11,805 matches
-
cuvânt: Revelion cu vânzare: Ziffer, Hollosi, Nagy Oszkár. Bufet rece cu contribuție benevolă. Ținută de seară obligatorie. Deschiderea orele 21. Închiderea În zori. Str. Alverna nr.l6.” Lectura sa nu avu nici un efect asupra celor doi, dar Gheretă nu se miră. Avea Încă În minte lecția pe care i-o dăduse cu o zi Înainte Domnul Dionisie Precup care zicea, pe bună dreptate: Interpretarea, Sebastiane, e totul! Nu există nimic fără interpretare. Și nici interpretare fără răbdare, completă În gând, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
blanche” i se părea acum arbitrară. Ar mai putea contramanda totul printr-un alt anunț. Sau să Închidă casa și să plece aiurea. Dar nici să stai zile, săptămâni În șir lângă telefon sau primind la orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-i prietenos. Dar cu ce atunci? Întrebă alarmată Roxi, căci conta mult pe impresia pe care urma să o facă asupra lui Gino. Cu prezervativele, scumpo, zise ea privind-o cu dragoste În ochii ei galeși de vițică. Serios? se miră Roxi. La asta nu m-am gândit. Te poți gândi acum, zise ea, măcar de Revelion să nu o faci la Întâmplare. E sărbătoare doar! Ești o scumpă, strigă Roxi sărindu-i de gât. Mie-mi spui? Acceptă Îmbrățișarea, plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune, ascultă. Ciuleandra și Dans macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român sau Szering. Era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înaltă de aproape un metru. Atunci, Eleonora Își puse Snickersul Între buze și Îl netezi preț de câteva secunde apoi, cu o mișcare grăbită și sigură, Îl repezi În floarea de gheață pe care Macavei o ținea Între dinți. Acesta, mirat peste măsură, făcu ochii mari și așa rămase. Se rezemă de sanie. Simțindu-i greutatea, calul o luă cuminte din loc, dar cu părere de rău, căci ar mai fi avut de luat câteva guri de fân. Eleonora se prăbuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mult sau mai puțin discrete se Îndrepta spre cei patru pictori ascunși În spatele pânzelor colorate, de unde urmăreau amuzați sau Încruntați petrecerea, după care, unii dintre ei, dacă nu cumva toți, urmau să-și facă bagajele și să se mute te miri unde: Într-un muzeu, Într-o bancă sau Într-o altă casă. Regretau de pe acum plecarea căci duseseră o viață plăcută aici, În casa doamnei Ster. Îi invidiau pe cei ce nu fuseseră scoși la vânzare, dar se bucurau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la tâmplă, cum ar fi dus țeava unui revolver. 15. Domnilor, zise Nagy Oszkár, după numărul de cuvinte ce ne-au fost repartizate, ca se zic așa, ca niște locuințe la bloc, Ziffer e pe locul unu, nici nu mă miră chind pus intre Matisse și Cézanne, eu pe locul doi, iar Abrudan și Pascu locul trei, ex-aequo. Cu toate acestea, eu rămân aici, iar voi trei schimbați adresă. Uitându-mă la cei ce ne privesc, cred că am putea bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și nu pentru că ar fi văzut ceva cu adevărat. Ca să nu-și rupă cumva gâtul, Marta l-a dus la grădiniță și mai târziu la școală, o vreme ținându-l bine de mână. Se temea să nu o zbughească te miri unde În goana lui după ceva ce i se arăta doar lui, și nici măcar lui de fiecare dată, și să nimerească sub vreo mașină, tren sau avion. Lui i se putea Întâmpla orice. Avea un dar special de a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Magilor și pe Luca, Marcu, Matei și Ioan citind versete din Marx, Engels și Lenin la cursuri intensive de marxism-leninism. O seceră și un ciocan atârnau de crucea bisericii gata să se prăbușească sub greutatea lor. Și lumea se mai mira că există icoane care lăcrimează sau sângerează ca muritorii de rând. 