5,243 matches
-
adevărată. Pe viitor am de gând să te țin lângă mine... — Asta-i foarte frumos din partea dumitale, John Robert. Hattie își lăsase mâinile pe fața de masă brodată și se înclinase în față, privindu-l grav, cu ochii ei de marmură bleu-pal. — Asta-i foarte frumos din partea dumitale și îmi dau seama că în anii următori în viața mea se vor schimba o sumedenie de lucruri, și că e necesar să se schimbe. Întotdeauna am făcut tot ce-ai dorit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este plină de cicatrice. Eu nu am reușit”. Ultimele ei cuvinte sunt acum gravate pe o placă de marmură neagră lângă bisericuța menționată. Citindu-le, mi-am amintit zicala: Ce nu te distruge, te întărește. Ea, sărmana, nu a reușit să iasă mai puternică din criza ei interioară. Cred că este bine să-i aplicăm dictonul: ”Să nu-l
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Gellone, vale unde el a dus o viață eremitică și de mărturisitor al lui Cristos, și după un sfârșit fericit, se odihnește înconjurat de onoare. Sărbătoarea lui se celebrează pe 28 mai”. Acest text se găsește pe o placă de marmură pe peretele din partea dreaptă cum intri în biserică. In cripta bisericii se păstrează o relicvie a lui și sarcofagul în care a fost depus trupul său, care acum nu se știe unde este. Am asistat în seara aceasta la rugăciunea
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
măsuri incapabile să integreze vitalitatea exuberantă a unei lumi în gestație. Și tocmai această mieroasă morală ucigătoare va fi lăsată în voia a ceea ce Stefan Zweig numea pe bună dreptate o "explozie de bestialitate colectivă"23. De asemenea, Falezele de marmură de E. Jünger freamătă de semne premergătoare sfârșitului unei lumi. Aceea a unei Republici de la Weimar, moștenitoare a unui popor de funcționari și de filosofi care au făcut din Morala rațională scopul marșului Spiritului către propria înfăptuire. Și am putea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
preotului paroh, părintele Dumitru Samoilă, care ocupă o poziție centrală, în capul aleii principale, apoi o ia la dreapta... Scuză-mă o clipă, i se adresează Lilianei și se întoarce să se uite la un detaliu de pe crucea impunătoare, de marmură neagră, de la mormântul preotului paroh. Ultima dată l-a văzut la slujba de înmormântare a mamei. Avea șaptezeci și unu de ani a mărturisit-o el însuși într-o discuție privată cu un grup de enoriași. Pe vremea aceea era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-și refacă forțele după oboseala acumulată prin eforturile depuse în slujba statului francez. Fără să mai aducem în discuție îndeajuns de desele protocoale, ceremonii de tot felul, oficiale sau nu, care nu erau chiar așa ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o nouă strălucire. Realitatea a fost condensată în câteva cuvinte caracterizante: „Micul palat din marmură și porfir”. Este vorba despre o construcție
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
chiar așa ușor de... suportat. Palatul de marmură și de porfir Spun istoricii cum că, începând cu anul 1687, Trianon-ul de porțelan a prins a căpăta o nouă strălucire. Realitatea a fost condensată în câteva cuvinte caracterizante: „Micul palat din marmură și porfir”. Este vorba despre o construcție mai amplă decât cea veche, care permitea regelui să locuiască acolo împreună cu o mică suită de slujitori, păzitori și prieteni. Totodată, au fost impuse anumite restricții, chiar și pentru familia regală. De pildă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
capul familiei și al țării, dacă nu avea încuviințarea prealabilă a acestuia. Noul Trianon e un palat ceva mai simplu, fără o amploare spectaculoasă. Nu are etaj, dar fațada lui, iscusit sculptată în piatră, se armonizează ideal cu pilaștrii din marmură de Languedoc. în centrul edificiului, un „peristyl” permite o priveliște splendidă asupra grădinii. Rareori, regele oferea în acest palat câte o cină. Interesul oaspeților era stimulat mai cu seamă de lambriurile sculptate în motive florale. De la nivelul ferestrelor, aceeași deschidere
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
sub patronajul direct al reginei Maria, la 9 iunie, când s-a sărbătorit centenarul Tudor Vladimirescu, trupul Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu, a fost reînhumat la Târgu Jiu, în fața catedralei. Ceva mai târziu, sculptorița Milița Petrașcu a realizat monumentul din marmură sculptată. Pe cele patru laturi ale monumentului au fost redate scene din viața eroinei, care a rămas în conștiința neamului românesc drept „Eroina de la Jiu” - „Ioana d’Arc a poporului român”. Dragostea de țară nu are vârstă Despre Maria Zaharia
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și altele, sunt doar câteva din cele mai de seamă. Cel puțin trei sunt elementele care susțin partea cea mai spectaculoasă a acestor panorame din adâncurile pământului. în primul rând, stalacmitele și stalactitele. Acestea au uneori înfățișarea unor pilaștri din marmură, alteori iau chipuri umane, de o perfectă suplețe și cu aer fantastic. în al doilea rând, pârâiașele cu ape limpezi, pe care se poate pluti cu barca. în al treilea rând, picturile rupestre, de o expresivitate uimitoare. Ele reprezintă, de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
