3,563 matches
-
fusese educată la colegiul John Hopkins. Tatăl său, un om lipsit de succes, fusese reprezentantul local, surghiunit la Dayton, al unei largi organizații naționale. Un omuleț gras și nevrotic, un tată isteric, un adept al disciplinei. Când Îl pedepsea pe micul Abe, Îi poruncea să se dezbrace În pielea goală și apoi Îl plesnea cu cureaua de la pantaloni. Abe o admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
După trei lumi de zile, CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE s-a stins tăcut, în camera de sus. Peste încă un timp, Ioana a născut un băiat pe care l-am numit Artur. Înainte de a împlini cinci ani, într-o dimineață ploioasă, micul Artur a dispărut fără urmă... N-am mai auzit nimic de el și nici n-am plecat să-l căutăm... ANEXĂ Dăm, în cele ce urmează, o listă (parțială) a textelor din „Dosarul de presă / 1991-l995” al teatrului lui Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mare preț. Se bat pe ei agenții și fundații, s-a vorbit chiar de prunci smulși din brațe de olandezi gata să se îmbarce în KLM-ul de Antwerpen și repeziți la avionul de Bologna. Într-o frântură de secundă micul Ejolf dispărea și hocus-pocus! Se materializa Luigi. În paralel, la Poiană, Bușteni, Mamaia și pe salba de lacuri din jurul capitalei se înalță pe mai multe etaje crenelate roadele pământești ale acestei negustorii avantajoase, în care materia primă nu costă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe stradă, cine să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
o citea, ca să știe la Întoarcere unde rămăsese. După prânz, Își spuse și se duse la fereastră să vadă dacă Încă se mai arăta de ploaie. Cerul deasupra lui San Lorenzo era cenușiu și rău prevestitor, iar frunzele copacilor din micul campo se zbuciumau sub acțiunea forței vântului care făcea vârtejuri În jurul lor. Se duse la dulap să caute o umbrelă: nu se deranjase să aducă una cu el În dimineața aceea. Trase ușa și se uită Înăuntru. Acolo era amestecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie portofelul lui Alice. Cel puțin acum, prin demonstrația asta de cinste și bune intenții, putea să-i ceară numărul de telefon. Fluturând micul și prețiosul obiect din piele, Hugo a fugit către capătul culoarului, înspre case. Alice era la coada destinată exclusiv coșurilor. Stătea lângă un festival al recoltei compus dintr-un morman de legume așezate pe banda rulantă și-și pipăia buzunarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai luat lecții de dans atunci când erai mic. Apropo, magicienii au avut și ei copilărie, au ajuns la pubertate, cum s-au descurcat cu toate coșurile de pe față? Dacă-mi spui că te-ai jucat și cu propria puțulică fac cinste. Chiar acum! Zâmbetul Magicianului se transformă într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
meu. Dar poate că vei muri. De plăcere. Mai încolo. Iar hățurile le voi ține eu, n-avem nevoie de magicieni sau de costume de magicieni, deși nar fi, poate, o idee așa de rea. Așa că hai să ne grăbim, micul meu pervers, mi-e o foame de lup. De tine. Te doresc, Scriitorule... Mai știi să faci dragoste? Cuvintele ei îl liniștiră. Îl căută din priviri pe Magician, însă nu-l văzu. Și, pentru prima oară în acea zi, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aceea de 23 August, pe toate canalele de televiziune au fost transmise aspecte din "epoca de aur" de dinainte de 1989, în perioada când cultul personalității lui Ceaușescu atinsese paroxismul. La "marea sărbătoare" era obligată să participe toată suflarea românească, cu mic cu mare... pe străzi, în piețe și pe stadioane, slăvind ore întregi, pe "conducătorul iubit". Nu se admitea nici o absență, își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins televizorul, cu o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! i-am făcut semn cu mâna : — Ștefan ! la jumătate de oră după aceea eram În drum spre micul lui apartament din Batiștei. DĂduserăm cu banul dacă să mergem pe jos sau să luăm un taxi. Nu era foarte mult de mers pe jos, deși zăpada se transformase Între timp În lapoviță și nu aveam umbrelă, dar oricum trebuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
într-un club de jazz de pe lângă Foișor, când l-am văzut trecând pe lângă noi și așezându-se la o masă. Era chiar el ! I-am făcut semn cu mâna : — Ștefan ! La jumătate de oră după aceea eram în drum spre micul lui apartament din Batiștei. Dăduserăm cu banul dacă să mergem pe jos sau să luăm un taxi. Nu era foarte mult de mers pe jos, deși zăpada se transformase între timp în lapoviță și nu aveam umbrelă, dar oricum trebuia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
