3,398 matches
-
politice (ascunse), avea și obiective culturale: traduceri în limba română, elaborarea unui dicționar și a unei gramatici. Prin 1823 i s-ar fi încredințat o misiune politică în Italia, la Pisa. V. a fost și el poet, dar, cu deosebită modestie, considerându-se „slab în condei și în idei”, a vegheat asupra nepotului său, Iancu Văcărescu, a strâns și a transcris cu pietate manuscrisele Văcăreștilor. Urmând menirea neamului său, este permanent preocupat să țină trează pasiunea nepotului pentru literatură. Cu Iancu
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
lirică nouă, RL, 1979, 6; Carmen Drumaru, „Fiord imaginar”, CL, 1979, 5; Valeriu Cristea, „Firele acestei uriașe catedrale”, RL, 1980, 51; Piru, Debuturi, 174-175; Sultana Craia, Recurs la luciditate, LCF, 1983, 39; Tudor Cristea, Fețele poeziei, ARG, 1984, 1; Cristea, Modestie, 84-88; Raicu, Fragmente, 299-303; Roxana Sorescu, O poetă modernă, RL, 1985, 23; Eugen Simion, O zebră dimineața cu gleznele frânte, RL, 1987, 47; N. Steinhardt, Escale în timp și spațiu, București, 1987, 259-261; Alexandru Piru, Lumini și umbre, SLAST, 1988
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
de necunoscut, Ion Frunzetti figurează cu textul polemic Pictura românească, replică la un articol al Olgăi Greceanu despre începuturile picturii naționale, iar Virgil Carianopol cu Popas în literatură, unde dezaprobă invidia, egoismul ce caracterizează tagma scriitoricească și aduce un elogiu modestiei unor poeți ca George Gregorian, I. Gr. Periețeanu și Iovan Ducić. O recenzie necruțătoare la traducerea lui N. Bogdan din Plutarh, Viețile paralele ale oamenilor iluștri: Alexandru cel Mare și G. Iulius Caesar, îi aparține lui N.I. Barbu. Din când
VERITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
vreme, Pe undeva... ș.a.). Un grupaj de poezii inclus în antologia colectivă Alpha ’87 va fi urmat de placheta Amfore stelare, apărută în 1991. În 2000 i se decernează Premiul Filialei din Cluj-Napoca a Uniunii Scriitorilor. Rostite cu sfială, cu modestia omului ce scrie pentru a-și împlini existența, versurile lui Z. au de la început o claritate aparte, în sensul concentrării maxime asupra unei idei. Poetul vizează în primul rând lumea lăuntrică, dovedindu-se un „intimist înrăit” care, într-un discurs
ZEGREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290729_a_292058]
-
-l jignești, să nu-l pedepsești pe nedrept; să-ți protejezi copilul, să-l aperi de pericole fizice și sufletești; să fii un bun exemplu pentru copilul tău, astfel încât el să trăiască într-o familie în care domnește, cinstea, armonia, modestia; să te joci cu copilul tău; să lucrezi cu copilul tău; să lași copilul să dobândească singur experiențe de viață; să-i arăți copilului limitele libertății umane; să-l înveți să fie ascultător; să aștepți de la copilul tău numai aprecierile
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
articulată sau inteligența lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-și trăia credința și iscusința cu care și-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit un alt om înzestrat cu atâtea daruri. Și nici altul care să-l întreacă în modestie. [...] Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin și încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieții lui religioase. În câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situație socială și academică, familie, libertate. Dar a rămas același
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de nepotrivire între comportamentul "recomandat" și "încurajat" pot fi întâlnite destul de frecvent. Deși se consideră unanim acceptat că drepturile altei persoane trebuie respectate, deseori observăm că părinții,profesorii și biserica prin acțiunile sale, contrazic acest principiu. Respectul, bunele maniere, tactica, modestia, de regulă, sunt apreciate, lăudate, dar în același timp, cu scopul "de a reuși" se permite și se încurajează agresivitatea, impolitețea față de alții.Comunicarea și comportamentul asertiv cere dezvoltarea anumitor deprinderi și abilități specifice. Eficiența procesului de învățământ este influențată
Comunicarea asertivă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cozma Jeanina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1145]
-
