2,132 matches
-
era pustie, iar telefonul era mort. Nu mai eram nimic, decât o biată femeie speriată și amenințată cu moartea de către niște infractori beți. Cred că cineva din mulțimea adunată la poarta primăriei a mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându-i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mers și a anunțat pe cei doi milițieni, care au apărut exact în clipa când cei trei se apropiaseră foarte mult de mine, iar în mâna unuia dintre ei apăruse un cuțit. Dându-i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să-i mai pot controla. Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l-a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
frică de voi. Noi suntem stăpâni acum, a strigat „revoluționarul”, în timp ce cuțitul dispărea în buzunarul hainei. Dacă vă atingeți vreunul de primăriță, ne vom bate cu voi, a spus șeful de post hotărât. 214 Neputând să treacă de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea gura: Suntem Consiliul Frontului Salvării Naționale, am prins-o pe primăriță, dar au venit milițienii să o apere
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de cei doi milițieni pentru a mă scoate și a mă lovi, șchiopul a pus mâna pe telefon și a început să strige cât îl ținea gura: Suntem Consiliul Frontului Salvării Naționale, am prins-o pe primăriță, dar au venit milițienii să o apere. Să o legăm și să o dăm pe mâna oamenilor sau să o omorâm! Ce facem cu ea? Cred că cele auzite la capătul firului i-au potolit brusc elanul „revoluționar”, stimulat bahic din belșug la crâșma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe la casele lor, care la crâșma din centrul comunei pentru a discuta ce anume mai aveau de făcut pentru „eliberarea comunei de dușmanii comuniști ai poporului”. Doreau tare mult să se lupte, dar nu aveau cu cine. După plecarea „revoluționarilor”, milițienii au ieșit și ei, asigurându-mă că nu mai sunt în pericol și că ar fi bine să-mi duc într-un loc sigur copilul, care între timp venise la mine în birou condus de casierul primăriei. Trimiteți-l la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
din Craiova, noua mea unitate, însoțit de prietenul Plopșor care - cunoscând cel puțin jumătate din locuitorii Olteniei! - cunoștea și pe maiorul de la O. S. a Regimentului și m-a recomandat ca fiind ceva mai mult decât un sergent t. r. milițian (cum arăta livretul militar). Prietenia arătată de Plopșor cu acest prilej, în tot timpul celor cinci luni de mobilizare „specială” la Craiova mi-a dovedit că mai sunt încă oameni ce merită nobilul calificativ de prieteni. Înainte de 24 Ianuarie se
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ne-a spus să nu trecem prin piață și nici să nu ieșim grupați ori discutând zgomotos, cum aveam obiceiul. Am ieșit deci pe rând. Lângă blocurile turn din Piața Unirii, capătul străzii Săulescu era țesut de autobuze pline cu milițieni. Pe stradă patrulau grupuri de indivizi ce-și azvârleau privirile bănuitoare peste tot. S-au uitat fioros și la noi. Ocolind piața, am cotit pe strada Horia iar de aici pe Banu. Cum a doua zi aveam liber, am stat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
o cupă europeană. Plecăm în provincie și ajungem la Craiova, unde-l zărim pe Dinel Staicu. De altfel, vechi om de fotbal, care vine pe stadioane de prin ’75, dar privește gazonul abia de după ’89, fiindcă, pînă atunci, meseria de milițian îi cerea să stea drepți, cu spatele la joc, cu pulanul în mînă și cu fața la public. Pe loc repaus! Ei bine, maestrul îmbîrligăturii ca procedeu literar se bucură c-a ieșit Băsescu și că, astfel, nu mai trebuie să negocieze cu primăria
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Era socialistă, dar nu mai e! Statuia lui Oblemenco n-are ce căuta într-un muzeu al comunismului, unde Dinel Staicu vrea s-o expună. E treaba lui Dinel Staicu, dacă visează Dacii 1100 jumătate albe și jumătate albastre și milițieni cu portharturi mișunînd pe miriștea nostalgiei comuniste. Dacă imaginația sa atît a funcționat, e-n regulă, nu putem pretinde mai mult, mai ales că nu e nici momentul. Fiindcă, în ultimele luni, am aflat absolut totul despre zilele lui decembrie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Apoi Nicolae Iorga, Amza Pellea, Toma Caragiu. În fine, Ion Oblemenco, sculptat și cumpărat de miliardarul oltean odată cu fiarele vechi ale unei întreprinderi. Dacă are chef să capteze vizitatori pentru muzeul epocii care i-a dat liceu și grad, fostul milițian Dinel ar face bine să nu ia în calcul numele lui Oblemenco. Nu există nici o asociere între fostul golgheter și comunism, în afara aceleia că, pe vremea cînd era idolul Craiovei, oamenii îl aclamau și-l iubeau pe tunar din proprie
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
îl aclamau și-l iubeau pe tunar din proprie inițiativă, pe cînd la vizitele lui Ceaușescu erau scoși pe traseu pe bază de tabel, cu semnătură la predarea și la primirea portretului într-o ureche. Fanii famelici ai nostalgicului fost milițian, după ce s-au bulucit să prindă din zbor o bancnotă electorală azvîrlită din limuzină, vor spune că statuia e proprietatea lui Dinel și că are voie s-o expună unde dorește. E adevărat, statuia e a lui Staicu, dar Oblemenco
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