George, pe care mai târziu, când acesta împlinea 8 ani, l-a înfiat Constantin Călinescu din Iași. Copilăria și-a petrecut-o la București și, ceva mai târziu, la Botoșani. 1906 Școala primară la Iași. 1908 Familia mutînde-se la București, micul George se înscrie la gimnaziul "Gh. Șincai". 1914 Elev al Gimnaziului "Dimitrie Cantemir". 1915 Elev al Liceului "Gh. Lazăr". 1918 Susține examenul de bacalaureat la Liceul "Mihai Viteazul" din București. 1919 Începe studiile la Facultatea de Litere și Filozofie din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuțitul focos al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin porii spinării, tot mai serioase cantități de ciment, mai ofta... Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pedalelor instrumentului, tălpile dezgolite. Tînără! Din două mișcări, uriașa abandonă la preclasici. Nici una, nici două, i se tolăni pe genunchi. Și se porni sălbatecă să pupe și să sufoce la Sinistrat. - Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul meu prelucrător prin așchiere? Așchiază-mă și aici... "Mi-am realizat toate profețiile politice", își făcu ea palmele pâlnie și-i răcni dureros în ureche. "Greve, sânge, nebunie. Foame. Plânsul mondial..." "Sculați, ai muncii proletari!" (Și deodată, întîiași oară în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi altceva decât un om obișnuit. I-ai dat crezare intrigantului ori ba? - "Bineînțeles că nu. Era un măgar... E drept, o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să-l ia nimeni în seamă. - I-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau băuți și cu chef de muieri. Cum -lau văzut coardele pe ucenic, gârlă pe el: - Să trăiești, micule, ce mai faci? - Trandafiriile, ce te roșești așa? Hai cu mămica sus, să te-nvețe ea! Paraschiv nu se roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-oi avea daravelă! Ca gâștele erau. Abia 1-a scos Mînă-mică din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a înșfăcat pe Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe cel mic cu o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară toate verzele. Nici roșiile nu le-au lăsat. Ridicau poalele pline și blestemau pe olteni. Când plecă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vreun șpiler? Vătaful a ridicat pumnul să-l lovească. Treanță înlemnise. Cu o mișcare iute, pungașul i-a prins mușchiul între degetele lui subțiri. I-a înmuiat mâna. Din ochii verzi ca mucegaiul ieșeau scântei. Se uitau și ceilalți. - Așa, micule! îl zădărî unul. Cel tânăr -la slăbit și i-a lăsat pumnul în jos, spunîndu-i: - Zexe-mi zice, dacă vrei să știi! Asta a fost. De atunci nu -la mai atins nimeni, nici pe el, nici pe Gheorghe. Cărau ăilalți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr, se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă-ngrijea de straturile grădinei și stupinile cu albine, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei, adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
moșneagului, în cari fiecare cugetare (era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in - ș-atunci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cari fiecare cugetare era un monogram al acestui cap adânc și fericit și a căror rezonanță era atât de mare încît fiecare construcție trezea o lume de cugetări și analogii în capul tânărului. Într-adevăr se familiariză în curând cu micul lui imperiu, era ca acasă, îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatică prin tufăriile și ierburile insulei. Adesea, în nopțile calde, se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fereasta bisericii: Beh! - Pintilie! mergi de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trebui să îl dăm conducătorilor. Și atunci, imitîndu-și conducătorul, mulțimea își va întări propria-i stimă iar eul ei social va căpăta amploare. În forul său lăuntric, fiecare se va simți devenind un mic Napoleon, un mic Einstein ori un mic de Gaulle și se va privi cu alți ochi. Se pare că un conducător puternic consolidează și sporește personalitatea partizanilor și supușilor săi, în vreme ce unul slab o diminuează și o dezagregă. Cum, de pildă, stima de sine a francezilor urca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]