3,438 matches
-
intrat, I-am luat la cercetat și studiat, tot ce a postat. Această frumoasă doamnă, cum alta nu există, Are talent, scrie bine, ca și mine fantezistă, Iubește viața, o trăiește, vrea aripi ca să zboare, Spre stele, să poată găsi miresme de răcoare. Referință Bibliografică: O iubire, cu gropițe-n obrăjori / Ilie Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1972, Anul VI, 25 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
O IUBIRE, CU GROPIȚE-N OBRĂJORI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378943_a_380272]
-
Oglindire > DOUĂ POEZII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului visări naiade nude dizolvate-n seară, infante silfice, regine caste, plutesc sfios în aerul de vară în vicii dulci și în miresme faste. ca umbrele alunecă, se clatină, cu ochii lor nimic nu se măsoară, au părul un fuior de platină, scăldate în lumina cea de vară. m-a mângâiat o mână de femeie și-a dispărut pe înstelatul cer, și umbra
DOUĂ POEZII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378972_a_380301]
-
bureți proaspeți parcă îți sfâșie privirea și limba într-un farmec ciudat ce nu-l uiți niciodată . Ciripitul păsărelelor și aroma aceea de frunze proaspete adusă de vântul ce adia ușor, inundase Bogata de Jos și Pusta în mijlocul naturii ardelene ,mireasmă luată pe aripi de vântul ce ne mângâia obrajii în farmecul acela atât de dulce de primăvară. Bogata de Jos , sat ardelean din inima Ardealului , cu Lornițul acela ciudat , Coasta cu tufele verzi și pline de rezonanța frunzelor în bătaia
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
această melodie, ușor legănată pe aripi de aer până pe masa timpului primăvăratic , cu bucurie stropit de notele atât de muzicale ale trâmbiței. . . . . . . . . Și iată că într-o vreme ca asta când soarele înveselea pământul și ochii cu razele lui în mireasma aceea scumpă de primăvară, pe prispa Ardealului , deodată s-a auzit o muzică , o melodie venită parcă de pe alte tărâmuri , ce spinteca și sfâșia cu atâta grijă atmosfera aceea dulce de primăvară , inundând satul Bogata de Jos cu o muzică
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
în cântec de privighetoare, în fluturi, în floare, în munți măreți și-n lacurile ascunse-n inima lor, în lava pământului, în ploi, în neguri, în adâncuri, în firul de iarbă, în susur de apă, în frunze, în pietre, în miresme, în umbre, în lumini, în soare și în stele, în necuprins. Privești și înțelegi, acum. Iertare-ți ceri și lacrimile, de pe obraz, le ștergi. Nu plânge! Privește, zâmbind, la tot ce-a fost, la tot ce-ai încercat! Hai, nu
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
prin care, într-o liniște virgină, ți se derulează imagini dulci-amărui. Te-ntrebi “cât arată măsurătoarea apei?”, acel timp în care orele se măsurau cu o clepsidră. Fiorul melodiei îți scapă, simbol și serenadă, gardenia din părul ei, - floarea sufletului - mireasme subtile persistă în tine. O inimă rănită plânge, privești stelele și respiri aerul nopții, - Abisul fecundând veșnicia Tăcerii - până când auzi un cântec de leagăn, fantoma ei în fiecare cadență și vibrația adusă de vocea ei sub un cer adăpost. Simți
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
desculță, într-o cămașă albă, subțire și largă, ușor transparentă, legănată de adierea brizei, șuvițele rebele ce-mi cad pe umerii dezgoliți sunt în completarea undelor sonore ce curg din claviatură, parcă se joacă și ele în adierea caldă. Simt miresmele primăverii, schițez un zâmbet, îmi place. Acel sunet albastru, inconfundabil, mă pătrunde, mă simt vie și toată a lui, un fulg alături de vântul ce mă-mbrățișează și soarele ce mă sărută... IMPROMPTU PENTRU TINE Am aruncat în neant toate semnele
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
fuge să mă cuprindă. Dincolo de visul tău ai pășit să mă găsești, văluri palide îți bântuie teama, Dând deoparte ramurile înflorite de prun, intri în grădina mea, Odată cu ultima speranță, ca bambusul înălțat spre cer, între tăcere și sunet apare mireasma prezenței mele. Un murmur dulce plutește, între noi, în derivă - petale de azalee și lotus - ... Simți atingerea mea senină în timp ce ochii noștri se-ntâlnesc și strălucesc? Cu lacrimi în ochi ești copleșit de iubirea din mine, dincolo de tot ce știai