27. Parcă azi, miezul nopții vine mai greu ca-n alte zile, zise domnul Moduna, gata să adoarmă și să rateze Marea Schimbare. Ți se pare, dragule, ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau evocarea Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă prestabilite, sau Într-o ordine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rude În Ardeal și că mama ei se trăgea din Nagy Bánya. Fata-celor-cinci-hoteluri Își ținea capul pe umărul lui și asculta distrată povestea asta cu ochelarii fermecați pe care o mai auzise de atâtea ori Încât nici nu se mai mira de harul lor. Asemenea ochelari erau mai rari chiar decât viorile Stradivarius, dacă nu cumva unici a zis ea intrând În joc la fel ca și Márton Marghit. Chiar dacă Îi purtaseră și alți membri ai familiei lui, doar el știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza o apă așa de celebră ca Volvicul. Bea și tu, i-a zis ea, ținându-i În palmele străvezii făcute căuș câteva picături de apă. Apa avea acum gustul degetelor și al palmelor ei prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cele două litere FT scrijelite pe ruda fântânii, Înainte să ajungeți În lagărul de tranzit din Austria, deși nu mă așteptam să folosiți briceagul ca golanii, pe care litere el nici măcar nu le-a simțit frecându-i palmele, ceea ce mă miră căci e un om sensibil, ori erau așa de tocite că nici nu se mai simțeau, dar acum e vorba de viața dumneavoastră. La noi e ca Într-un lagăr dezafectat, Închis pentru renovare, care nu funcționează, În grevă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se Închidea niciodată. Avea de făcut un mic ocol prin curtea interioară. Faptul că holul era luminat Îi ușura mult misiunea. Nu risca să se rătăcească și să nimerească unde nu trebuia și nici să se Împiedice de te miri ce În căutarea automatului de scară. Pentru un insomniac ca el, plimbarea asta făcea cât o seară plăcută la Club. Chiar mai mult, dacă se gândea că Grațian nu dădea pe acolo nici măcar din curiozitate, ceea ce nu-l Împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu gândul că oricum va muri de mâna unui creștin. Că o fi român, ungur, polonez ori slovac Îi era egal. Sunt totuna: aceleași gusturi, aceleași rețete. Trăiesc la fel, mor la fel: infarct, avc, gută, diabet, ateroscleroză. Se chiar mira cum de nu vorbesc aceeași limbă din moment ce mănâncă la fel. Poate ceva mai condimentat, ungurii. Lucrul acesta se poate observa și În Înjurături: mult piper și ardei iute. Îți ia foc limba, dacă ești prea érzékeny. Ciuli urechile. De undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intervenit cu atâta brutalitate. Și mai era cineva care se holba la ei, unul care intrase pe blat la acest spectacol. Ce brutalitate, omule, vezi-ți de treabă! La etatea dumitale nu mai ai cum să fii brutal. Nu? se miră domnul binecrescut. Nu, hombre. Nici măcar n-am căzut din pricina loviturii dumitale, dacă vrei să știi. Scuză-mă, nu vreau să te jignesc. Ai alunecat și ai venit peste mine ca o sanie. Sticla abia dacă m-a atins. Atâta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
peregrinărilor sale pe care, spre bucuria lui, nu o trăia singur. Sau se simțea acasă pentru că nu era singur. Ar fi vrut să povestească ce simțea, dar socoti că e mai bine să tacă decât să fie contrazis de te miri ce replică a Iolandei. Intră În sufragerie. Lipită de perete, Iolanda privea afișul intens colorat prins În pioneze la mijlocul peretelui din fața ei. Sub el se afla un tub de carton. Semăna cu o petardă de mare putere. E pentru tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mei și banii lui Clio au devenit „banii noștri“. Ăsta-i un lucru minunat din tot soiul de motive și