20,801 matches
-
Acesta era de-o baie cu Pâcu și moș Dumitru... Mulți mușterii care treceau pe la Crâșma din drum rămâneau - mai ales după ce goleau un țoi-două de rachiu și vreo ulcică cu vin - cu ochii agățați de șoldurile Măriuței, care se mișca prin crâșmă ca o zvârlugă. Dar ea nu avea ochi nici pentru unul. Asta până într-o zi, când în ușa crâșmei a apărut Vasile Hliboceanu... La început a fost așa, ca o joacă... Îi plăcea să-l vadă intrând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu ți-am spus? Dimineața, Ioane. Dimineața, când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment. Atunci căpitanul nu avea nevoie de mine, că avea pe cine fugări și înjura. Pe sergentul de serviciu. Atâta-i trebuia sergentului, să nu se miște ca un titirez. Că l-o văzut pe dracul. Căpitanul nu avea copchii...” Măi Pâcule, așa-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oftat adânc, Hliboceanu a răspuns, ca și cum și-ar fi băgat gâtul în ștreang: Priceput, moș Pâcule! Priceput!... Atunci... la culcare, omule! Spunând acestea, Pâcu a întins hotărât mâna în care ținea luleaua spre bârlogul cărăușilor. Hliboceanu însă nu s-a mișcat din loc. S-a mai uitat odată lung la Pâcu și l-a întrebat scâncit: Da’ de unde până unde ai băgat de seamă că... Trebuie să știi că eu ca tine am fost. Și de câte ori n-am pățit-o și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
albă. Și să nu credeți voi că cocoșul dormea. Nuuu. O luat-o de la început cu cântatul. „Cântă și el de chindie sau...” Dar n-am apucat să-mi termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luptând să ies din troianul care creștea în jurul meu...Până la urmă, am reușit să mă prind de cel mai apropiat dereg și să salt pe prispă. Am privit în jur și am băgat de seamă că în ușa grajdului se mișcă ceva...Era mama, care începuse să arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-a apucat să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt sub razele îngăduitoare ale soarelui...Am ieșit pe poartă și, luându-mi ca punct de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din senin i-a izbit obrazul odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Se încălzește încet-încet, așa cum am făcut noi...Ai priceput? Și acum, fuguța la ceilalți înghețați și flămânzi... Cotman a turnat rachiu pe rană... și... un val de căldură i-a curpins sufletul când a simțit zvâcnetul lui Hliboceanu. „Așa, băiete. Mișcă-te! Destul ai stat ca de piatră. Trezește-te! Lasă că om afla noi cine îs lotrii care te-au lovit câinește! Să nu creadă ei că îi vom ierta, ferita Sfântului!” S-a apucat apoi să-i înfășoare capul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță și Cotman s-au făcut una cu nămeții. Îndată au trecut pe lângă ei doi bărbați cu baltagele în mâini... Cotman și Mitruță s-au ridicat ca la comandă și au strigat din răsputeri, odată cu detunătura puștii: Stați așa!!! Nu mișcați, că sunteți morți! Lotrii s-au poticnit din alergare... Aruncați baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din fața lor. Costache! Hai să-i ducem la locul lor, iar mâine în zori direcția poliție! Împreună cu mine vor merge Cotman, Mitruță și Puicuță. Restul au să stea pe capul tău până la întoarcerea noastră. Cu asemenea cai avem să ne mișcăm repede... Abia au intrat pe ușa poliției și lotrii au și fost luați în primire: Ia te uită ce cinste pe noi! Să ne viziteze Ceatlău și Orcic! Ați venit așa... de bună voie, ca să vă predați sau v-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
noapte de iad... Pe viscolul cel mare... De ce n-ai venit să declari cele întâmplate? N-avea cine, domn’ comisar. Eu am zăcut în nesimțire după lovitura de baltag primită în cap... Apoi încă două săptămâni nu m-am putut mișca din casă... Pe urmă, ne închipuiam că au să ne mai aștepte și altădată, tot pe așa o vreme... Și tocmai aseară i-o împins necuratul să ne ațină calea din nou. Au tras în felinarele noastre cu un pistol
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca un pepene copt. Căscatul eșuă Într-un nou oftat, cauzat de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
doar calculatoarele stricate sau aruncate la gunoi, e plin de computere 286 și de 386, rareori vezi un Pentium, iar acela e pe biroul vreunui mahăr DHRA care joacă toată ziua Solitaire, pe scurt, e o birocrație de nu se mișcă niciodată nimic, cu excepția foilor, și o dezorganizare exact ca pe Pământ. Sistemul pilelor și relațiilor funcționează Însă fără de cusur, trierea o fi ea făcută pe baza unui dosar de cadre, dar e făcută de oameni și nu de puține ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
