e conștient că "cineva" îi dă voie să "inventeze haosul", un haos populat cu excrementele diavolului după ce a inventat lumea, cu maimuțăreli sacre pentru cititorul subtil care s-ar prea putea să fie una și aceeași persoană cu domnul malefic cu degete lungi și "împarfumate", pentru care "nu sîntem decît niște dezaxați păduchioși,/ semănători de viitor scăpătat, orbii realităților,/ fățăraie de mortăciuni, suflete viermănoase, gunoi/ care e disperat și plînge" (lucrare sau zidire deghizată...). Și destule alte locuri ale cărții
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
nefericire să aibă în suita sa și astfel de sicari. Am aici și un segretario di stato, un mic Machiavel, fiu al unui reputat arhitect Ioanide. Îl destinăm ca ministru de externe, deși e abia major. Băiat subțire, incapabil de maleficii, însă primind riscul pe cale cerebrală. E filozoful nostru politic și, fiind un fiu de gentleman, sper a-l atrage în sfera mea, adică a noastră. Imbecilii își închipuie că un Hangerliu va pactiza la infinit cu un Gavrilcea sau un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multe mitologii, dragonul este un simbol proteic legat de luptă și schimbare. „Mahâbhârata”, de exemplu, transpune mitul unui sfârșit de lume, urmat de o renaștere. Monstrul Ašvatthâman , cel răpus de Pândava, reprezentând Binele, este, de fapt, un antizeu, cu atribute malefice: Antaka (Moartea), Krodha (Mânia), Kâma (Pofta). Hathor, Marea Mamă reprezentată cu cap de vacă ținând între coarne discul solar devine Sekhet, leoaica feroce, când Seth (demonul acvatic ai cărui urmași iau forma crocodililor) îl ucide pe Osiris. în Biblie, mesajul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
gestul, în teatru se exagerează mimica facială. Fardul îi ajută pe actori să-și sublinieze expresivitatea figurii. Mulți regizori, când montează Faust de Goethe, cer grimerului un machiaj special pentru Mefistofeles: o sprânceană bine ridicată, arcadele bine marcate, sugerând șiretenia malefică a demonului. în teatrul clasic chinezesc, machiajul foarte gros e o adevărată mască mobilă purtată de actori direct pe piele și desemnează identitatea eroilor, conform unui cod tradițional. Pentru actorii antici masca exprimă identitatea personajelor. în mod paradoxal, în loc să ascundă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
sunt condamnați la moarte, totul se termină aici. Mai degrabă aș vrea să-și asume responsabilitatea. Acest lucru e valabil și pentru țară... Am un sentiment de repulsie față de criminali, însă asta nu rezolvă nimic. Bineînțeles că secta Aum este malefică. Dar, și conducerea țării are o mare responsabilitate pentru că a stat cu mâinile în sân și a lăsat să se întâmple un lucru de o asemenea anvergură. Îmi pare rău să spun asta, dar peste tot sunt nebuni. Conducătorii trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sugarului coabitând, În patul de spital, cu un șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu, iată că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și-a amplificat, să recunoaștem, primejdioasa producție de contradicții. Puterea financiară (cu derivatele ei politice, militare, propagandistice) Îngustează și domină, treptat, dinamica democrației, banul rămânând, dintotdeauna și pentru totdeauna, esențialul impuls și trofeu social. N-ar fi deloc exclus ca maleficul adormit o vreme de jocul libertății să furnizeze orori complementare celor pe care le-au trăit cei trecuți prin nazism și comunism. Istoria proiectelor de fericire umană nu-și Încheie, bănuim, ciclul dezastrelor decât prin finalul Istoriei Însăși. * MRP mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și de-acum Înainte În stăpânirea așa-zisei literaturi de autoanaliză... Blecher, trecând prin psihologie, prin emoție, depășește totuși planul psihologic, realitatea prea superficială a emoției. Emoția, durerea, psihologicul sunt lucruri false, cu tot ce aparține falsei «realități», lucruri drăcești, malefice, de lavă, și se Îndoiește de ele, le desconsideră”, pe când, la „autoanaliști”, ar constitui „unica realitate”. Eugen Lovinescu validează debutul „cu totul remarcabil”, evidențiind „mecanismul sufletesc” bipolar al artistului: „O mare capacitate de a percepe realitatea, de a o izola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dar pasul al doilea poate fi, deja, și altceva: primejdia, neantul, sau... un sens, sau... ordinea. Dinamica „oarecare” a vieții, vitalitatea risipitoare aparțin, În romanele lui Sábato, anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cele pe care un spion englez le-ar fi putut Întâlni În timpul războiului, În sistematicul, dar plin de fisuri și de uri regim hitlerist.” Secta din marele roman al Alejandrei poate fi Înțeleasă (și) ca simbol al regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