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
șters o clipă Ce-mi adumbrea privirea , Un bob de roua caldă Ce-mi picura pe -obraz . Am prins în zbor , o rază , O zi de sărbătoare , Un pescăruș pe valuri , O mare de mărgean . Zâmbind , aștept un mâine Cu mireasma de fraged , De lan cu spicul verde , Cu macii fremătând . Aștept să crească iarbă Sub sărutarea ploii , Să cânte cucul vesel , Pe ramura de măr . Referință Bibliografica: Aștept un mâine / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1966
ASTEPT UN MAINE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379008_a_380337]
-
sfinți, gemete de bolnavi, suspine de bătrâni, orăcăieli de broaște, zumzete de albină, nechezaturi de cai, lătrături nocturne de câine, fâlfâituri de aripi în zbor, dangăte de clopot, framăte de codru, ecouri de toacă, flăcări de lumânare, cântece de cocoș, miresme de tămâie, îngrijorări de bunici, frunți de poet, strângeri de mână, clipe de fericire, adieri de zefir, tristeți de părinți părăsiți, tristeți de copii părăsiți, lumini de fulger, mătănii de pustnic, cai de Feți Frumoși, cosițe de Ilene Cosânzene, nostalgii
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
Acasa > Impact > Istorisire > PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 1698 din 25 august 2015 Toate Articolele Autorului Din răsuflarea zilei, miresme pastorale Smulg iarba care scrie pasteluri estivale Și-n miriștea secundei, lipsite de-ascultare, Sub adieri nătânge trec entități călare. Mustangii verii saltă pe pajiștea culorii, Pe sub copite sfarmă solstiții iluzorii; Din raze despletite pe vesele păioase Inspiră auriul prin
PE TRUPUL VERILOR TE SCRIU de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379841_a_381170]
-
luminii. Am așteptări colorate. Zece pași înainte până la crăițe. Alți zece înapoi până la crini. Crăițele îmi zâmbesc. Crinii nu se uită niciodată la mine. Ei se uită spre cer. Pesemne fac rugăciunea de dimineață. Îmi umplu plămânii cu-arome florale. Miresmele-s tari. Rozmarinul, fluxul, busuiocu-nflorit Promit sărbători cu dangăt de clopot, onomasticii și pomeniri. Picături de veșnicii. Dimineața când soarele răsare îl privesc în ochi. „Faci riduri”, îmi spunea mama. „Nu fac!” Ea are multe riduri. Soarele e obraznic. Mă
CANICULĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379925_a_381254]
-
fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct. Căci orice loc se întrețese cu fibra sensibilă a celui ce s-a
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
calorică fu apoi scăldată într-un strat gros de smântână. Cerule mare! - Ai plătit pentru ea! Nu-i răspunse. Își continuă meticuloasă treaba, iar când fu suficient de mulțumită de rezultat, prinse să întindă masa în sufragerie. Un val de miresme delicioase se strecurară pe lângă el odată cu vasele purtate solemn, într-o ceremonie simplă dar amețitoare. În cele din urmă, se predă aromelor și se așeză la masă alături de cele două femei. Mama lui mânca cu înghițituri mici, rostogolind bucăți prin
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
I. GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN.., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016. Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințe Ce nu și-au găsit încă-mplinirea în noi. Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă, Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper. Păstrăm în noi nostalgia vremurilor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
de an. Devenim mai puternici și-ncrezători în noi. Si totusi purtăm speranțe și dorințe’nlăuntrul nostru - nostalgii Ce ne-ntorc privirile la anii trecuți și-n același timp ni le-ndreaptă spre infinit. Citește mai mult Purtăm în suflet mireasma anilor trecuți, speranțe și dorințeCe nu și-au găsit încă-mplinirea în noi.Pășim mai avid în universul care astăzi ne cheamă, ne-așteaptă,Și-am vrea sa-l zidim mai frumos, măi prosper.Păstrăm în noi nostalgia vremurilor apuse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
