13,923 matches
-
Factorul generator direct al managementului este apariția unui grup socioprofesional specializat (pregătit) în activitățile de conducere, care preia funcția directă a conducerii din atribuțiile directe ale proprietarilor și o transformă într-o activitate salariată profesional specializată. Este vorba de „revoluția managerială” și apariția capitalismului managerial, care schimbă radical mecanismele de funcționare a economiilor de tip capitalist<footnote Burnham, James, The Managerial Revolution, New York, 1941; Chandler, Alfred, The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
managementului este apariția unui grup socioprofesional specializat (pregătit) în activitățile de conducere, care preia funcția directă a conducerii din atribuțiile directe ale proprietarilor și o transformă într-o activitate salariată profesional specializată. Este vorba de „revoluția managerială” și apariția capitalismului managerial, care schimbă radical mecanismele de funcționare a economiilor de tip capitalist<footnote Burnham, James, The Managerial Revolution, New York, 1941; Chandler, Alfred, The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A se vedea și Bell
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a conducerii din atribuțiile directe ale proprietarilor și o transformă într-o activitate salariată profesional specializată. Este vorba de „revoluția managerială” și apariția capitalismului managerial, care schimbă radical mecanismele de funcționare a economiilor de tip capitalist<footnote Burnham, James, The Managerial Revolution, New York, 1941; Chandler, Alfred, The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A se vedea și Bell, Daniel, op. cit., pp. 86-99. footnote>. „Istoria” arată că în Germania, prin anii 1890 „George Siemens, fondatorul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
într-o activitate salariată profesional specializată. Este vorba de „revoluția managerială” și apariția capitalismului managerial, care schimbă radical mecanismele de funcționare a economiilor de tip capitalist<footnote Burnham, James, The Managerial Revolution, New York, 1941; Chandler, Alfred, The Visible Hand: The Managerial Revolution in American Business, Harvard University Press, Cambridge, 1977. A se vedea și Bell, Daniel, op. cit., pp. 86-99. footnote>. „Istoria” arată că în Germania, prin anii 1890 „George Siemens, fondatorul și conducătorul celei mai de seamă bănci germane, a salvat
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
construcție socioculturală organic integrată în cultura unei societăți, care oferă un stoc de cunoaștere, experiență, practică și metode de acțiune care generează un spațiu de acțiune liberă, un câmp de decizii alternativ complementare sau chiar opuse”<footnote Nica, Elvira, Psihosociologia managerială, Editura Economică, București, 2008, p. 63. footnote>. Etape în dezvoltarea managementului resurselor umane Există diverse modalități de a prezenta istoricul managementului, în general, al resurselor umane, în particular. În orice tip de analiză, se remarcă o directă corelare a etapelor
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
o directă corelare a etapelor pe care le-am putea formula ca fiind proprii managementului resurselor umane cu cele ale managementului în general, ceea ce are drept explicație faptul menționat de noi (paragraful 1.1) și anume, că în orice acțiune managerială elementele comune și esențiale se referă la problematica resurselor umane. Urmărind definiția dată managementului, vom putea distinge o etapă de „conducere premanagerială” care acoperă o perioadă îndelungată din istoria societății, mergând chiar, până în epoca premergătoare capitalismului industrial (fazele cooperației simple
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
toate aceste activități făceau parte din preocupările principale ale patronilor înșiși. Apariția managementului propriu-zis s-a desfășurat un timp pe baza unor cunoștințe acumulate prin experiența și studiile strict de specialitate ale unor ingineri sau economiști. Managementul științific o practică managerială și preteoretică Este meritul lui F. Taylor de a fi elaborat un prim sistem de management orientat direct și în principal asupra problematicii salariaților, sistem care, în linii mari, mai este aplicat și astăzi, deși, el este socotit ca istoricește
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
asupra problematicii salariaților, sistem care, în linii mari, mai este aplicat și astăzi, deși, el este socotit ca istoricește depășit („criza taylorismului”). Taylorismul - socotit a fi conceput și practicat o paradigmă tehnocratică, technocratismul, consideră factorul tehnologic ca esențial în practica managerială, omul fiind secundar. „Proiectul sistemelor tehnico-centrice este demonstrat, este dominat de considerații tehnologice. Oamenii sunt tratați într-un mod mecanicist, ca o problemă de importanță secundară. Muncitorul este văzut ca o pacoste, o șansă de incertitudine, ca un rău necesar
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și cea modernă constă în faptul că prima vedea în mașină doar un servant al omului, în timp ce cea nouă privește omul ca un asistent al mașinii”<footnote Ford, Henry, Le progrès, Fayol, Paris, 1930. footnote>. Cel care a teoretizat activitatea managerială tayloristă în ceea ce privește muncitorii de execuție a fost H. Fayol (1841-1923), care a elaborat ceea ce s-a denumit a fi conducerea (managementul) funcțională<footnote Fayol, Henri, Administration industrielle et générale, Dunod, Paris, 1916. footnote>. Fayol a diferențiat următoarele operații (funcții) ale