era sigur că doamnele au bun simț și noblețe. Au plecat cu autobuzul cu care veniseră, bucuroase că au făcut treabă și că brigadierul a fost rezonabil, dar... Dar la ieșirea din perimetrul colectivei, autobuzul a fost oprit de un milițian și un activist de partid, femeile au fost date jos, autobuzul a fost percheziționat, toți strugurii au fost confiscați și ele batjocorite că au furat strugurii. S-au auzit blesteme, și au curs lacrimi. Pereședintele colectivei a aranjat să se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cameră în care mă încuia și-l că uta pe tov. colonel, care uneori nu era la birou (sau nu avea chef să vorbească cu mineă iar eu ră mâneam închis trei-patru ore. Într-un astfel de caz, fiind închis, milițianul a mai adus un om în camera în care eram eu reținut și după un timp acesta a fost scos. Din neglijență sau intenționat, ușa camerei a rămas închisă dar ne încuiată. După câteva minute am deschi ușa, mam uitat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret. Cei dinafară nu trebuiau să cunoască crimele comuniste. Duba se pornește. Drumul a fost scurt și iată-mă în fața unor porți grele metalice. Șeful escortei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
contureze imaginea unui oraș „plămădit de istorie, taine, vise și legende”, cu episoade extraordinare, figuri simbolice, momente gastronomice și mondene (la Capșa) sau de cultură. Moartea boxerului (1978), volum de povestiri polițiste, ca și Pasagera (1989), are drept protagonist un milițian, fost sportiv de performanță, „căzut la datorie”. Din scrinurile regilor (1979) urmărește destinul familiei de Hohenzollern, cu fapte „secrete”, într-un roman-document despre iubirile ascunse ale reginelor, contraspionaj, aventuri etc., unde episoadele prelucrează materiale din arhive și epistole. Port dunărean
TEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
aveam o tinetă acolo În care aruncam apa... și dup-aia le luam și le duceam la capătul coridorului. Și mi s-a-ntâmplat Într-o zi că stăteam pe bancă și, rezemat așa, am adormit. Și s-a uitat milițianul pe vizetă, m-a văzut și, când am ieșit afară după ce-am pus gamelele-acolo, am văzut că-nchide ușa și-mi zice: „Bă, banditule, de ce dormi?”. „Păi”, zic, „n-am dormit”. „Băi, mai mă și minți?” Și-mi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Zarcă. Era groaznic, În tot cazul. Și hainele... vai de capul nostru cum eram Îmbrăcați... Eram sub orice critică... Am reușit să obțin când am venit acolo un costum din ăsta vărgat ceva mai ca lumea și un alt milițian m-a văzut cu el, acolo pe Zarcă, m-a dezbrăcat și mi-a dat unu’ din ăsta de doc... un crac era rupt până sus și celălalt crac era numa’ până la jumătatea pulpei piciorului. Și cu ăsta am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țărani și-așa mai departe. La diguri trebuia să sapi trei metri cubi de pământ, să-l Încarci În roabă, să urci cu el pe dig și să-l duci la vreo 200 de metri... și-așa mai departe. Venea milițianul și-ți măsura groapa unde-ai lucrat și, dacă n-ai făcut treaba asta, seara te oprea la poartă și te bătea... Până aproape dimineața Îi băteau câteodată pe cei care nu-și făcuse’ norma. Și ce mai făceau? Te
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
chiar de fiecare Paști, da’ cât am stat acolo, În formațiunea aceea, de fiecare dată. Iar de Crăciun am făcut cor de colinde și am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau, și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau Înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu DDT, că ne dădeau de-ăla În celulă ca să dăm să nu avem păduchi. Și făceam așa puțin cu DDT și rămânea sticla albă, și cu un băț din lemn, ascuțit, scriam pe ea. Și-a găsit-o odată milițianul sub patul meu, da’ nu știu a cui o fost, cred că a colegului de deasupra mea... Și ne-a scos la plimbare, că ne scotea la plimbare din când În când prin curte, mă rog, să facem un rond
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
sunt, că timpul a fost foarte scurt, abia am reușit să Îi Îmbrățișez... De la Jilava unde ați fost dusă? De la Jilava ne-au dus cu trenul până la Câmpina. Acolo am coborât și țin minte că ne-a așteptat un singur milițian, cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost Încărcate În căruță, inclusiv persoanele În vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am Încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-a așteptat un singur milițian, cu o căruță cu un cal... Toate bagajele au fost Încărcate În căruță, inclusiv persoanele În vârstă, printre care și mama, care slăbise vreo 20 de kilograme... Ne-am Încolonat și ne-a spus milițianul să fim ordonate, corecte, să nu vorbim cu nimeni și să urmăm drumul. Drumul până la Închisoarea de femei de la Mislea mi s-a părut foarte lung. Erau vreo 12 kilometri, dar după ce erai slăbit și hrănit cum am fost noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spun: „Da, știa și tata! I-am spus și tatei”. Pe drum spre Miliție, dânșii au intrat la gară, la mesagerie, că aveau un colet, și eu am rămas pe peronul gării... Era Gara Veche pe atunci... A venit un milițian la mine, m-a legitimat și m-a Întrebat unde vreau să plec. Nu pleca nici un tren, e adevărat, eram singur pe peron... Era un timp urât, rece, cu fulgi răzleți de ger, și Între timp au ieșit și părinții
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
inși, am ieșit patru inși. Și a spus un gardian: „Luați cinci oameni!”. „Dar suntem patru.” Și ne-a culcat Între porți, pe zeghe... Și ne cerea ca noi să aducem cinci, pentru că a ieșit o coloană de 30 de milițieni. Altădată, era 25 decembrie, ploua, ningea și noi turnam umbrelele la Cazinou, la hoteluri, și greșise un muncitor, că n-a băgat cimentul, și am returnat. Săracu’ dormise cu lada de ciment... Și, Într-una din zile, pe faleză erau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]