6,060 matches
-
și studiul miturilor la popoarele primitive. „Când un sistem mitologic - spune Lévi-Strauss - acordă un rol important unui anumit personaj, să zicem o bunică răutăcioasă, ni se va spune că, în cutare societate, bunicile au o atitudine ostilă față de nepoții lor; mitologia va fi considerată un reflex al structurii sociale și al raporturilor sociale” (Lévi-Strauss, 1978, p. 248). Totuși, o anumită evoluție interpretativă- chiar dacă într-o formă minimală - se regăsește în aceste rânduri, semn că în științele sociale, chiar dacă adevărul a pendulat
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
observăm că, așa cum se exprimă unii autori (Rubin, Pruitt, Kim, 1994), folosind o metaforă foarte inspirată atunci când conflictul devine foarte intens (ceea ce se numește escaladarea conflictului), acesta arde precum un foc toate bunele intenții ale partenerilor în comunicare; astfel, în mitologia greacă, la intrarea în Infern stă Cerber, un câine cu trei capete, cu o coadă mare cu spini care permite sufletelor să intre cu ușurință, dar, o dată trecute de coada lui Cerber, acestea nu se mai pot întoarce (aceleași proprietăți
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
află „o suită de studii de tipologie și naratologie cu puncte de plecare, teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să demonstreze că există o memorie generică în literatură și, în consecință, o mitologie pe care o numește, cu un termen împrumutat din Dialogurile lui Platon, mitologia „cratilistă” (Eugen Simion). Teoreticianul secondează consecvent analistul creației unor scriitori români și străini: Ștefan Bănulescu, George Bălăiță, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Paul Valéry, Mircea Eliade, Thomas Mann
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
teoretic vorbind, în Genette (Mimologiques și Palimpsestes) și Northrop Frye (Marele Cod). Ele vor să demonstreze că există o memorie generică în literatură și, în consecință, o mitologie pe care o numește, cu un termen împrumutat din Dialogurile lui Platon, mitologia „cratilistă” (Eugen Simion). Teoreticianul secondează consecvent analistul creației unor scriitori români și străini: Ștefan Bănulescu, George Bălăiță, Marin Sorescu, Nicolae Breban, Paul Valéry, Mircea Eliade, Thomas Mann, Jorge Luis Borges ș.a., astfel că, într-o dublă investigare, analitică și teoretică
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
1983, 3; Cristian Livescu, Sadoveniana, CRC, 1983, 35; Marian Vasile, Din nou despre Sadoveanu, LCF, 1984, 6; Adrian Marino, Spre definiția literaturii, TR, 1985, 9; Marian Vasile, On the Appearance and the Reality of Literature, CREL, 1986, 2; Eugen Simion, Mitologia „cratilistă”, RL, 1989, 22; Diana Manole, Cealaltă față a lumii, AFT, 1989, 5; Tudor Dumitru Savu, Eminescu - necesitate spirituală a culturii românești (interviu cu Ioana Em. Petrescu), TR, 1989, 24; Eugen Negrici, Melancolia productivă, R, 1989, 7; Liviu Petrescu, Dialectica
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
spre solstițiu”, RL, 1970, 18; Paul Antim, „Drumul spre solstițiu”, AST, 1970, 6; A. E. Poenaru, „Drumul spre solstițiu”, TR, 1970, 32; Dana Dumitriu, Imagini și cuvinte, RL, 1976, 7; Dumitru Micu, Îndemnul țării scumpe, CNT, 1976, 24; Ermil Rădulescu, Mitologii transilvănene, VR, 1976, 7; Titu Popescu, „Zăpada din anul o mie”, T, 1982, 3; Simion Bărbulescu, „Zăpada din anul o mie”, RL, 1982, 31; A.I. Brumaru, „Veacul de aur”, AST, 1984, 6; Ion Buzași, „Veacul de aur”, ST, 1984, 9
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
uneori nesigur și înclinat spre crize cu caracter psihologic. E o descriere atrăgătoare din multe puncte de vedere, chiar dacă nu știm cît e de credibilă. Există un alt literat african, care se numește tot Fulgențiu, autor al unui Tratat de mitologie (Mitologiarum liber) și al unei Expuneri a structurii operelor lui Vergiliu (Expositio Vergilianae continentiae). Sînt două tratate ale unui scriitor creștin, însă problematica abordată de acest Fulgențiu pare destul de îndepărtată de aceea a episcopului de Ruspe; mitograful Fulgențiu interpretează cele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compusă de retor pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că se vindecase de o boală; de asemenea, douăzeci și opt de Discursuri (Dictiones) rostite cu ocazia unor sărbători religioase sau în școlile de retorică, unele dintre ele consacrate chiar unor subiecte din mitologia profană. b) Poezia Ennodius a compus și numeroase poezii. Printre ele, 151 de epigrame, dintre care unele sînt invective adresate unor persoane, iar altele sînt scrise, conform tradiției păgîne, pentru morminte, biserici, opere de artă, festivități, în cinstea unor personaje
