3,420 matches
-
ces promenades dans Salamanque où il trouve Cervantes et Fray Luis de Leon, au hasard de ces voyages spirituels qui le mènent à Port-Royal, à Athènes ou à Copenhague, patrie de Sören Kjerkegaard, au hasard de ce voyage réel qui le mena à Paris où il se mêla innocemment, et sans jamais s’étonner, à notre carnaval.“ Mt. 18, 7; în versiunile românești ortodoxe: „smintire“ sau „poticnire“. Mt. 9, 18-26; Mc 5, 21-43. „C’est le souci des grands Espagnols pour qui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
romanul fuseseră nemulțumiți de piesă, iar cei care nu-l cunoșteau rămăseseră nedumeriți de elemente ale acțiunii care nu Își putuseră găsi dezvoltarea datorită lipsei de timp. Era acum sigur că nu putea cuceri scena engleză decât cu o idee menită de la bun Început dramatizării. Acum nu mai mergea la teatru pe post de consumator dezinteresat al unor experiențe mai mult sau mai puțin plăcute, ci și ca profesionist cu ochiul ager și buzele strâns lipite, mereu În căutare de posibili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
am dansat, e puțin spus. Ne-am găsit în dans, asta se apropie de realitate. De fapt, privind în urmă la cei șaisprezece ani ai căsniciei noastre, ar trebui să mărturisesc: cu adevărat aproape, încât să fim una, parcă anume meniți să fim un cuplu, Anna nu mi-a fost decât la dans, cu oricâtă iubire ne-am fi străduit să ne apropiem și în rest. Prea ades ne-am uitat unul pe lângă celălalt, am hoinărit pe aiurea, am căutat ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În vorbele simple și directe, la Îndemâna tuturor. A fost suficient să scrie bască, pentru a exprima acel tipic obiect de Îmbrăcăminte, cu toate conotațiile sale rasiale. E greu să-i urmărești dâra luminoasă. Dacă pentru o clipă zeii ne-ar meni elocvența și talentul lui, am șterge tot ce a fost mai Înainte și ne-am limita să gravăm o singură vorbă nepieritoare: Loomis. O artă abstractă Cu riscul de a răni nobila susceptibilitate a oricărui argentinian, indiferent de orientarea caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sunt, de departe, și mai atentatoare. Viața mea, dacă-mi Îngădui să-i spun așa, e un exemplu moralizator. Fiu și nepot de progenitori pe care comisia de examinare i-a trimis mereu la plimbare, Încă de copil am fost menit celor mai diverse misiuni. Așa m-au târât cu sine vâltorile școlii primare, a misitiei de valize din piele și, atunci când am lăsat treburile de-o parte, a compunerii câte unui vers. Ultima chestiune, lipsită de interes În sine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
necunoscuții, sînt victimele mele. „-Mult”-îi spun. „-Și în special pe cei iubiți. Mai abitir. să le provoc iubirea. Căci, în mîndria mea, visînd la slavă și neascultînd de nimeni, m-a măcinat cumplit gelozia. Toate-mi păreau a fi menite numai mie. Așa m-am păcălit că trebuie să mă răsplătesc. Ce nu mi se dădea, voiam și luam cu forța. Sau îl furam, să-l strîng la piept și să visez fericirea. În ciuda trudei mele, am fost leneș căci
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
salvat conversația. Mama l-a întrebat unde locuiește. Asta face parte din investigațiile ei obișnuite și e prima întrebare, dintr-un set de două, pe care mama le-o adresează bărbaților aflați în vizită. Cea de-a doua întrebare era menită să afle de la tânăr cu ce se ocupă tatăl lui. Astfel se putea evalua, cu aproximație, averea familiei. Asta în cazul în care Helen s-ar fi măritat cu respectivul. Și pentru ca mama să aibă o idee generală despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pînă-n picioare: slab și prăpădit, de o vîrstă incertă, undeva Între treizeci și cinci și cincizeci de ani, cunoscător al multor secrete murdare. Poate că știa ce se Întîmplase pe 24 octombrie 1947 ori poate că nu. Dacă știa, aranjamentul lor era menit să dureze toată viața. — Sid, cînd o aduc afară, nu vreau să-mi puneți În ochi reflectorul ăla mic. Să-i spui asta fotografului. — Consideră că i-am spus. — Bun. Acum numără de la douăzeci În jos. Hudgens Începu să numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