la vestita replică a voievodului moldovean. Îmi trebuia răbdare și perseverență. Nu se poate să nu învingă cineva cu aceste arme. Perseverența picăturii de apă roade stânca și o prăbușește de pe culme. Or, oare femeie are dârzenia granitului ori a marmurei, afară de... Venus din Millo? Frământat de aceste gânduri, purtam în minte imaginea ei, mereu trează. La facultate, pe stradă, la restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și piatra ar fi trebuit să grăiască într-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau... Regret că nu sânt sculptor. De pildă un Canova sau un Rodin... ― De ce? ― Pentru că te-aș fi imortalizat în marmură. Statuia vie zâmbi imperceptibil în loc să râdă cu poftă. ― Știi că ai intuiții? Am primit două oferte de acest gen pe care, bineînțeles, le-am refuzat numaidecât... ― Rău ai făcut, rău, domnișoară Cecilia... ― Nu, deloc. Nu-mi place cum sânt Aș
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai înainte de toate ― ce știam? Am ridicat din umeri fără să articulez un cuvânt. ― Sărmana! Ar fi meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meritat o soartă mai bună! Cecilia rostise vorbele astea de compătimire? M-am uitat la ea surprins. Altă mirare: pe fața ei de marmură lunecau câteva boabe de lacrimi la vale. ― Plîngi? Ce descoperire! Statuia mea nu era construită din marmură, decât numai pe dinafară. În piept avea inimă și simțire care o făceau să sufere. Vestea îi străbătuse învelișul protector, umanizînd-o. Întoarse capul, se feri să-mi arate slăbiciunea, deși sentimentul n-o micșora, ci dimpotrivă... Apoi zise: ― Du-te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
orice puseu de litofobie, dacă mi se permite termenul. În plus, văd în textul lui Reuben Fowkes că la Budapesta există un Parc al Statuilor, unde-și dorm somnul de veci, în mută soli da ritate, făpturi de piatră și marmură altminteri anta gonice. De ce nu ne-o fi dat și nouă Dumnezeu așa un gând? Așa se face că am scos apoi din raft o carte pe care mult regret că nu am comentat-o la vremea ei: Povești cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vremea ar fi fost frumoasă, am fi trecut, probabil, grăbiți, am vizitat un muzeu pe care ghidurile nu-l consemnau. O fotografie uriașă, acoperind aproape un perete întreg, înfățișa acolo Pentelicul, celebrul munte al carierelor antice, de unde s-a extras marmura pentru Parthenon și pentru celelalte monumente de pe Acropole. Pe peretele opus, se afla o fotografie a Parnasului. Un vultur negru dădea ocol înălțimilor unde au sălășluit, cândva, muzele și unde ochiul aparatului fotografic n-a mai surprins decât o priveliște
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e exact paralelă cu celelalte, nici una nu e, matematic, perpendiculară. Fiecare e ușor înclinată înlăuntru. "Dezarmoniile" se observă de aproape foarte clar și încerci o vagă perplexitate. Așadar, nici măcar Parthenonul, simbolul însuși al perfecțiunii, nu este perfect? însăși teorema de marmură a clasicismului e plină de greșeli? Te depărtezi și, deodată, constați că templul e din nou perfect! Coloanele se văd acum drepte, milimetric drepte, și egale, milimetric egale. Descoperi, astfel, că iluzia are un rol esențial în geometria Parthenonului. Arhitecții
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
împrejmuitoare, cu condiția să fie înscris în fortificații numele său. Theba a refuzat, socotind că nu-și putea îngădui să glorifice o hetairă, dar Praxitele nu s-a sfiit să facă iubitei sale o cinste și mai mare, imortalizînd-o în marmură. Cea mai romantică victorie a frumuseții am găsit-o, însă, unde mă așteptam mai puțin. La Pitagora. Și nu rezist să nu rememorez câteva date bine cunoscute. În Egipt, Pitagora a fost inițiat în secretele lor de preoții de la Memfis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici un răspuns în afară de o ridicare din umeri care ar putea să însemne "mă rog, cum doriți" și se așează pe o piatră, la umbră, lăsîndu-mă să mă depărtez... o curte pietruită, pustie, unde, din gura știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mai poate fi criticat. Duse la Roma și apoi la Constantinopol, picturile lui Zeuxis au dispărut. În sculptură, naufragiul n-a fost total, însă nenumărate statui de bronz, între care și capodopere, au fost topite și nimeni nu cunoaște câte marmuri sculptate au fost sfărâmate sau au nimerit în cuptoarele de var. Cu excepția frizei Parthenonului, toate capodoperele lui Fidias s-au pierdut. Doar din reproduceri, de mai mici dimensiuni, știm cum arăta Athena Parthenos. Din statuia colosală, înaltă de peste douăzeci de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
putut anula. Porniți în lume pe șoselele romane, filosofii greci au pătruns până la urmă, fie și numai cu o parte a operei lor, în marile biblioteci. Pe Acropole, corul de deasupra Parthenonului ține loc de acoperiș, completează golurile, colaborează cu marmura îngălbenită, și sunt ore când golurile fac parte, ele însele, din arhitectură. Nu un rest din Atena lui Pericle e de văzut pe Acropole, ci o dovadă că există valori care pot fi distruse, nu și degradate. Frumoase vorbe. Dar
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic, un dar al barbarilor. De altfel, n-am fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scara metalică pe chei (9,30), e soare. Aerul e mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
noi o coloană și câteva bucăți de piatră spartă. Nu avem cum să înțelegem uimirea lui Alexandru cel Mare. A dispărut și altarul, lucrat de Praxitele. Goții au jefuit templul de podoabe. Apoi, creștinii l-au transformat în carieră de marmură pentru construirea bazilicii "Sfîntul Ioan" și pentru catedrala "Sfînta Sofia". Restul au făcut ploile, bălăriile, pirații și turcii. Stă să plouă și ne grăbim. Facem fotografii, sub cer vânăt, între coloanele albe, care nu mai sprijină nimic la bazilica "Sfîntul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]