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a mai compus poezii ocazionale (epitalamuri și panegirice) și 11 imnuri; metrica folosită este diversă, iar Ennodius se dovedește un abil făuritor de versuri, ce preia din tradiția clasică, așa cum se obișnuia, anumite instrumente retorice, de exemplu ornamentele furnizate de mitologia păgînă. Ennodius este reprezentantul tipic al înfloritoarei culturi păgîno-creștine în forma sa cea mai superficială, cultură renăscută sub Teodoric și orientată mai mult spre varietatea subiectelor decît spre profunzimea motivelor: exact opusul lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și despre Adam și Eva și lua în derîdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Chiril, în replică, acuză religia greacă de propensiune spre mitologie și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri: „în Sfînta Scriptură inspirată de Dumnezeu nu este nimic fabulos (mythikon), ci totul e pe deplin adevărat” (III: PG 76, 632B). Fie că rămîne la sensul literal, fie că recurge la alegorie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ei individuale (la Nichita Stănescu, Nichita Danilov, Aurel Ștefanachi, Nicolae Panaite, Daniel Corbu, George Vulturescu, Lucian Vasiliu, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon și mulți alții) mai ales prin perspectivă ontologică: viziunea "ontologică asupra moralei" la Nichita Stănescu, aspectele de mitologie poetică și "înalta misiune a poeziei", vizionarismul sau, dimpotrivă, "golul metafizic, absența mitologiei" care dezvoltă o "mitologie a lipsei de mitologie" sînt aspectele urmărite în majoritatea comentariilor. Poeții preferați sînt de tip expresionist, pentru care "autodefinirea estetă, livrescă și halucinant
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
George Vulturescu, Lucian Vasiliu, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon și mulți alții) mai ales prin perspectivă ontologică: viziunea "ontologică asupra moralei" la Nichita Stănescu, aspectele de mitologie poetică și "înalta misiune a poeziei", vizionarismul sau, dimpotrivă, "golul metafizic, absența mitologiei" care dezvoltă o "mitologie a lipsei de mitologie" sînt aspectele urmărite în majoritatea comentariilor. Poeții preferați sînt de tip expresionist, pentru care "autodefinirea estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon și mulți alții) mai ales prin perspectivă ontologică: viziunea "ontologică asupra moralei" la Nichita Stănescu, aspectele de mitologie poetică și "înalta misiune a poeziei", vizionarismul sau, dimpotrivă, "golul metafizic, absența mitologiei" care dezvoltă o "mitologie a lipsei de mitologie" sînt aspectele urmărite în majoritatea comentariilor. Poeții preferați sînt de tip expresionist, pentru care "autodefinirea estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
Maria Spiridon și mulți alții) mai ales prin perspectivă ontologică: viziunea "ontologică asupra moralei" la Nichita Stănescu, aspectele de mitologie poetică și "înalta misiune a poeziei", vizionarismul sau, dimpotrivă, "golul metafizic, absența mitologiei" care dezvoltă o "mitologie a lipsei de mitologie" sînt aspectele urmărite în majoritatea comentariilor. Poeții preferați sînt de tip expresionist, pentru care "autodefinirea estetă, livrescă și halucinant implicată" (ca la Constantin Hrehor) nu distruge vechea idee a precarității ființei, "sensul originar, de natură ontologică", bătrîna transcendență a poeziei
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
că ea îmbrăca și haina și suflet de perechi... Nu e totuna... să compui cu același, sau cu opus, sentiment... învățați și de Ion Zamfirescu... Ei bine, fără ei nu ar fi existat, probabil, nici latină, nici limbile romanice, nici mitologia romană, nici greacă, la Craiova. Ar fi rămas, oare, numai Pelendava? Păi, te-ar fi lăsat? Toate muzele inspirațiunii, din toate vânturile, să trăiești liber, și frumos, și curat? La maximul potențial de înfrățire cu toate vârfurile, civilizațiilor, că civilizațiilor
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
instanță. Coroana de lumină s-a preschimbat în aură, verticalitatea în levitație și lanul în procesiune mistică. După cum bietele sperietori de ciori, atît de banale și de anonime în orizonturile agrariene, au devenit dintr-o dată figuri tragice, rudimente ale unei mitologii abisale și personaje care-și trăiesc, sub imensa anvelopă a cerului, nesfîrșita tristețe a solitudinii. Întîlnind lumea halucinantă și copleșitoare a cîmpiei, Corneliu Ratcu nu s-a lăsat sedus de anecdotica ei diurnă, ci a încercat, de multe ori cu
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Și acest ultim aed român de la sfârșitul secolului al XX-lea cântă, poate, ultima epopee românească. O epopee modernă și postmodernă, pe o temă străveche. Epopeea căutării nemuririi și a nemuritorului. Precum eroul eminescian, eroul lui K. va rătăci prin mitologii, va fi, rând pe rând, sumerian, egiptean, hindus, elen, evreu, musulman și îl va întâlni pe Hristos. O epopee cu prolog și (multe) personaje: Împăratul, Împărăteasa, Făt-Frumos nenăscut și Făt-Frumos născut în toată splendoarea lui, nebunul, poetul, filosoful, călătorul, pajul
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
prelucrare după O. Goldsmith, ce popularizează idei din Montesquieu, și Anticile romanilor acum întâia oară românește scrise (1832-1833), o compilație extinsă ce prezintă organizarea societății și a instituțiilor romane (magistratură, armată etc.). În adaosuri personale, insistă asupra elementelor de civilizație, mitologie, credințe și datini românești, pe care le consideră derivate din cele romane. Diregătoriul bunei-creștere spre îndreptarea multor părinți și bun folosul tinerimei române (1830), o lucrare de pedagogie practică având aplicare în școală, familie și societate, adună eclectic idei din
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
de la dissidence, în Le Fantastique au carrefour des arts, îngr. Rodica Lascu-Pop și Gwanhaël Ponnau, Cluj-Napoca, 1998, 103-109; Poantă, Dicț. poeți, 32-33; Dicț. analitic, II, 123-125; Irina Petraș, „Un tremur sensibil al umbrei”, APF, 2000, 5; Gheorghe Grigurcu, Despărțirea de mitologie, RL, 2001, 36; Popa, Ist. lit., II, 630. C.H.