au fost tema cu care Hitler a luat puterea. Nu avea și nu-i trebuia alt program. A devenit cancelar unind Germania și mare parte a Europei contra evreilor. În ce-l privește pe Grielescu, nu cred că era un malefic mâncător de evrei, dar când a fost chemat să se declare public, a făcut-o. Avea un vot și a votat.” Imaginea intelectualului care, În momente istorice decisive, „votează” de partea răului nu este, cum bine știm, limitată la Eliade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prin experiența victimizării. Supraviețuirea a Însemnat nu o dată, dacă nu chiar de cele mai multe ori, o asumare tacită, rușinată, resemnată, a „stării de fapt”: evreitatea ca premisă de Înțelegere a lumii, ca șansă privilegiată de a-i scruta tenebrele, ipocriziile, amenințările, maleficul. Din clipa În care Începi s-o „iubești” pentru primejdia inevitabilă propriei tale condiții, poți citi În ea neagra potențialitate a omului și a lumii, nu doar ostilitatea primară animând militanții antisemiți și ideologii care Îi „luminează”. Naratorul supraviețuitor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea oboselii tc "3. Seninătatea oboselii " Acceptarea maleficului ca premisă a existenței nu duce, În cazul lui Kertész, la Înveninarea sarcastică a scrisului, nici la Înveninarea personalității, fie ca agresivitate, fie, dimpotrivă, ca retractilitate față de semeni. Scrisul lui Kertész, chiar când, rareori, devine polemic, nu pare să râvnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Schlamassel”, un August Prostul ghinionist și caraghios, dar și urât, de data asta. Când alogenul Încearcă, disperat, să-și recupereze umbra, Der Graue - un „diavol nu prea negru”, cum se prezintă el Însuși, un simplu dealer logic, pragmatic, fără aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile asupra semnificației simbolice a „umbrei” se concentrează, de obicei, asupra noțiunii de „identitate” socială (tradiție, etnie, cultură, limbă, asimilare) sau „entitate” individuală, singularizată, dar, uneori, chiar și asupra dedublării și simulacrului, ca ambiguitate protectoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de restabilire a ordinii. Sunt ținută în întuneric. Și habar nu am că Mao e nemulțumit de mine. Nu vrea să stea de vorbă cu mine, deși am încercat să iau legătura cu el. Oare să fie premierul Zhou mâna malefică din spatele acestei situații? Uneori, Mao poate să fie atât de neîncrezător, că simte o furtună într-o adiere de vânt. Iar cuvintele lui Zhou au efect asupra lui. Ultima dată când m-a văzut, mi-a citat un proverb. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în est. Dar îl suna pe Bob Cavanaugh pe mobil atât de rar, încât își câștigase dreptul să abuzeze din când în când. Un „Gerald!“ prompt din partea editorului său îl descumpăni pe Weber. Identitatea apelantului - una dintre tehnologiile cu adevărat malefice ale lumii. Receptorul n-ar fi trebuit să știe cine e emițătorul înainte ca emițătorul să știe cine e receptorul. Și telefonul lui Weber avea opțiunea de a afișa identitatea apelantului pe ecran. Dar întotdeauna evita să privească spre ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intru, întrebându-mă dacă sunt pregătită să fac față provocării unei petreceri în toată regula. Aveam dubiile mele. Oamenii puteau să mă întrebe cum îmi merge cu munca. Iar la mine în studio, făcându-și culcuș pe podea ca o malefică broască râioasă argintie, era sculptura pe care ar fi trebuit să o termin acum câteva luni, dar de care nu m-am atins de nu mai țin minte când. Eram prinsă de ea; nu puteam să o termin, nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ostentativ sub pielea palidă, atât de palidă de parcă nu fusese văzută niciodată de soare. Părul era șaten și neregulat, ca și cum și l-ar fi tăiat singur. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost privirea lui, ochii purtau o strălucire malefică ascunsă; ochi alungiți, un pic înclinați, sub sprâncene perfect drepte, de o culoare imprecisă, albastru sau gri, dar deschiși la culoare pe lângă paloarea pielii. Nu i-am putut citi expresia feței. Era ceva îngropat în spatele privirii, ceva ce voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul pune În dificultate teoria, ca orice mu tant ”( Ioana Pârvulescu). Măgulitor, nu?!... În poemul lui V.Erofeev Moscova - Petușki, găsim Îngeri...malefici! Brrr!!! Ei rîd, În final, de un om tranșat de tren. Ei rîd de mort și Dumnezeu (care e alături)...tace! Trist om , tare nefericit trebuie să mai fi fost și Erofeev!... Dintr-o cronică, aflăm că Radu Beligan cumulează
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și am prins-o sub mine - și mi-am vârât limba în urechea ei și am gustat praful depus după călătoria noastră de peste zi, jegul ăla sfânt. — Ah, chiar am de gând să te fut, evreico, i-am șoptit eu malefic. Ești nebun! strigă ea împingându-mă cu toată forța ei, deloc neglijabilă. Ești un dement scăpat de la balamuc! — Nu, vai, nu, Naomi, am mârâit eu, vai, nu, dar trebuie să-ți dau o lecție - și m-am opintit, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]