2,177 matches
-
-mi spună sau nu. O simțeam, o ghiceam. Nu era greu să o cunoști când ascunde ceva. Era de o sinceritate aiuritoare. Era în stare să spună până și cele mai intime gânduri ale ei dacă cel cu care vorbea mima oarecare interes față de spusele ei. — S-a întâmplat ceva? Aveam ședință de partid. Ea era în Birou, din partea studenților. Mă gândeam că cine știe ce se mai pregătește. Întotdeauna când se trecea la ordinea de zi „Probleme organizatorice“ puteai să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
21" Pe jos, pe Bulevardul aproape pustiu în această dimineață mohorâtă de început de iarnă. Cer greu, coborât, frunze zburătăcite, nori trecători, rare troleibuze. Nimic sărbătoresc, în afara celor câtorva drapele tricolore fluturând pe ici-colo. O sărbătoare, de altfel, mai mult mimată în acest an. Tensiunea surdă de după aceste alegeri ciudate sporește parcă. O tensiune a deznădejdii, mai mult. La radio se face reclamă sărbătorii. Promisiunea fasolei, cârnaților și a cănii cu vin fiert. Aproape n-a fost relatare în care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit, profesor la catedră sau, de ce nu, nume iscălit pe importante tomuri. Folosește limbajul de rigoare. Unii, cei mai înfierbântați. Ceilalți, modești, se mulțumesc să-și etaleze plictisul mimând preocupări intelectuale. Sunt la zi cu ultimele apariții rebusistice, citesc almanahurile zodiacale, sunt inițiați în secretele crimelor pasionale, compătimesc cu văduvele și înșelatele din telenovela de la 18.00, au rețete alfabetice de ceaiuri pentru slăbit, copiază recomandări paranormale pentru îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndobitocit, dau acum mărețe spectacole de pocăință. Ei, doctrinarii ticăloșirii noastre, apostolii fricii și ai spaimelor de tot felul, evangheliștii credinței pe care ne-o împingeau până și în cele mai intime gânduri ale noastre, odată cu frica și teroarea, acum, mimând o spășeală de curve cu sulemeneala fleoșcăită, mărturisesc că au fost înșelați. Ei, răspânditorii terorii, ai urii, ai trădărilor și dezicerilor de înseși rădăcinile noastre, acum pleacă rușinați ochii și se dau drept martiri ai unor idealuri întinate. O pantomimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Fără nici un efect, altul decât satisfacerea chefului nebun de porcăiala românească. Până în 1989, alegerile aveau coordonata pomanagistică bine conturată. În ajun, „se băga“ tot ceea ce lipsea, de obicei, pe piață sau din viața de zi cu zi a românului. Se mima o libertate a confruntărilor dintre deputat și alegător. Arghezi umbla prin alimentare și se minuna, apoi, la întâlnirea cu votanții că „am văzut căcăreze frumoase“. În anii interbelici, beția, bătaia și hoțiile de voturi erau obișnuite. Orice abatere de la aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai rămas decât să fugă, să-și piardă urma. Într-o astfel de înserare, Pr. s-a așezat chiar la masa mea. Stătea cu spatele la cei patru sau cinci de la masa vecină. A comandat o votcă și încă una pentru mine, mimând încântarea că mă revede după atâta timp. N-aveam chef de efuziunile lui. I-am spus să mă lase în pace. „Nu stau mult“, mi-a șoptit. „Sunt doar în trecere. Aveam o întâlnire cu niște cunoscuți, dar văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
suspicioase sau complice. Îi știam că existau, mi-era teamă de ei. Pentru a-mi birui teama, tocmai, căutam să mă port cât mai firesc. Prudența mea, lașitatea mea, spaimele de tot felul le lăsam în ceața unei neavute demnități, mimând un comportament cât mai obișnuit, normal, firesc în nefirescul acelei spaime surde, continue. Nu am fost niciodată curajos. Demn, nici atât. Dar mi-am ascuns lașitățile întotdeauna sub astfel de măști, lăsând să se bănuiască un caracter integru, demn, sever până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Din cele scrise de el și de mulți alții ca el, o imensă literatură a turnătoriilor s-a adunat în depozitele secrete și din care acum se alimentează vidanjorii. Cei care, aparent, dezvăluie dosare, reconstituie acel enigmatic timp al turnătorilor, mimează că redau adevăruri care, în fond, n-au existat vreodată, așa cum le peticesc ei acum. A existat doar un timp hidos al fricii și al bezmeticelor patimi izbucnite din spaime de tot felul. A existat doar un timp al deznădejdilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
