2,151 matches
-
de sine și trufaș se îndepărtează cu actele mele în mână silindu-mă să-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, să umblu eu pe urmă pe la miliție să-mi caut actele, dacă nu lămuream atunci incidentul. Ne oprim la milițianul care regla, pe atunci, circulația în apropierea Cinematografului Patria, ne dăm jos și ne ducem la el. ― C456720 (numărul acesta e fictiv, n-am putut să-l memorez pe cel adevărat), zice individul și scoate același carton și-l vâră
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pe atunci, circulația în apropierea Cinematografului Patria, ne dăm jos și ne ducem la el. ― C456720 (numărul acesta e fictiv, n-am putut să-l memorez pe cel adevărat), zice individul și scoate același carton și-l vâră sub nasul milițianului. Am un caz. L-am prins la Piața Romană angajat pe culoarul unu și în loc s-o ia la dreapta și să facă sens giratoriu a mers drept înainte. Ascultam stupefiat. Știam bine că acel culoar, ca și la alte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
intersecții, săgeata albă poate indica și drept înainte și viraj la dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și la dreapta. Îl văd că tace. Schimbă iar, neturburat, culorile. ― Dumneavoastră, îmi spune el cam tare, așa cum faci când trebuie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
auto. Îl văd că schimbă iar culorile, imperturbabil. Iar eu aveam treabă și simțeam cum ceva nou, o agresivitate împinsă până la limite începea să-mi turbure.: mintea. Dar nu împotriva lui, ci a celuilalt, civilul, care dispăruse. ― Poftiți actele, zise milițianul binevoitor. ― Bine, zic, dar cine era ăla? Spuneți-mi cine e! ― Nu putem! ― De ce? ― Lucrează pentru noi... ― Benevol? Iar văd că tace, confirmând. ― Adică cum, zic, și n-am dreptul să știu cine, în numele miliției, mă oprește ca un imbecil
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mânjească umanitatea cu balele ei otrăvite și puturoase. Dacă aveam un pistol îi trăgeam șase gloanțe în fundul lui abject, și niciodată n-aș fi dormit apoi mai bine ca în noaptea care ar fi urmat. ― Ce e cu dumneavoastră? zise milițianul atât de nedumerit, că uită să mai schimbe culorile, și mașinile se îngrămădiseră de-o parte și de alta a bulevardului. M-am trezit ca dintr-o beție. Am luat-o spre mașina mea, m-am urcat și am pornit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dat cu piciorul! Chitaristă de rock, creier de muzician, fire de luptătoare, calități de lider natural, tot ce trebuie ca să facă treabă remarcabilă printre ai săi... În loc de asta, după ce și-a probat talentul și valoarea, e luată la bătaie de milițieni (care acum pozează în pensionari amabili), închisă pentru vagabondaj și prostituție, împinsă la exil. La fel ca ea au pățit și celelalte componente ale formației Catena: Lidia Creangă, Elvira Iancu și Ortansa Păun. Istoria lor se poate afla, povestită chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cum să ajungă ei cei dintîi În cer, „În cerul lui Dumnezeu“, adăuga cîte unul. Acolo, credeau ei, primii nu puteau ajunge decît germanii sau americanii, singurii de pe acest pămînt care știu să facă tehnică. Din cauza asta, tata și cu milițianul au avut mult de vorbit cu niște oameni pe care i-au chemat la Sfatul Popular, punîndu-i, zic eu, să mai asculte o dată cos mosul la radio. Tare bine trebuie să se fi Înțeles tații, al meu și al lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că iaca, nu avem popă vrednic la noi, la... — Psst, făcea preotul ratat, arătînd grav cu mîna că om fi petrecînd noi În familie, dar ne găseam În casa sta tului, la Sfatul Popular, iar alături e postul de miliție. Milițianul chefuia și el cu noi, dar postul lui era post și i se datorau frică și respect. Mătușa cu regretul și cu nostalgia se poto lea, vinul spumega În pahare cu ajutorul apei minerale Borsec, Bodoc sau Buziaș (un leu și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