înseamnă pe deasupra că ea poate găsi noi strategii complexe de-a mă convinge să folosească „banii noștri“ ca să cumpere te miri ce. Chiar dacă eu, desigur, n-aș încerca niciodată s-o împiedic să cumpere ceva. Am tras o dușcă din sticlă. — Încerc să-mi dau seama de ce vrei să cumpăr un hamac. — Pentru că te iubesc și nu vreau să ratezi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și alté daté se vindeau sucuri și préjituri, dar de data asta strézile se umpleau de ele. Treceau mașini Învelite În roșu, pe care scria 9 MAI sau 1 MAI, sau 7 NOIEMBRIE. TRĂIASCĂ MARELE OCTOMBRIE! SĂ ÎNFĂPTUIM ÎN VIAȚĂ... MIR, BRATSVO NARODOV! EDINSTVO! VLASTI NARODU! Erau zile de adevératé sérbétoare. Erau sérbétori așteptate cu nerébdare mai ales pentru baloanele lor. O mare de baloane mișcétoare pe strézile orașelor: roșii, verzi, galbene, albastre, de toate culorile. Baloane care zburau peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
departe, dupé pédure, unde era o alté pédure, dupé ce trecea printr-o livadé de nuci foarte mici, pe care de fiecare daté Încerca sé-i smulgé, dar niciodaté nu reușea, pentru cé nucii se țineau foarte bine și Șasa se miră de fiecare daté cum niște nuci așa de mici se țin atît de bine În pémînt, cé el nu poate sé-i smulgé. Oare cînd va crește mai mare va putea sé smulgé nucii? Dar cînd va crește el mare vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
hotérît cé da, pentru cé Lenin Învéța bine la școalé și a avut putere sé facé Revoluția. Pe urmé Șasa intra În pédurea de dupé pédure și Începea sé rupé buruian. Dar buruianul nu era buruian și asta l-a mirat pe Șasa Întotdeauna, cé buruianul nu era buruian, ci erau brebenei și viorele, și alte flori frumoase. Dar erau atît de multe florile frumoase, Încît toaté lumea mergea cu sacul sé le rupé și sé le dea la porc. Șasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Și orele ALA, de apărare contra războiului atomic. "Unchiul Sam" părea gata-gata să arunce cu bomba. Învățam să folosim masca de gaze și luptam cu rima contra "imperialiștilor și lacheilor lor". America era criminala cotropitoare, în timp ce URSS era "bastionul păcii". Mir i sciasti. Pace și fericire. Numai pace și fericire a instalat soldatul sovietic. Cîți scriitori bine răsplătiți n-au prididit să-i aducă prinos de recunoștință, ca magistrul Ț și alcoolitul lui? "Și te-ai dus pe drum tot înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
corespondența cu Mișu Jora, cu Marțian Negrea, cu Alecu Zirra, cu Giorgio Pascu, epigramele compuse de Păstorel "La Samoilă", localul de pe Lăpușneanu sau în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, este antisemit, iar Antofiță îl aprobă. Știu că-i bine recompensat din anume fonduri, de la anume segmente "din afară", care au interese diferite de ale noastre. Antofiță ăsta caută și găsește dovezi de antisemitism te miri unde. Chiar în intervențiile lui Gabriel Liiceanu ori Nicolae Manolescu. E ca în bancul cu ovreiul beat, care se lovește de-un stîlp și-l acuză: "Antisemitule!". Uite de-asta-mi placi, surioară, îmi spun. Etern fascizanta Românie, cunosc! Am aflat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vin direct din "iar noi locului ne ținem", versul ironizat de Antofiță. Prin decembrie '89, era "apreciat pozitiv" de PCR, "pentru devotament și curaj partinic în relațiile cu autorii-studenți". Mi-a spus Fluturel că, într-o ședință a ziariștilor, se mira: "Cum de sînt unii care nu vor să se scrie despre marele nostru co'ucător, to'a'ăși?" Lupta asta animalică pentru bunuri rele o să ne transforme într-o gașcă submorală? Preferăm să devenim o populație submorală și nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]