astfel că și dacă pun o întrebare propriului meu martor, sunt conștient în mod oribil de punctul de vedere opus. Din cauza asta e foarte dificil să invoc dogmatica pentru a face un caz cu adevărat bun, iar constrângerea de a mima că simt ceva despre care știu foarte bine că nu simt e menită să se vadă. Astfel că, spunându-i la revedere lui Ben (Judy era sus în pat, cu o durere de cap), hotărâsem în mare măsură că „viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar trebui să mă ajuți, în loc să fie invers. Îmi pare rău, e foarte egoist din partea mea. Iartă-mă, iubito. M-am așezat la masa din bucătărie în fața ei și mi-am pus capul pe brațe. Nu aveam energia necesară ca să mimez stoicismul pe care nu-l simțeam și am oftat adânc. Am simțit o atingere ușoară pe păr și mi-am ridicat capul ca s-o văd pe Stacey zâmbindu-mi delicat, aplecată peste masă cu brațul încă întins ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea, sub pretextul de a vorbi despre Ben și Sally, iar întâlnirea aceasta unilateral isterică era rezultatul. Încă nu eram suficient de sigur că va avea vreun efect, dar am considerat că ar trebui să mai stau puțin ca să pot mima măcar interesul. — Ți-a... a putut să-ți spună ce făcea? — Era foarte clar ce făcea. Se pocnea repetat cu capul de un zid de cărămidă până i-a dat sângele. Plângea. Se... — Da, Judy, știu asta - știu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ai lucrat în asigurări. Pasiunea pentru înșelătorie e universală, băiete, iar cel care îi prinde gustul nu se mai vindecă. Banii câștigați ușor - nu există ispită mai mare. Gândește-te la toți șmecherii care își înscenează accidente de mașină și mimează tot felul de vătămări, negustorii care-și dau foc la propriile magazine și depozite, indivizii care își regizează moartea. Timp de treizeci de ani am urmărit așa ceva, fără să mă plictisesc vreodată. Marele spectacol al necinstei omenești. Te asaltează din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care l-am identificat ulterior ca fiind văr cu Rufus, a așezat aparatul la picioarele Tinei și a apăsat pe un buton. Pe neașteptate, Tina a deschis gura și, în timp ce primele măsuri orchestrale începeau să se reverse din boxe, a mimat cuvintele cântecului care a urmat. După o secundă sau două, am recunoscut glasul: era Lena Horne, interpretând vechea melodie din Show Boat, intitulată Can’t Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o secundă sau două, am recunoscut glasul: era Lena Horne, interpretând vechea melodie din Show Boat, intitulată Can’t Help Lovin’ That Man. Așa arătau numerele de cabaret ale Tinei Hott, duminica seara: nu o cântăreață, ci o falsă cântăreață, mimând textele unor cântece din musicaluri și ale pieselor de jazz cunoscute, interpretate de soliste legendare. Era măreț și absurd. Era caraghios și înduioșător. Era mișcător și comic. Era tot ce era și tot ce nu era. Și iat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
reped cu toții pe prima idee care le iese în cale, dar de la a doua frază pornirea virilă li se fîsîie și ajung iremediabil la un cogito interruptus (expresia aparține Maestrului Umberto Eco). Frustrați de eșec, pretind apoi de la orice preopinent, mimînd obiectivitatea, dovada criminalistică a reușitei sale erotice : ce probă ai, băi, că ai avut-o (la idee mă refer) ? și, oricum, ca să nu mai fie nici o problemă, ideile celorlalți sînt declarate a priori curve ! Acest machism eșuat, care nu cunoaște