putut suporta privirea. În aceste ore cât voi ați vorbit sau ați organizat lupte, eu le-am urmărit, a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de piele răsărind printre dunele cearșafului. Apoi, pentru a sta trebuia ca În prealabil să te fi mișcat, or pe bietul Jimbo nimeni dintre cei de-aici nu-l văzuse vreodată măcar deplasând un deget. Sosise ca o legumă, În urmă cu vreo doi ani, după un atac cerebral, tot astfel urma să și plece, atunci când avea să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
enunțate de Newton În domeniul mecanicii: „Un corp aflat În repaus sau În mișcare uniformă păstrează această stare atâta timp cât asupra lui nu acționează forțe externe“. Exact așa era Gustav, cu mențiunea că el, cu de la sine putere, nu s-a mișcat niciodată, nici uniform, nici neuniform. Dacă l-ai fi așezat pe un pervaz de fereastră la etajul treizeci și șapte, ar fi rămas acolo, cu privirea opacă lipită de aer, până când cineva l-ar fi luat de-acolo sau l-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înfățișat, fiind imposibil să i se pună În cârcă acțiuni sau rezultate concrete ale acestora, el manifesta o stranie asemănare cu nimeni altul decât Dumnezeu. O schismă s-a produs apoi Între discipolii care considerau că Gustav trebuia să se miște din când În când, măcar pentru a se dezmorți sau a-și scutura cârceii - oameni seduși mai degrabă de latura filozofică a religiei Marelui G., denumită „imobilism rațional“ -, și radicalii care considerau că, pentru a-și transmite mesajul Întreg, nealterat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de multe În viață, vă imaginați frustrarea celor care, Încă de la primii pași, se dedicaseră eforturilor, studiului, muncii, acumulării de grade, diplome și distincții, ajungând până la urmă niște neînsemnați. Mai mult, faptul că El G nu fusese Împiedicat să-și miște trupul de o problemă medicală, ci pentru că nu voia acest lucru, Îl transforma Într-un individ extrem de periculos pentru sistem. Nimic nu e mai violent și mai subversiv decât nemișcarea. Din ce În ce mai mulți oameni alegeau să nu mai Învețe, să nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ci pentru că nu voia acest lucru, Îl transforma Într-un individ extrem de periculos pentru sistem. Nimic nu e mai violent și mai subversiv decât nemișcarea. Din ce În ce mai mulți oameni alegeau să nu mai Învețe, să nu mai muncească, să nu mai miște un degețel, În semn de protest față de societatea diminuantă, oferindu-i acesteia doar privirea unor ochi apatici ca două cupe de sutien mărimea XXS. Ideea de concurență era Înfrântă, entropia socială cobora vertiginos spre cifra Înghețului absolut. O Întreagă castă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă În palme, uneori ațintindu-se asupra figurilor celor de pe scaune, dar nu le pasă. Caută, mă gândesc, aparate foto sau de Înregistrare. Mă uit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să rătăcești drumul. „Hei, ați văzut?“ am strigat „În dreapta e un grup de fermioni!“ „Nu-l deranja pe tata, trebuie să fie atent la condus“, mi-a spus mama. Între timp, tata mărise treptat viteza, depășind câțiva leptoni care se mișcau ca melcii, și, până să ne dăm bine seama, ajunseserăm la 99,999999% din viteza luminii. Nu se mai vedea nimic În jur, intraserăm Într-un tunel aproape infinit. Întreg universul părea o mingiuță prinsă cu elastic, care se Îndepărta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați!“, apoi să le schițez rapid portretul - ar fi ieșit un tablou reușit, cu titlul Natură moartă fără neuroni. M-am lăsat Însă păgubaș, eram prea obosit, așa că am Închis ochii, mizând pe faptul că, la fel ca-n alte dăți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Degeaba: mirosul de deșeu atomic m-a forțat să-i deschid la loc, iar ei erau tot acolo, unul scrutându-mă În continuare de la Înălțimea unei stacane, malacul concentrându-se asupra unui nud feminin expus pe perete. Îl studia intens, mișcând ușor din buze, de parc-ar fi Încercat să pronunțe o literă ceva mai complicată, și din când În când zâmbea tâmp, semn că reușea să facă unele conexiuni Între elementele nudului și amintirile care-i mai populau creierul. Fața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Un bec chior lipea de peretele din fundul beciului o lumină tulbure și posacă. Vera inspecta curioasă Împrejurimile, plimbând cu nasul ușor Încrețit un deget peste borcanele pline de praf așezate În rafturi. Ce facem acum? a Întrebat ea. — Ne mișcăm cât mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]