său Își face loc cea mai răspândită trăsătură, vanitatea”. Și dat find faptul că nu te poți impune dacă Îți afișezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camuflează, luând diferite trăsături. Poți fi vanitos și sub masca unei anumite modestii. Vanitatea Îl constrânge pe om la tot felul de demersuri și efortutri care vizează mai mult aparența decât ființarea autentică și care Îl face să se gândească mai mult la sine și să nu țină seama de ceilalți decât, cel
COMPORTAMENTUL SOCIAL-AGRESIV CA MANIFESTARE A FRUSTRĂRII AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
înapoi, spuse mama, căci, desigur, din greșeală s-au strecurat în aluat. Irina alergă și întinse banii binefăcătorului. Acesta o privi lung, apoi spuse: - Ia-ți banii, fetițo! Dinadins i-am pus în pâinea cea mică, pentru a-ți răsplăti modestia și cumințenia. Să fii întotdeauna harnică, blândă și nelacomă, căci într-o zi, ca pâinea aceasta, viața îți va aduce bogății. a. Citește textul și caută în dicționar înțelesul cuvintelor necunoscute. b. Realizează planul simplu de idei al textului. c
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
În această grupă se situează următoarele forme de manifestări psihopatologice; a) Manifestările expansive de tip hiperstenic, expansiv-pasionale, așa cum sunt întâlnite în paranoia; b) Manifestările senzitive sunt acele manifestări de tip astenic care traduc o slăbiciune de caracter, vulnerabilitate, timiditate și modestie. În sensul acesta sunt menționate ca exemple: delirul senzitiv de relație, nevroza obsesională. c) Dorințele și realizările artistice, care sunt legate de sublimare, mecanismele de catarsis, realizarea autistă a dorințelor de tipul erotomaniei sau a bovarismului. Din punctul său de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Merită să reproducem acest text neglijat care conține - în termeni alegorici - cea mai elevată concepție despre curriculum dintre câte s-au formulat vreodată. Faptul că Socrate considera că procesul maieutic curricular se negociază cu zeii rămâne și astăzi valabil; iar modestia lui Socrate, comparată cu hybris-ul pedant al specialiștilor contemporani în curriculum educațional, nu poate decât să ne lase muți de uimire. Dar textul care urmează ar putea fi citit și în registrul eironeia, socratică și ea. Și, bineînțeles, gândul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Fărcășanu, București, 1964; Holger Pukk, Tu știi cum să te porți?, București, 1965 (în colaborare cu Ștefan Topală); O. Sekora, Cățelul zburător, București, 1965 (în colaborare cu Theodor Holban). Repere bibliografice: Piru, Panorama, 167-168; Aurel Baranga, Alecu Popovici sau Triumful modestiei, SPM, 1972, 75; Marius Robescu, Scufița cu trei iezi, RL, 1973, 18; Amza Săceanu, Fața văzută și nevăzută a teatrului, București, 1974, 226-233; Aurel Bădescu, Teatrul tinerei generații, CNT, 1975, 13; Ștefan Iureș, Poveștile de aur, TTR, 1975, 4; Popa
POPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat. Un dramatism mai complex conține climatul vieții de familie în Pasărea Shakespeare
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
refuza să devină clironomul averii, impresionante, a tatălui vitreg, Costache Conachi. Din moștenirea lăsată de Petrache Negre își păstrează moșia de la Mânjina, care avea să fie un loc de întrunire al unioniștilor din cele două provincii. Amfitrion prețuit pentru tactul, modestia și chibzuința lui, pentru caracterul său ales, N. se bucură de multă autoritate. În 1845 ajunge în Anglia. La Paris, în 1848, înmânează Guvernului Provizoriu tricolorul românesc, realizat - după unele mărturii - chiar de el, prin combinarea culorilor vechilor drapele moldovenesc
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
VR, 1992, 1-2; Eugen Simion, „Catedralele memoriei” și alte călătorii, L, 1992, 50; Ion Mureșan, Imposibila călătorie, TR, 1993, 15; Ștefan Borbély, Doi poeți echinoxiști, APF, 1993, 3-4; Vasile Spiridon, Existența-voiaj, ATN, 1993, 5; Țeposu, Istoria, 98-99; Gheorghe Grigurcu, Dramatismul „modestiei”, CNT, 1994, 6; Ioan Moldovan, Zi după zi, dar nu cronologic, F, 1994, 3; Ruxandra Cesereanu, Două melancolii atipice, ST, 1995, 6; Viorel Mureșan, „Lasă-mi, Doamne, zăbava!”, PSS, 1995, 6-8; Ioan Moldovan, Echinoxiștii, F, 1995, 7-8; Iulian Boldea, Epistole
PETEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288769_a_290098]
-