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
224-230; Oprea, Mișcarea, 101-109; Cubleșan, Miniaturi, 214-231; Tomuș, Carnet, 122-127; Dimisianu, Prozatori, 139-143; Andriescu, Disocieri, 229-234; Virgil Brădățeanu, Viziune și univers în noua dramaturgie românească, București, 1977, 366-372; Popa, Dicț. lit. (1977), 471-472; Poantă, Radiografii, I, 47-50, II, 148-151; Vaida, Mitologii, 149-151; Raicu, Practica scrisului, 264-267; Cubleșan, Teatrul, 213-217; Popescu, Cărți, 116-119, 159-161; Sângeorzan, Conversații, 239-243; Tomuș, Mișcarea, 258-261; Mihai Ungheanu, Interviuri neconvenționale, București, 1982, 34-49; Marcea, Concordanțe, 294-296; Diaconescu, Dramaturgi, 274-277; Virgil Nistor, Incursiuni în lumea candorii, ST, 1983, 6
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
suspensie și grupate în unsprezece „cărți”. Acest roman poetic și oniric vădește din nou vocația lui S. de făuritor de „lumi posibile”, de „universuri paralele”. Mobilizând un substanțial patrimoniu cultural, de opere literare, de arhetipuri și miteme, de mituri și mitologii, de mentalități și cutume, de bestiare și tipologii ori galerii de personaje etc., scrierea prilejuiește un festin de intertextualitate. Monte Negro e un falanster concentraționar, iar cartea se rânduiește în seria distopiilor. Alăturându-se relativ numeroaselor romane apocaliptice, postapocaliptice, catastrofice
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
I d.Cr., se va adăuga și componenta politică, odată cu apariția unei noi legende, și anume, cea a lui Nero rediuiuus. În consecință, confruntarea eshatologică dintre Cristos și Anticrist este o reluare, în contextul noilor religii, a vechii confruntări prezente în mitologia mesopotamiană, în speță, cea dintre Marduk, zeul luminii, și Tiamat, balaurul, simbol al haosului. La jumătatea distanței dintre Tiamatul mesopotamian și Anticristul creștin se află iudaicul Beliar, personaj bine reprezentat în literatura apocaliptică intertestamentară. Meritul principal al lui Bousset este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
conflictului dintre iudei și creștini (după răscoala lui Bar Kokhba) - numele respectiv va unifica în jurul său toate tradițiile întâlnite până aici și va dobândi o conotație conflictuală foarte pronunțată (mai ales la Hipolit). Nașterea mitului se datorează triplei întâlniri a mitologiei, a Scripturilor și a istorie, întâlnire care s‑a produs pentru prima dată în cartea a V‑a (cap. 25-30) a tratatului lui Irineu, Aduersus haereses. Mărturisim că am fost cuceriți de teza lui Peerbolte, care pune în paralel „dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în a doua jumătate a secolului al II‑lea, prin Irineu de Lyon, primul teolog care a propus o viziune de ansamblu asupra doctrinei creștine. El este cel care va face ampla sinteză, de care am amintit deja, între datele mitologiei, ale Scripturii și ale istoriei - răscoala lui Bar Kokhba a jucat un rol important în configurarea mitului - propunând prima viziune „dogmatică”, potrivit expresiei lui Peerbolte, a scenariului anticristologic. Tabelul 1 Motive anticristologice prezente în Cartea lui Daniel (capitolele 2,7-12
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pe de altă parte, afirmă Celsus, credința în existența diavolului nu este decât o variantă nelegitimă, alterată, a vechilor mituri care descriu confruntarea dintre zeii suverani și anumite grupuri de zei rebeli, ca de exemplu, Cronos, zeii și Titanii, în mitologia greacă, sau Horus și Osiris, în mitologia egipteană (ibidem). Astfel, creștinii imită o lume anterioară, religia lor nu aduce nimic autentic. Culmea ridicolului rămâne totuși, pentru senatorul păgân, transformarea înfrângerii lui Cristos în model existențial: „Pedepsirea Fiului lui Dumnezeu de către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]