17,356 matches
-
tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru a ajunge, În cele din urmă, În cel mai Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el fără să se Întoarcă. Ți-am spus c-o să ajungem și am ajuns. Se ridică În picioare, Însuflețită, mijindu-și ochii ca să vadă mai bine, dar În cele din urmă negă, decepționată: - Nu văd nimic. - Dar eu văd... Și miros... Păsările astea care zboară sînt păsări de coastă. Se Întoarse s-o privească, și cu toate că expresia lui continua să fie aceeași, În ochii lui strălucea o luminiță de izbîndă. Două zile! promise el. Încă două zile și vom fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sânge scurs din el se-apropie prea mult de tine. În afară de drama asta sublimă, e-o zi chiar frumoasă. E-o zi călduroasă, însorită, și ușa din față e deschisă spre verandă și peluză. Focul de la etaj atrage în hol mirosul cald al peluzei proaspăt tunse și-i auzi afară pe toți oaspeții de la nuntă. Au luat cadourile pe care le voiau, cristalurile și argintăria, și s-au dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îmbătrânite și narcotizate, cu fiecare minut tot mai bătrâne și mai invizibile pentru lume, nu trebuie să folosească mult machiaj. Nici să meargă în locuri vesele și la modă. Nici să se zbânțuie la o petrecere. Respirația mea are un miros încins și acru înăuntrul vălurilor, înăuntrul straturilor umede de mătase și tul și crep georgette pe care le ridic pentru prima oară pe ziua asta; și-n oglinzi privesc reflexia roz a ceea ce-a mai rămas din fața mea. Oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sunt vii. Mulți sunt chirurgi plasticieni. Sistemul se schimbă. Zeii și zeițele vin și pleacă și se încalecă reciproc pentru o schimbare de statut. Abraham Lincoln e-n paradisul lui ca să ne transforme automobilul într-o bulă de aer cu miros de mașină nouă, care merge lin ca un prototip publicitar. Zilele astea, Brandy zice că Marlene Dietrich se ocupă de vreme. Acum e toamna plictiselii noastre. Suntem transportate de-a lungul Autostrăzii 5 sub ceruri cenușii, înăuntrul interiorului albastru coșciug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-n Gură ceva Bun. — În autobiografia ei, mărturisește Brandy Alexander, în Miss Rona, publicată de Bantam Books în acord cu Nash Publishing Corporation de pe Sunset Boulevard din Los Angeles, California... - Brandy trage adânc în plămâni o gură de aer cu miros de mașină nouă - ... copyright 1974, Miss Rona ne vorbește despre cum și-a început viața ca o evreică mică și grasă din Queens, cu un bornău în mijlocul feței și-o misterioasă afecțiune musculară. Brandy zice: — Brunețica asta grăsulie se reinventează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
auzi spărgându-se un geam. Capitolul 12 Sari mult înapoi, la ultimul Crăciun dinaintea accidentului meu, când mă duc acasă să desfac cadouri cu ai mei. Ai mei pregătesc an de an același brad artificial, un verde zgâriat și emanând mirosul ăla încins de plastic care-ți dă o durere de cap amețitoare când becurile stau în priză prea mult timp. Bradul e tot o magie și o scânteie, plin cu globurile noastre roșii și aurii și fâșiile alea argintii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Senzația e că tocmai am câștigat un premiu pentru opera vieții mele. Cum ar fi, iat-o pe Miss America. Vino jos. Și genul ăsta de atenție eu încă-l ador. Dincolo de ușa dulapului, Manus se văicărește cum că simte miros de fum, și te rog, te rog, te rog să nu-l lași să moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i sigur, zice Manus, scuturând din cap. Nici nu mă gândesc. Cu brațele încrucișate, se leagănă călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri. Manus își vâră bărbia în piept și se leagănă, uitându-se în jos la toate sticlele sparte. Plouă mai tare. Nu simți mirosul penelor mele de struț afumate și nici L’Air du Temps al lui Brandy. — Atunci ești domnul Denver Omelet, zice Brandy. Denver Omelet, fă cunoștință cu Daisy St. Patience. Mâna îngreunată de inele a lui Brandy se deschide ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sparte. Vagoanele-platformă erau răsturnate și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și încărcătura lor de bușteni și lemne de foc era împrăștiată peste tot. Vagoanele cisternă îndoite și scăpând lichid. Vagoanele pline de cărbune și așchii de lemn erau prăvălite și strânse în mormane negre sau aurii. Mirosul crâncen de amoniac. Mirosul plăcut de cedru. Soarele era puțin mai jos de linia orizontului și lumina ajungea la noi de sub lume. Erau lemne de încărcat în camionetă. Lăzi de budincă instant cu glazură de unt. Lăzi cu hârtie de scris, hârtie igienică, baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aveam șase ani și până am ajuns la nouă a fost budincă instant cu glazură de unt. Evident, acum sunt scârbită de glazura de unt. Până și de culoarea ei. Mai ales de culoarea ei. Și de gust. Și de miros. L-am întâlnit pe Manus când aveam optsprezece ani, și un băiat extrem de frumușel a venit în pragul casei părinților mei și-a întrebat, am primit vreodată vreo veste de la fratele meu după ce a fugit de acasă? Tipu’ era puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
