2,504 matches
-
de cea greacă, ambele impunând același respect. Mai apropiată de noi este gândirea grecească, despre care se spune că este simultană cu apariția gândirii științifice. La greci, toate fenomenele naturale și sociale erau însuflețite, doar așa ajung să fie cunoscute, mitologic la început, și apoi științific. Acest mod de gândire a fost suficient de eficient pentru a descoperi soluții rămase perene, care continuă să uimească și în vremurile moderne. Sufletul era o parte a naturii, fiind interpretat alături de fenomenele naturale. Gânditorii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
la Anaximene, focul la Heraclit. Următoarele idei se regăsesc la toți acești gânditori: (a) sufletul este parte a naturii și a substanței cosmice și este explicat în relație cu legile naturii; (b) concepțiile despre suflet s-au născut atunci când credința mitologică a putut fi preschimbată într-o alta despre materie; (c) sufletul era dotat cu proprietatea automișcării; ( d) omul făcea parte din sistemul naturii, unde era inclus și sufletul său; (e) cercetarea propriu-zisă a sufletului începe din momentul în care materiei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
producerea gândirii. Doar pe calea rațiunii se ajunge la Idee, locul unde se află esența eternă a lucrurilor, care nu poate fi văzută cu aparatele receptoare. Pentru descrierea teoriei sale a cunoașterii, Platon s-a folosit de experiența și terminologia mitologică. Acțiunile reproduse sunt efectuate de zei, care se manifestă pe baza experienței lor. În ceea ce privește constantele categoriale, ale formelor și valorilor spirituale, ele sunt așezate dincolo de lumea senzorială, care este o lume trecătoare ce se integrează și se subordonează lumii eterne
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
asupra vieții psihice. Cu precizarea doar că această determinare particulară avea să fie considerată ca o trăsătură definitorie pentru spiritualitatea poporului respectiv. A fost vorba de considerarea unui alt determinism cauzal al vieții psihice, care se manifesta la nivel lingvistic, mitologic, în obiceiuri, creații populare, mărturii. Ceea ce a corespuns cu o fundamentare a unei noi psihologii, făcută din perspectiva cercetărilor de istorie a culturii, a celor de filologie. Acestei noi psihologii i s-a dat denumirea de psihologia popoarelor. Planul de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
concepte ce rezultau din formularea noilor obiective care s-au referit la însemnătatea relațiilor cu mediul, activitatea învățată, actul de inteligență ș.a. S-a făcut acest lucru într-un efort de detronare a încercărilor anterioare introspective, de ferire din fața interpretărilor mitologice. Comportamentul, ca obiectiv de cunoaștere psihologică, a păstrat întregul interes pentru problemele reflectării senzoriale comportamentul a fost identificat în datul senzorial nemijlocit, cu pretenția ca aceasta să fie făcută cu mijloace obiective. O concepție care avea să deschidă perspectiva spre
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este produsul unui astfel de conflict între ele, al neputinței de conciliere dintre cele două instanțe. Sunt implicate aici deopotrivă sinele freudian, reprezentând gradul de sublimare de care este capabil un individ, ca și inconștientul colectiv, ca fiind suportul imaginilor mitologice, al arhetipurilor care intră în joc în astfel de situații. Este un cadru bine elaborat pentru reprezentarea rolului experienței umane, adesea tăinuită în abisurile psihismului inconștient, cu influențe asupra vieții emoționale celei mai rafinate. Jung recunoaște că acest conflict debutează
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
comportamentului sexual. Boala mentală, psihoza, debutează în cazurile de fixație, de stopare evolutivă a acestui comportament. Pe o altă linie de cercetare, Abraham îl devansează pe Freud și iese la confruntare cu Jung. Este vorba de implicarea schimburilor de natură mitologică, cu descindere spre interpretarea viselor pacienților. Se rezumă la considerații interesante terapeutic, ferindu-se de speculațiile numeroase rezultate din aplicarea unei asemenea metode investigative. Dintr-o astfel de postură nu ezită să-l critice pe Jung, sancționând inexactitățile rezultatelor sale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
comporta și de a acționa potrivnic oricărui respect pentru valorile umane și de credință creștină. În Antichitate sufletul era parte a naturii și a cosmosului, era apă, era foc, era pământ și aer. În acești termeni, ai metaforelor și simbolurilor mitologice specifice epocii, au fost puse bazele gândirii raționale, au fost formulate legi, principii și reguli de funcționare ale psihicului, de atunci încoace valabile, la care se raportează cu respect orice descoperire, orice progres de astăzi al cunoașterii psihologice. Cunoașterea psihologică
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