toate cârciumile erau închise. Ne aflam într-un fundătură mohorâtă din South West London. Până la urmă, ce-am găsit mai de Doamne ajută a fost o micuță cafenea jalnică și lipsită de personalitate, cu atât mai vulgară cu cât fusese menită să-i păcălească pe clienții neavertizați că făcea parte dintr-un cunoscut lanț de fast food. Se chema Nantucket Fried Chicken. Cred că eu am primit cafeaua, spuse doctor Gillam, după ce sorbi din ceașca ei de hârtie. Am schimbat băuturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scurt timp îl cuprinse o ațipeală ușoară, neplăcută. Devenise deja un obicei, în cele două săptămâni de la moartea Fionei, să lase ușa din față descuiată și întredeschisă. Se hotărâse să fie mai apropiat de ceilalți locatari și gestul lui era menit să exprime caracterul unui vecin abordabil, prietenos. Astăzi însă avu un alt efect, căci în momentul când un necunoscut vârstnic, îmbrăcat din cap până în picioare în negru, păși pe pragul lui Michael și nu primi nici un răspuns la bătaia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se tăie răsuflarea. Era Tadeusz. E un moment istoric. Cineva bătu în ușă și unul din ofițerii de poliție își băgă capul și se uită înăuntru. — A văzut-o cineva pe domnișoara Tabitha? N-o găsim nicăieri. Operațiunile noastre sunt menite să protejeze cât mai bine viețile forțelor de coaliție țintind vastul arsenal al lui Saddam. Nu avem nimic cu poporul irakian. Rugați-vă pentru siguranța nevinovaților prinși în acest conflict. Nu se va termina niciodată nebunia? Michael stă în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aici să văd ce mai faci. Bineînțeles că nu mă deranjează, prostuțule! Sunt Încântată. Intră, intră. Știam că tonul meu sună cam exaltat și orice psihiatru pe probleme de cuplu și‑ar fi dat seama că entuziasmul meu exterior era menit să compenseze sentimentele lipsă din interior. Și‑a luat o bere, a sărutat‑o pe Lily pe obraz și s‑a instalat pe fotoliul portocaliu pe care ai mei o păstraseră de prin anii ’70 În ideea că Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mergeau de la bleu până la negru‑smoală - erau Însoțite de un ondulator de gene și de două pieptănașe pentru gene, În caz că (ferească sfântu’ă se formau gâlme pe ele. Pudrele, care păreau să formeze jumătate din conținutul produselor și care erau menite a acoperi/accentua/ascunde pleoapele, nuanța tenului și a obrajilor, erau Într‑o varietate de culori mai complexă și mai subtilă decât cea din paleta unui pictor: unele te făceau să pari bronzată, altele deschideau culoarea, iar altele te făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Emily e atât de udă Încât s-a metamorfozat din copil În duh al apelor. —Mami? — Ce e, Emily? —Pruncul Iisus are multe case, nu-i așa? Aici vine În concediu? — Nu știu, iubita. Întreabă-l pe tati. Catedralele sunt menite să inspire venerație și teamă. Fortărețe sacre, toate par să fi fost coborâte din ceruri și așezate pe vârful unui deal. Catedrala St David e altfel. Așezată la marginea unui orășel din Țara Galilor, oraș numai cu numele, Își ascunde virtuțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și de acasă. Asistenta mea mă privește neliniștită: Nu o să țină, nu? —Ce, planul? Nu, scutecul. Bineînțeles că nu. Cât de sigură ești, Kate? Dacă Bunce Înregistrează un succes, nu o să pot suporta. — Păi, tata l-a proiectat, deci e menit să fie o catastrofă. Mai mult decât atât, am luat un prototip acasă pentru a-l Încerca pe Ben. —Și? — Este Într-atât de biodegradabil Încât se dezintegrează de cum a făcut treaba mare. Alice ajunge târziu la club după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
creștin. Invaziile barbare s-au îndreptat înspre sud. Spiritul păgîn și păgî-nismul însuși formau încă inima societății; pînă atunci, învățătura creștină fusese însușită numai individual. Convertirea împărățiilor a adus oameni puternici în rîndul Bisericii, dar numai individual. Creștinătatea, totuși, era menită să primească ascultare totală, iar cuvîntul lui Cristos a pătruns în societate pentru ca acesta să judece știința și artele după ce a judecat oamenii și să fie brazda din care să crească fiecare cultură, fiecare realizare omenească și fiecare legătură socială
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