al poporului“, a fost arestat, dar a evadat de sub escortă. Armurier fiind el de meserie, și-a făurit singur puștile și pistoalele cu care s-a retras În codri și cu care a hărțuit poterele comuniste. Se pare că, În afară de milițieni și de soldați secu, a lichidat doar doi bărbați care Îndrăzniseră să se atingă de casa lui. În rest, i-a iritat doar și și-a bătut joc de bolșevici. Legendele Îl preumblă peste tot prin Întinșii codri ai Silvaniei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tului pe care-l Închisese cu vreo oră În urmă. — Trebuie să fie ceva rachete de recunoaștere, de astea luminoase aici pe graniță, s-o fi aprins una mai tîrziu și a căzut la noi, nu-i nimic, răspunse speriat milițianul cu care stătea de vorbă pe lavița din fața casei. Casa lui Silviu Ruba se afla În dreptul zidului dinspre apus al bisericii, despărțită de aceasta de Ulița cea Mare și de platoul larg cu curgătoarea. — Cum să cadă rachetele astea tocmai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Silviu Ruba se afla În dreptul zidului dinspre apus al bisericii, despărțită de aceasta de Ulița cea Mare și de platoul larg cu curgătoarea. — Cum să cadă rachetele astea tocmai la noi? Le trag de regulă În sus... — Ei, zise milițianul, e tîrziu, mă duc și eu spre casă, noapte bună, tovarășu’ Silviu, și nici o grijă, aicea sîntem noi! Polițaiul era de fapt ajutor de milițian, trimis aici din centrul de comună și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să cadă rachetele astea tocmai la noi? Le trag de regulă În sus... — Ei, zise milițianul, e tîrziu, mă duc și eu spre casă, noapte bună, tovarășu’ Silviu, și nici o grijă, aicea sîntem noi! Polițaiul era de fapt ajutor de milițian, trimis aici din centrul de comună și Încartiruit În casa unor localnici. Venise de vreo trei luni de prin Banat, se dădea atoateștiutor și nu admitea să fie contrazis În nimic. Acum Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Însă, gestionarul Înțelesese că omul În uniformă luase frica a ceva misterios și părăsea frontul onorabil, cît Încă putea s-o mai facă. Silviu Ruba se retrase În curte, dar nu intră și În casă. La scurt timp după plecarea milițianului, i se păru că zărește o lumi nă În biserică. Vitraliile nu Îngăduiau vederea din exterior, dar În Întunericul de după miezul nopții orice lumină dinăun tru devenea sesizabilă. Iar pe deasupra, lumina aceea se mișca, dispărea Într-un loc și apărea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sătenii au Început să-i alunge chiar ei pe cei veniți din afară, fiindcă, de atîta lume Într-un sat cu apă puțină, secaseră toate fîntînile, iar la curgătoare, rîndul nu se sfîrșea niciodată. Un pișcăran chiar a apelat la milițieni să evacueze de la el din șură o familie de amărîți sosiți de pe Crișul Alb, dar care nici nu se gîndeau să plece. Îi omenise cum Îi dăduse mîna și lui, Îi Înțelesese, numai că venise ziua cînd nu mai avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chinuise atîta i-l vor lua roșiii cu mînă netremurătoare, cum iei un măr de pe creangă. Fiica ei, Maria, spunea că nu o văzuse pe Vergura cea Sfîntă. Nici de la mama Floare nu-mi amintesc vreo Întîmplare cu Minunea. Numai milițianului din Rătești, ca să-l mai pună un pic la fiert, i-o Întorsese că o văzuse de bună seamă pe Precista, dar nouă nu ne pomenise niciodată de asta. Dacă i s-ar fi Înfățișat aievea, să tot asculți la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
părea mai inteligent. Mi-a răspuns, cu cuvintele lui, că orașul se pregătește de samit... Trăi-ț-ar familia matale, dar ce legătură are NATO cu noi? Cu ce ne afectează pe noi venirea la București a mahărilor ăstora? Dar milițianul comunitar se arătă destul de străin de cauză în ce privește capitala și samitul cu chistoale și bombe atomice. Era, se vede treaba, instruit pentru un eveniment distinct. L-am luat ușor, i-am zis că face o treabă bună și că populația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