ce sunt, nu ce am fost sau ce voi fi dacă-o să fie. A trăi e o bucurie copleșitoare. Să poți să privești culorile, să auzi armoniile cântecelor, ale foșnetelor sau chiar ale zgomotelor, să respiri aerul încărcat de miresmele îmbătătoare ale pământului, să poți să mergi, să alergi, să mângâi. Ce poate fi mai frumos! Viața trebuie trăită numai în clipă. E păcat să fie risipită în visări sau în amintiri. Spun bun venit durerilor care nu îndrăznesc să
ZORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379971_a_381300]
-
și doborî, mă-ntreb cine-o să-mi dea binețe dacă-n neant voi coborî, azi șchiopătez ca o bolnavă și voi cădea neîndrăznind să mă ridic precum o navă vis omenirii netezind, voi trece iar prin foc și pară miresme nu voi mai simți, flori, pădure, grâu, secară de-acuma mă vor însoți, la fel, un cântec de vioară, va intona-n deplin acord, un cântec, pentru prima oară, resuscitând al vieții cord, în mintea goală de-amintiri tristețea v-
IN LACRIMI... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380053_a_381382]
-
nesomn, ferestrele-s opace Și nu zăresc nimic, încerc s-ascult, Ascult atent de cerul îmi vorbește, Căci și atunci vorbește Dumnezeu Și parcă văd cum firul ierbii crește Și parc-aud brotacii-n heleșteu. Văd cetini verzi, le simt mireasma pură, Păduri de fagi ce tainic mă atrag, Alerg apoi pe pagini de Scriptură, Să mă-ntâlnesc cu Domnul meu cel drag, În pilde vii, cuvintele-nțelepte, Îmi cercetează duhul veghetor Și-nmiresmat, mai urcă niște trepte Și-ngenuncheat, se-adapă
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca 26 aprilie 2016 Alai Mâinile vântului mângâie duios Pletele lungi ale câmpului, Fredonând tandru și melodios Simfonia de iubire a
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
o săptămână (Pentru că sunt copil curios) Să merg cu bunica de mână S-ascult învățătura lui Hristos Îmbracată-n alb, de sărbătoare Spre biserică, grăbit ne îndreptăm Pentru tot ce framătă sub soare Pe Dumnezeu să-l venerăm. În Casa Domnului, mireasma rară, De smirnă și tamâie, corul slăvitor Duioșia vocilor, florile de lăcrimioară Tot și toate ne mângâie, ne înconjor! Aici îl simt aproape, pe Dumnezeu Ascult parabolele, sunt incântată Înțeleg bine spiritul neamului meu Și vorba de-nceput: a fost
CASA DOMNULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381975_a_383304]
-
și eram de fapt arzătoare șoaptă și cântec al inimii. Mă visam rază de soare Ce se coboară din văpaia zorilor să-și oglindească cosițele aurii în străluciri de cristal ale firelor de iarbă cu perle Și se îmbăiază în miresme florale când eram doar picătura de rouă răcorind sărutul razei de soare. Mă simțeam pulsând laolaltă pentru anii ce-au trecut și anii ce vin, cu inima universului eram vers de iubire în cântecul infinitului în șoaptele valurilor în lacrimile
MĂ CREDEAM NEMĂRGINIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382001_a_383330]
-
Acasa > Literatura > Proza > CONTOPIRE - 15 - BUCURIE Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului Acordurile serii se răsfrângeau în mireasma bujorilor pe care îi ținea aproape de sufletul ei. Asculta muzica lui Chris Rea. Toată ziua se derulase într-un ritm exorbitant. O înscrisese pe fiica ei la proba de evaluare pentru limba engleză și se simțea tare mândră. Soțul ei
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
zorii zilei deși nopții încă îi mai rămânea timp, în depărtare dinspre sat începură să cânte cocoșii îi mai auzise și în alte nopți însă acum simțea o deosebită plăcere să asculte cântatul lor, să privească bolta cerească, să simtă mireasma câmpului în noaptea de vară. Că întotdeauna de când era copil și mai tarziu adolescent, atunci când se apropia de dimensiunea celor sfinte simțea o deosebită plăcere pentru lucrurile simple ale vieții, abia atunci începea să le înțeleagă profunzimea, cu această minunată
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Cluj Napoca, 07 iulie 2016 Visare Cu tălpile goale tandru pășesc, Pe iarba cea verde de-acasă... Ascult ramurile ce doruri șoptesc, Și-mi las ființa să se-odihnească. Privesc cuprins de visări trandafirul, Ce înflorește candid ca un mister. Cu miresmele lui mă îmbată zefirul, Și ca suvenir îmi țese un vers. Ochii de soare ai margaretei, Tresărind când de iarbă-s atinși. Cu oftările mele strânse-n petale. Și câmpul întreg îmi pare un vis. Cu fața în lanul cel
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]