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dar cu fraternitatea cum rămîne ? Dreptul la demnitate al individului chiar nu mai interesează pe nimeni ? Generația revoltei creative Revolta din ianuarie surprinde, iar somnul comunicării sociale naște viziuni ciudate. Puterea a visat inițial huliganism periferic, apoi manipulare politică subterană, mimînd în somn dialogul cu țara. Iar cînd s-a trezit, a vorbit în ghicitori. Opoziția a visat să capitalizeze revolta populară și nu-i vine să se trezească, presimțind că e doar un vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate „pe val” a trecut printr-un scurt coșmar : „asta ne mai lipsea, să ne scadă acum și ratingul de țară !”. În fine, mimînd starea de vigilență, diverși comentatori universali au aplicat un model epidemiologic, explicînd totul prin proliferarea modelelor de tip „primăvara arabă” sau „occupy”. Doar televiziunilor le-a ieșit să facă din toate acestea un show mediatic, uneori profesionist și cu unele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Poftiți, luați loc! îl invită persoana, căreia tânărul nostru Bidaru îi cedase locul la începutul călătoriei. V-am rămas datori. Nu trebuie să vă faceți probleme și, la drept vorbind, nici nu sunt chiar atât de obosit, răspunse acesta și mimând un efort minim, puțin sfidător, luă valiza de pe hol și o aruncă aproape ca pe o minge de baschet pe raftul de sus, alături de alte două bagaje de mână, neștiind dacă să se așeze sau nu. Privirea i se îndreptă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
capabili profesori, la curent cu tot ce apărea nou în specialitate, un om care, la rândul lui, de la oricine și oricând avea ceva de învățat Bună ziua, domn' profesor! M-am îmbătat... Sunt cel mai prost profesor din oraș!... Cu o mimă de om blazat i se destăinui el încă din primul moment. Bănuind că s-a întâmplat ceva neobișnuit și știind sigur că persoana din fața lui este lipsită de asemenea vicii distructive, îl întrebă mirat: Cum așa? Acesta, dornic de a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o zonă furtunoasă în sufletul său, ce-l măcina pe dinăuntru, făcându-l adesea să se frământe cu putere. Curând, n-o mai vedea decât în imaginea care-i obseda singurătatea grea și plumburie, în care se găsea! Marius, cu toate că mima foarte bine siguranța de sine, de fiecare dată simțea cum se topește din picioare, atunci când ajungeau, până și din întâmplare, să se privească. În astfel de clipe fermecate, dragostea din el izbucnea și mai puternic, ca un foc mocnit, peste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la imaginea lui într-o măsură apreciabilă -, el, totuși, nu era deloc o fire expansivă, deloc vorbăreață și cu niciun chip nu suferea aglomerările de oameni; aproape deloc nu-i plăcea prezența sa proprie printre ei și, oricât ar fi mimat el o prestanță impecabilă și o siguranță de sine neclintită, el tot parcă simțea un ghimpe în coaste, ce nu-l lăsa să fie în largul lui. Nu-i plăcea să iasă-n lume, îi plăcea doar să se afunde
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n ar fi început vânătoarea, iar omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele. Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șopti ea și mimă doar cu buzele naiv țuguiate iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur, chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă. Nu există iubire fără moarte, domnule
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
omul n-ar fi știut nici ce e iubirea și nici ce e moartea. N-ar fi conștientizat valoarea niciuneia dintre ele... Mă bucur că aud cornul. Sau măcar ecoul lui... - șoptește cealaltă voce cristalină, de femeie și pare că mimează doar cu buzele naiv țuguiate: iubitule, te pup de treizeci de mii de ori și jumătate. Și eu mă bucur - îi răspunde vocea de bărbat chiar dacă la capătul iubirii nu ne poate aștepta nimic altceva decât moartea, doamnă contesă... Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
stradă și, uneori, când stătea prăvălită provocator în fotoliul din sufrageria Ninetei. Când își ținea pruncul în brațe, mă uitam fix în ochii ei și-i spuneam: "Doamne, ce copil frumos ai!" Liz zâmbea cu subînțelesuri și, cu gesturi studiate, mima că-și mai acoperă ceva din lungimea picioarelor, dar o ciudată lege a conservării acționa și aici. Trăgea puțin fusta în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]