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
al întreprinderii<footnote Mayo, Elton, The Human Problems of an Industrial Civilization, Macmillan, New York, 1933; a se vedea și Hoffman, Oscar, Sociologia muncii, Editura Hyperion, București, 1996, pp. 19-22. footnote>; etapa managementului personalului - (cele două faze) pune în evidență viziunea managerială bazată pe funcțiunea de personal (Fayol); etapa managementului resurselor umane - valorizează și valorifică în special conceptul de „resursă umană”, ca element de primă importanță, alături de celelalte resurse. Vom trata mai pe larg distincția dintre managementul resurselor umane bazat pe conceptul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
imaginație”<footnote Ibidem. footnote>. Apariția managementului resurselor umane (MRU), care îl înlocuiește pe cel al personalului, are la bază o schimbare radicală a concepției despre om și comportamentul său în organizații. Complementar, se diversifică preocupările, responsabilitățile și chiar, misiunea activităților manageriale. O anumită operaționalizare a preocupărilor managementului resurselor umane (a noii direcții de resurse umane) pune în evidență următoarele responsabilități (misiuni)<footnote Ibidem, p. 5. footnote>: 1) grija față de aspectele individuale și colective ale personalului, de la angajare până la expirarea contractului; 2
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
a acorda conceptului de „resurse umane”. Terminologia folosită este diversă, utilizându-se termeni cum ar fi „personal”, „forță de muncă”, „salariați”, „capitalul uman”, „membrii orga nizației” etc. Sensul acordat termenului de „resurse umane” are o importanță deosebită în studiul activităților manageriale, fiind în măsură a asigura baza epistemologică (de cunoaștere științifică) și metodologică a preocupărilor de problematizare corectă și de direcționare a căutării răspunsurilor relevante și generatoare de noi întrebări<footnote „Cea mai durabilă contribuție pe care o teorie o poate
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Manole, Cristina, Managementul resurselor umane în administrația publică, Editura ASE, București, 2006, p. 11. footnote>. În fapt, resursele umane nu sunt identice cu personalul unei organizații, ci se concep și se construiesc pe baza acestuia. Resursele umane sunt o creație managerială rezultată din procesele de negociere și renegociere dintre manageri și salariați (personalul) pe baza luării în considerare a unor capabilități (reale sau virtuale, existente sau proiectate) și a ierarhizării lor în raport cu strategia de acțiune a organizației. Termenul de „resursă” provine
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de la termenul francez ressource cu sens de ajutor, iar la plural resurse, verbul sourdre însemnând „a izvorî”, generând conceptul de „sursă”<footnote Encyclopédie des ressources humaines, vol. I, Groupe Terence, Éditions d’Organisation, Paris, 1993, p. 16. footnote>. Diferitele modele manageriale se concep și se practică pe baza unui tip specific de resurse umane. Astfel, managementul taylorist-fordist, tratând pe lucrători doar sub aspectul lor de executanți fideli și disciplinați ai dispozițiilor venite de la conducere, a apreciat și utilizat doar unele dintre
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Revolution. Vision or Reality” în Future of Industry in the Global Context, vol. III, Commission of the European Communities, FOP 353, Brussels, 1993, p. 27. footnote>. Cu totul alt tip de resurse umane se are în vedere în noile orientări manageriale. Proiectul Uniunii Europene denumit „sisteme antroprocentrice de producție” (elaborat de Peter Brödner) asigură o construcție socioculturală a resurselor umane pe o arie deosebit de largă de capabilități. Înlocuind „modelul Taylor” care privește munca de nivel calificat ca ultim reziduu în dispariție
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
de „capital uman”, „managementul competențelor negociate”, „managementul antroprocentric”, „dimensiunea umană” a organizațiilor, „factorul uman” etc. Din practica bogată acumulată în managementul resurselor umane putem desprinde o serie de caracteristici ale resurselor umane, dintre care menționăm: 1) Natura lor de construct managerial. Așa cum am arătat, cu același personal se pot concepe, realiza și folosi o mare diversitate de resurse umane în conformitate cu viziunea managerului asupra activității generale a organizației. În cadrul aceleiași organizații se pot concepe diverse resurse umane în raport cu schimbările paradigmatice ale strategiei
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