controlul și tu nu mai ești răspunzător de nimic. Iau sticla mare de Chanel No 5 din baia lui Evie și-o sticlă mare de Joy și-o sticlă mare de White Shoulders, și stropesc peste tot prin dormitor cu mirosul a milioane de flori de car votiv. Focul, infernul de nuntă al lui Evie, găsește dâra de flori îmbibate în alcool și mă urmărește în goană în coridor. Asta-mi place mie la foc, cum m-ar omorî și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dar el nu putea să nu verifice. Acesta era blestemul slujbei la Mihai Mihail. A coborît la Medgidia într-o noapte atît de luminoasă, încît gara părea o căsuță din poveste. Năpădită de iederă și trandafiri cățărători, reușea să acopere mirosul de fier încins și păcură al liniilor. Era singurul călător, era un tren de plăcere, care se descărca cu totul pe malul mării. Nu fusese niciodată la mare și nici nu-l atrăgea. De fapt nu și-o putea închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Aici la Medgidia în afara zilelor de tîrg nu vine nimeni. Iar hotelul devine atunci tractir. Știți ce-i aia tractir?" Nu știa, dar n-avea chef să asculte explicațiile orientale ale stăpînului. Îl lovise în față un aer vechi, cu miros stătut, nu era grețos, dar te amețea și te făcea să moțăi pe picioare. "Vreau o cameră. Mi s-a spus de la București că la dumneavoastră e foarte curat", încercă să-i cîștige bunăvoința. Ali Mehmet mormăi ceva, nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
covoarele, domnule." A căutat cu privirea, nici urmă de covoare, niște țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și Mihai Mihail. Acolo unde se găsea părea că Serviciul nici nu există. Se rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf care era răscolită din cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cînd în cînd de un cîine hoinar, țepos, cu limba atîrnînd de căldură. Înăuntru, la Ali Mehmet, nu era cald, ba chiar puteai spune că de undeva vine o boare de răcoare. O boare rece și umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat de tutun bun și lavandă stăpînea odaia, aducîndu-ți aminte de toate cîte scriau ziarele în ceea ce privea viața mondenă a lui Mihai Mihail. Într-un tîrziu s-a răsucit greoi, ca un lup, cu tot corpul, a pufnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu, pentru amîndouă femeile, din Vila Katerina. Radul Popianu a pîndit de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e vorba nici de firma Mott, nici de altă firmă asemănătoare. Era ceva despre care nu se putea spune că întrece așteptările cuiva, ci care nu se afla în așteptările nimănui. Ale nimănui, cu excepția celor ca el, deși bătrîni, cu miros fin, chiar dacă li-e capul plin de abureala vinului. După cele cinci pahare băute, îndoiala sa cu privire la vin se spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gura mahalagiilor, și după ce s-au golit nimeni n-a mai fost nebun să mai aducă în loc asemenea mărfuri. Așa se face că pe Strada Mare totul a revenit la normal, în timp ce la Vilă totul era normal, acolo pluteau aceleași mirosuri, era aceeași lumină și aceeași atmosferă, de parcă prințul n-ar fi fost plecat de acolo. Întîi a simțit că-și pierde cumpătul, cînd și-a dat seama de asta. Apoi a început să-i placă și lui. K.F. i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile mai mult bănuite decît arătate, încărcătura, abundența care voia neapărat să se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și în aceeași mînă era imposibil. Mai ales că în jur era o zumzăială și o foșgăială de zile mari, se schimbau ocheade, se înfulecau tartine și chifteluțe de morun, se schimbau pe văzute și pe nevăzute pahare și semne, mirosurile se amestecau din ce în ce mai mult și asta îl dădea cu adevărat gata. Prințul Pangratty se apropiase foarte mult de italian. Avea pe chip o expresie de încîntare copilărească, asta la prima impresie, dar el, Leonard Bîlbîie, vedea ceva mai mult. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]