limbajul literar. Vorbind despre apropierile dintre cele două, Aurel Codoban subliniază că filosofia nu a fost la origine, așa cum se crede, o interpretare primă și directă a lumii, un discurs asupra lumii, ci un discurs cultural aplicat altui discurs: literatura mitologică 84. În acest sens, filosofia nu este un discurs al cunoașterii, ci, asemeni literaturii mitologice, ea este mai întâi un discurs al semnificării. Din această perspectivă, limbajul filosofic dobândește caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fost la origine, așa cum se crede, o interpretare primă și directă a lumii, un discurs asupra lumii, ci un discurs cultural aplicat altui discurs: literatura mitologică 84. În acest sens, filosofia nu este un discurs al cunoașterii, ci, asemeni literaturii mitologice, ea este mai întâi un discurs al semnificării. Din această perspectivă, limbajul filosofic dobândește caracterul unui metadiscurs care are ca obiect semnele altui discurs, iar trecerea de la experiența sacră, evocată de mit, la experiența profană, cotidiană, echivalează cu deplasarea accentului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
premisă reinterpretarea propriilor semnificații, a problemelor definitorii, aplecarea reflexivă asupra propriei naturi. Față de limbajul literar, caracterizat prin jocul neîngrădit al semnificațiilor, limbajul filosofic manifestă tendința de restrângere a acestuia, prin construirea unor sensuri specifice experienței profane, tot astfel cum literatura mitologică propune sensuri caracteristice experienței sacre: "Autonomizarea discursului filosofic față de celelalte discursuri ale culturii grecești sau, de fapt, distanțarea lui de discursul de gen literar și situarea de partea discursului cunoașterii sunt produsul unui anumit raport între jocul semnificației și limitarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și simbolice, în acord cu canoanele legendei și hagiografiei creștine; hieratismul anumitor posturi; fastul liturgic al atmosferei și perspectiva eschatologică"368. Trecerea de la un registru sintactic la altul se realizează cu ușurință, ilustrând interferența dintre componenta pozitiv informativă și cea mitologică a scrisului jurnalistic eminescian. Plierea pe calapodul retoric familiar al predicii implică modelarea sintaxei jurnalistice după specificul textului biblic: "Într-una din zilele anului 1777, la miezul nopții [data morții lui Grigore Ghica Voievod, n.a.], Buga, clopotul cel mare a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În această perspectivă, limbajul politic eminescian se definește printr-un dublu proces de semantizare denotativă (Războiul de Independență, luptele politice interne, situația precară a țărănimii, Congresul de la Berlin, chestiunea evreiască etc.), respectiv de resemantizare conotativă, prin apelul la conotații naționale, mitologice, etnologice ș.a. Deplasarea interesului de pe aspectele informative pe dimensiunea analitică este evidentă în apelul jurnalistului la metafore și simboluri evaluative, la analogii și comparații, menite să accesibilizeze conținuturile abstracte, să le confere "substanță" și "vizibilitate" pentru percepția cititorului. Apelul la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de reproducere asupra cărora au insistat foarte mult numeroși autori. Și încă nu s-au scos destul în evidență fenomenele de mobilitate socială descendentă și ascendentă: dacă analizăm două generații, se observă o înnoire relativă, care dezminte imaginea puțin cam mitologică a permanenței elitelor. Un alt mit ar fi cel al strategiei politice coerente a acestor elite. Ca să fim drepți, nici ele nu au un același proiect politic, cum nu are nici un alt grup social. Ele se orientează cu precădere către
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fost / I-lai, i-lai-la / Fetele nu mă cunosc / I-lai, i-lai-la.” Notația impresiilor este făcută, după cum vedem, în spirit sadovenian. Într-o evocare a lui Sadoveanu, elementul biografic propriu absorbției motivului mioritic se arată ridicat deodată în zările unei conștiințe mitologice: „Mi-au mai rămas în minte frânturi din timpuri duse? Treceam tăcut sub nouri în umbra unor oi. Ce-am mai păstrat din raza privirilor senine, din sufletul copilului vioi? Era flămând copilul, și oile flămânde, dar florile și pomii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
la baza unor creații celebre ale lui Brâncuși (exemplu: „Coloana infinitului”, „Masa tăcerii”). În tehnică un Creativitate și progres tehnic 26 asemenea procedeu se identifică În construirea rachetei cosmice cu mai multe trepte. Omisiunea poate fi procedeu În crearea personajelor mitologice (cea a Ciclopului), iar În tehnică, a autovehiculelor pe pernă magnetică. Diviziunea și rearanjarea pot fi aplicate independent sau În corelație asupra acelorași elemente inițiale. De multe ori se pornește de la o realitate existentă, se caută criterii noi de grupare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