înstrăinate și concesionate laicilor de către principi și de înșiși Prelații feudatari, Biserica a trebuit să se opună abuzului prin legi; așadar, legislația a început să capete o tendință cu totul opusă principiului antic, deci din acel moment legislația a fost menită să "înlesnească Bisericii achiziționarea și păstrarea bunurilor temporare și să facă dificilă înstrăinarea acestora". Legislatorii obișnuiesc să intervină prin dispozițiile lor acolo unde abuzul este mai mare, iar în cazul nostru abuzul era extrem; dar și mai adesea se întîmplă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fel încît să-și sporească desăvîrșirea la care sînt chemați deopotrivă toți frații săi, deci și ceilalți creștini. 6. Creștinul, care nu profesează sfaturile evanghelice și care aspiră totuși să atingă acea desăvîrșire a dragostei dumnezeiești căreia i-a fost menit și în care i-a fost în-credințat lui Dumnezeu prin botez, trebuie nu numai să se ferească să disprețuiască, după cum spune Sfîntul Toma, tot ceea ce ține de practicarea sfaturilor evanghelice (Summa II, II, 186, 2), mai mult, trebuie să recunoască
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru a medita la măreția dumnezeiască, la bunătatea sa nemărginită, la atotputernicia și înțelepciunea sa; b) prin rugăciuni, oricînd are un mic răgaz chiar și atunci cînd muncește, pe care le va practica cît de mult posibil; această rugăciune este menită să-l îmbogățească cu har și va trebui să-i devină lucrul cel mai drag; iar timpul petrecut în rugăciune va trebui privit ca dulce și plin de har, fiindcă îl fac pe omul, care se știe că-i ticălos
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
despărțeau Episcopii și Canonicii de această sfîntă viață comună, conciliile însuflețite de Episcopi zeloși reformau prin noi regulamente viața ecleziastică pe același calapod; în așa fel încît să se mențină viu același spirit în Biserică, iar această neobosită lucrare era menită să compenseze pierderile. Se știe că însuși Sf. Carol a avut aceeași dorință de a duce o viață în comun și de a se supune acelorași reguli precum Clerul său, pentru că acesta este gîndul ce traversează toate secolele Bisericii și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
V, ep. 21. 302 De Vita Contemplativa L. II, c. IX, unde merită semnalată și observată această cugetare: Quod habet Ecclesia cum omnibus nihil habentibus habet commune, ca avînd puterea de a demonstra opinia că pe atunci bunurile Bisericii erau menite uzului comun, nu individual. 303 Acest principiu este înregistrat și prin decretul lui Grațian (Caus. XII, q. I, can. XXII), unde este unul dintre canoanele apostolice care spune: Ex his autem, quibus Episcopus indiget (si tamen indiget) ad suas necessitates
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
bunuri private și printre alte dispoziții s-au prelungit anii de prescriere, la polul opus al validității unui testament în favoarea Bisericii, s-au diminuat formalitățile cerute pentru toate celelalte testamente; a fost acest lucru drept? Dacă aceste dispoziții au fost menite să apere Biserica împotriva uzurpărilor frauduloase a bunurilor sale (mai puternice decît uzurpările din avutul particularilor), atunci nu pot fi considerate ca nefiind rezonabile. Aceste legi adesea au ajutat justiția să facă amendamentele care au condus la legi mai drepte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
timp să mă limpezesc. Eduard a dispărut, probabil, pentru că așa tre buia să se întâmple: să plece și să mă lase câteva luni să-mi eli be rez mintea de confuzii și să revin la clara minte de care po menea el la începutul acestui an, un an cu totul neobișnuit până acum, plin de situații neprevăzute, viziuni apocaliptice și trăiri ciudate pentru mine. Clara mea minte va avea timp be rechet să înțeleagă totul mai bine. Dar, în ciuda acestei cugetări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scrisul meu, cu gândurile mele, cu imaginația mea, ca să le transmit printr-o baghetă fermecată emoția de a trăi cu fiecare celulă, până la capăt, precum un băț de chibrit ars în întregime. Ce mare aiureală! De fapt, nu are ni meni nevoie de emoția mea. Doar aerul rece o așteaptă. Răsuflu din nou adânc, din rărunchi, să iasă toată din mine, o dată pentru totdeauna. Mai bine așa, mai bine să îi dau drumul în necunoscut, poate măcar ea nu se va
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se dusese decis în fața ușii ei și sunase la sonerie. Nici o mișcare. Nici un pas. Nici un zgomot de cealaltă parte a ușii. Sunase la vecini, să întrebe de familia Martin, dar, pe lângă faptul că se uitau cu toții chiorâș la el, ni meni nu părea să știe nimic despre eventuala lor plecare. Odată întors acasă, Bobo mai sunase la telefon, dar în zadar. Abia atunci realizase că nu mai avea de unde s-o ia pe Clara. — Asta-i tot? se întrebase el, trăgând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]