arătat, cu același personal se pot concepe, realiza și folosi o mare diversitate de resurse umane în conformitate cu viziunea managerului asupra activității generale a organizației. În cadrul aceleiași organizații se pot concepe diverse resurse umane în raport cu schimbările paradigmatice ale strategiei, ale concepției manageriale asupra modului de plasare a organizației, în raport cu exigențele și particularitățile piețelor, ale publicului pe care-l servește. Conceperea și construirea practică a resurselor umane dezirabile, reprezintă dimensiunea cea mai importantă și dificilă a managementului resurselor umane, a manage mentului în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Manolescu, Aurel, Lefter, Viorel, Deaconu, Alecxandrina (editori), op. cit., p. 18. footnote>. 5) „Resursele umane reprezintă una dintre cele mai importante investiții ale unei organizații, ale cărei rezultate devin tot mai evidente în timp”<footnote Ibidem, p.15. footnote>. 6) Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane sunt printre cele mai dificile, deoarece acestea interconectează factorii individuali, organizaționali și situaționali care influențează și se regăsesc în deciziile respective și totodată trebuie să răspundă unor cerințe diverse care, la rândul lor, variază în timp
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
anume: MRU - expresie a practicii de personal existente, perspectivă potrivit căreia se au în vedere posibilitățile pe care managementul resurselor umane, reformulat într-o manieră contemporană, le are pentru o mai bună rezolvare a problemelor angajaților; MRU - o nouă disciplină managerială, perspectiva care are în vedere două aspecte principale, și anume, pe de o parte filosofiile privind personalul sau relațiile de angajare, iar pe de altă parte dorința profesională de a prezenta managementul personalului ca o disciplină unitară cu o concepție
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
despre natura exigențelor lor și tipul de exigențe de răspuns ale managementului; nivelul ideatic de specialitate; nivelul metodelor de acțiune; nivelul operativ al conducerii. În acest cadru, putem da următoarea definiție managementului resurselor umane: Managementul resurselor umane - reprezintă „nucleul” activităților manageriale în general, exprimând viziunea despre om și afacere și ansamblul de principii, metode și practici, având ca scop formarea, dezvoltarea, conducerea resurselor umane în vederea asigurării competitivității organizației. „Managementul resurselor umane este un nou mod de gândire asupra felului în care
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
evaluarea performanțelor; managementul recompenselor; managementul conflictelor. Fiecare din aceste direcții principale va căpăta o configurație bazată și diferențiată în lumina problematicii și experiențelor actuale, a situației specifice României. 1.5. Modele elaborate în managementul resurselor umane Ce este un model managerial? Conceptul de „model managerial” are o semnificație teoretică și practică specială; atunci când ne referim la management, el netrebuind a fi analizat din perspectiva limbajului comun. În limbajul teoretic al științelor, o serie de termeni ai limbajului comun sunt folosiți cu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
managementul conflictelor. Fiecare din aceste direcții principale va căpăta o configurație bazată și diferențiată în lumina problematicii și experiențelor actuale, a situației specifice României. 1.5. Modele elaborate în managementul resurselor umane Ce este un model managerial? Conceptul de „model managerial” are o semnificație teoretică și practică specială; atunci când ne referim la management, el netrebuind a fi analizat din perspectiva limbajului comun. În limbajul teoretic al științelor, o serie de termeni ai limbajului comun sunt folosiți cu o restricție de sens
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
modalități de structurare a conținutului ideatic și practic pe „o schemă relațională” relativ stabilă, în jurul căreia se articulează presupozițiile, principiile, metodele de acțiune ale unui model concret. Există numeroase criterii de grupare a modelelor în managementul resurselor umane: A) Modele manageriale axate pe locul și rolul resurselor umane; în cadrul cărora distingem (de acestea ne vom ocupa separat): modelul taylorist-fordist axat pe predominarea factorului tehnologic; modelul japonez (lean production - al „producției blânde”) care pune accentul pe cooperarea dintre salariați și conducere, o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
schema 10). Modelul are ca principiu constructiv realizarea managementului resurselor umane ca un proces de comunicare pe două nivele intern: manager - salariat și extern: manager - salariat - public. Schema 10. Modelul managementului resurselor umane în cadrul administrației publice<footnote Nica, Elvira, Psihosociologia managerială, p. 210. footnote> C) Modele de tip „soft” sau „ hard”<footnote Pinnington, Ashly, Edwards Tony, op. cit., pp. 1 13. footnote> Modelele „soft” analizează managementul resurselor umane pe baza unor caracteristici ale resurselor umane propriu zise, pun accent pe dimensiunea umană
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
umane, în particular, se dovedește a fi unul din mijloacele cele mai eficace de asigurare a competitivității. Pe piețele actuale, competiția principală nu se desfășoară, în mare, pe baza produselor (bunuri și servicii) aduse pe piață, ci între diferitele modele manageriale. Se poate spune: Dați-mi un bun model de acțiune și o să câștig piețele! Actualul management al resurselor umane devine tot mai complex, elaborat pe nivele ierarhice corelate, modelele ocupând un loc privilegiat în vârful sistemului managerial. 1.6. Managementul
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]