la baza unor creații celebre ale lui Brâncuși (exemplu: „Coloana infinitului”, „Masa tăcerii”). În tehnică un Creativitate și progres tehnic 26 asemenea procedeu se identifică În construirea rachetei cosmice cu mai multe trepte. Omisiunea poate fi procedeu În crearea personajelor mitologice (cea a Ciclopului), iar În tehnică, a autovehiculelor pe pernă magnetică. Diviziunea și rearanjarea pot fi aplicate independent sau În corelație asupra acelorași elemente inițiale. De multe ori se pornește de la o realitate existentă, se caută criterii noi de grupare
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
poet, înțelept, ci că experiența prin care deține mijloacele de stăpânire asupra naturii i-a fost inspirată și îndrumată de la început de către puterile supranaturale. Fie că s a menținut în credința monoteistă, fie că s-a rătăcit ulterior în stufăria mitologică a politeismului, omul a continuat să creadă că puterile divine sunt inspiratoare și colaboratoare la cultura și civilizația lui. Această idee, care adună convergent activitățile și creațiile omenești într-unul și același izvor transcendent, ne ajută să înțelegem mai bine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în el ca revelația și cunoașterea realității opuse irealității și ca fiind în stare să înlăluie feluritele credințe socotite iluzorii și false. El nu poate să devină artă decât pentru cine nu mai crede în el și se slujește de mitologic ca de o metaforă, de lumea austeră a zeilor ca de o lume a frumuseții, de Dumnezeu ca de o imagine a sublimului”(Benedetto Croce: Breviaire d’esthetique, p.21 ). Nimic mai fals decât această distincție, care vrea să izoleze
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să credem că miile de ani care au cultivat-o au fost incapabile s-o guste din pricina credinței. În speță, arta grecilor e identică cu mitologia lor religioasă. Iar fenomenul de divinizare a artei, adică de identificare a esteticului cu mitologicul, e specific grecesc. Dacă grecul credea în mitul Olimpului homeric, aceasta nu-l împiedica să guste frumusețea hexametrilor Iliadei, ci, dimpotrivă, arta îi făcea mitul mai familiar și mai apropiat. Iar dacă Benedetto Croce și-ar fi reamintit de erotismul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
impus-o penelului peste capul lui Rafael, prin forța dinamică a inconștientului colectiv! lată toată esența teoriei inspirației formulată de Jung. Nu există nici un criteriu după care să cunoaștem existența inconștientului colectiv, a acestui fabulos fluviu subteran, prin care fantezia mitologică a întregii omeniri curge în noi, decât opera de artă. În termen exact, inconștientul colectiv construit de Jung cu o formidabilă putere de imaginație, nu e decât o fantasmagorie seducătoare debitată în numele științei. După o asemenea teorie opera de artă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cum e o furtună sau un incendiu, naturii subomenești, cum e un leu sau un tigru, naturii omenești, cum e eroul, naturii supraomenești, cum sunt obiectele religioase ale sublimului, sau pur și simplu imaginației, cum sunt fantomele întunericului sau ficțiunile mitologice! în raport cu sublimul mistic, pur, real și supranatural, sublimul estetic e variat, eterogen și în totalitatea izvoarelor lui, foarte impur din punct de vedere teologic. Această eterogenitate, acest conglomerat cu aspect aproape grotesc ne face să înțelegem la ce distanță ne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
strâns legată ideea paradisului. Popoarele păgâne, cum observă istoricii religiilor, n-au putut concepe producerea lumii și a omului în sensul creației mozaic-creștine, ci ca o naștere din Dumnezeu, prin analogie cu generația biologică. În gândirea păgână, semizeii și eroii mitologici reprezintă astfel generații intermediare între divinitate și oamenii muritori. Indiferent însă de felul cum e imaginată proveniența omului, ideea paradisului, adică a unei stări fericite de comunitate și de armonie a omului cu divinitatea, e comună acestor popoare, precum comună
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care Platon și școala sa o deduc în ce privește practica iubirii. Mitul ceresc al androginului e parcă născocit nu atât pentru a lămuri sensul tragic al iubirii dintre sexe, cât pentru a justifica incalificabilul cult al efebului! Categoria androginului, intuită mitologic în antichitate își capătă candoarea sublimă abia în creștinism. în concepția creștină, ființele cerești, în care inteligența și fantezia celor vechi se străduiau să intuiască sinteza și echilibrul desăvârșit al celor două principii din viața pământească, sunt îngerii. Creaturi de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată însă pe alt plan. Poeții și artiștii creștini imploră ajutorul lui Iisus Hristos și al Maicii Domnului, ca unor izvoare reale ale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]