un prieten, iar acesta, la rândul său, alți prieteni... și peste ei a dat pedagogul nostru indulgent, profitând de zăpăceala generală. Fata s-a speriat în final... a povestit mamei și s-a ajuns la anchetă; ancheta a făcut-o milițianul și doctorul, adică eu... nu pot uita cinismul inocent al declarației scrise de elevă... preciza c-o detașare aiuritoare câte minute s-a culcat cu fiecare, de parcă ar fi stat cu un cronometru în mână! Și fuseseră vreo șase!!!Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
pline ochi, din cartea sa preferată, Ulenspiegel, toastul bătrânului Baas: tis tydt van te beven de klinkaert... El, băutorul atestat, putea să devină euforic și fără șnaps, doar vorbind. Pe urmă a venit Potsdam, ne-a înviorat. Peronul plin de milițieni. Anunțuri saxone, traduse în germana militară. La cererea poliției de frontieră am mai prezentat o dată buletinele și la scurt timp după asta înaintam pe teritoriul vestic: păduri de pini, grădinițe de zarzavat, primele ruine. Lud tăcu îndelung, suspină ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să vă demonstrez!.. Că după câte înțeleg, voi avea destul timp la dispoziție! Apoi a acuzat grave dureri de stomac și a cerut să fie însoțit la WC pentru o mare urgență. Aprobăm numaidecât! Fără cătușe, că a fost sincer! Milițian, deschide boxa și fă-ți datoria! Trecând printr-un adevărat culoar de oameni, cineva din mulțime i-a strecurat discret în buzunarul de la zeghe un mic pliculeț cu ceva sub formă de nasture înăuntru. Ajuns în cabină de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și acum fuma, nu atât tutunul iute și amar, cât mai ales sumedenia de gânduri împăienjenite, cuibărite în pipa sa. - Ei? Îl întrebă acesta zorit. - Nu putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele noastre. Am fost oprit de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din șatra lui Iorgu Stănescu? - Nu, dom’ ofițer, i-am zis, deși avea galoane de cârpă, era un caporal pesemne, eu sunt unul dintre rătăciții pământului! A râs el, au râs și cei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
neînsemnată adiere de vânt, fiindcă hrana puțină abia le ajungea oamenilor. Iorgu trimise vorbă printr-un om al lui, hotărât să-l întâlnească pe bulibașa Ciontu și să se sfătuiască. Acesta îi mărturisi deschis că aflase de la un sergent că milițienii căutau un băiat cam de 11-12 ani răpit cu ani în urmă de la niște români din oraș și că acesta s-ar afla într-o șatră. Părinții dăduseră un semnal de alarmă oamenilor legii, cerându-le să cerceteze toate șatrele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
te mai strigă! Vișinel plecă. Bătrânul îl urmări o vreme. Băiatul acesta poate ajunge în șatră într-o zi un baro1 e mai isteț decât tatăl său, gândi starostele în sinea sa. Dar imediat se întunecă. Îl fulgeră gândul că milițienii caută un băiat cam de vârsta lui, doar n-o fi Vișinel acela!? Dar tot el își spuse: de ce m-aș teme? Vișinel e băiatul Rafirei, femeie din șatra mea, nu l-am luat îîn rang, în șatră fașă cu toții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Nu mult după ce un soare ca o turtă de ceară abia se prefiră cu greu printre norii bulgăriți pe înalturi, oamenii legii poposiră și în șatra lui în căutarea acelui ceva de care el aflase în treacăt de la bulibașa Ciontu. Milițienii îi cerură lui Iorgu Stănescu actele de identitate, registrele așa cum erau ele întocmite, în care ar fi trebuit să se afle numele tuturor membrilor sălașelor. Apoi, alinie în fața corturilor toți copiii, întrebându-i, mai ales pe băieți, ce vârstă au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
fel de planuri, când fu scos din ale sale și distras pentru un moment de prezența unui lucrător de miliție ce urmărea, se pare, numerele caselor. Dacă bănuiala sa era plauzibilă, avea să se lămurească curând. Când ajunse în preajma sa, milițianul îl întrebă direct, fără politețea cerută în asemenea cazuri: - Aceasta e strada Teilor? - Da, precum vedeți. Scrie și pe firma aceea. - Aaaa, da! Era ascunsă după vița de vie. Eu caut numărul 14! - E a treia casă de aici, e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]