157-159; Sever Avram, Retragerea Afroditei, „Dialog”, 1983, 4-5; Mircea Zaciu, Înțelesurile cordialității: „Polemici cordiale”, RL, 1983, 28; Gheorghe Grigurcu, „Polemici cordiale”, ST, 1983, 7; Steinhardt, Critică, 149-153, 242-244; Edgar Papu, O neobosită trăire, RITL, 1984, 3; Condurache, Portret, 84-87; Cristea, Modestie, 146-151; Manea, Contur, 153-160; Moraru, Textul, 145-149; Raicu, Fragmente, 407-410; Simion, Scriitori, III, 514-528; Al. Călinescu, Pe faleza de marmură, CRC, 1985, 21; Iorgulescu, Prezent, 131-140; Marcea, Atitudini, 116-119; Sorescu, Ușor cu pianul, 207-220; Dumitru Micu, Un roman în două
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
1977, 5; Veronica Porumbacu, „Corabia timpului”, ST, 1977, 2; Barbu Cioculescu, „Corabia timpului”, RL, 1977, 23; Lit. rom. cont., I, 747; Ion Cristofor, Poezia Monicăi Pillat, ST, 1982, 1; Barbu Cioculescu, „Imaginația ecoului”, R, 1982, 6; Steinhardt, Critică, 109-112; Cristea, Modestie, 88-91; Eugen Simion, În laboratorul criticii, RL, 1985, 40; Irina Grigorescu, „Ieșirea din contur”, LCF, 1985, 37; Cândroveanu, Lit. rom., 181-184; Gabriela Omăt, Pluralul într-o stinsă șoaptă, RL, 1990, 38; Dumitru Micu, Profil de poetă, „Viitorul”, 1990, 38; Grigurcu
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
tehnică, P. este el însuși om cu idei și inițiative. Și-a brevetat, de altfel, o invenție, măruntă dar ingenioasă, numită „condei portăreț, fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”, un predecesor al stiloului. Scrisorile profesorului sunt ceremonioase, pline de modestie și bun-simț, cu fraze lungi și uneori greoaie, având câteodată o tentă cronicărească. Sunt, pe alocuri, și izbucniri vehemente, de mânie, care dau o anumită tensiune acestor epistole. În 1871, în forul academic, P. dă citire discursului de recepție Giorgiu
POENARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288863_a_290192]
-
săptămânal, între 17 ianuarie și 16 martie 1928 și între 3 mai și 4 octombrie 1931. Director: Mihail S. Vergulescu; din comitetul de redacție face parte și D. Popovici. În primul număr, într-o notă a redacției este enunțat cu modestie principiul călăuzitor al publicației, acela de a cultiva „comorile sufletești moștenite de la părinți”. Orientarea tradiționalistă transpare și din câteva articole pe teme generale (Problema culturii, Spirit suflet), ca și, într-o oarecare măsură, din sumarul literar al gazetei. Se publică
OLTUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288530_a_289859]
-
SCRIERI: În umbra iubirii, București, 1909; Poezii, București, 1911; Himera, București, 1914; Cireșul înflorit, București, 1916; Zile de purpură (în colaborare cu Ion I. Pavelescu), București, [1916]. Traduceri: Goethe, Hermann și Dorothea, București, 1912. Repere bibliografice: Ion Scurtu, Talent și modestie - un poet rar: d. Oreste, „Seara”, 1911, 512; George I. Stratulat, Un mare clasic, „Biblioteca modernă”, 1911, 9-11; G. Bogdan-Duică, „Poezii”, „Românul”, 1912, 88; A. Naum, „Poezii”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XXXIV, 1911-1912; Ion Foti, „Himera”, UVR, 1915, 2
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
Artă și Literatura Franceză a Belgiei și i se conferă Marele Premiu pentru Literatură al Academiei Franceze. Un deceniu mai tarziu este, consacrare superlativa în premieră feminină, comandor al Legiunii de Onoare. Dependența de „oxigenul gloriei” și sfidând nietzscheean etică modestiei, N. e o personalitate cu viața concurând opera. Eminamente prezență-spectacol, cumul de frenezii și tăceri oraculare, degajă un „farmec fizic violent”, magnetizant. Trăind narcisiac și estetic la modul săturat din la belle époque, exacerbând „pasiunea unicului”, s-a știut face
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Scott, Prosper Mérimée, Victor Hugo), dar ținea să se integreze mai ales unei tradiții românești, oprindu-se la paradigma nuvelei istorice a lui C. Negruzzi. Autorul își prezintă, de altfel, scrierile ca pe niște imitații și își definește contribuția cu modestie: păstrarea limbii cronicărești, culoarea locală și virtuțile documentare. În cele două nuvele O. evocă remarcabil, cu ingeniozitate narativă și descriptivă, domniile a doi despoți din secolul al XVI-lea, încrâncenata și nelegiuita lor încercare de a-și păstra tronul. Cu toate că
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Sângeorzan, Conversații, 228-234; Băileșteanu, Refracții, 143-149; Marian Popa, Viscolul și carnavalul. Eseu despre opera lui Fănuș Neagu, București, 1980; Culcer, Serii, 207-210; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 205-210; Gorcea, Structură, 96-100, 171-176; Cubleșan, Civic-etic, 186-188; Diaconescu, Dramaturgi, 220-223; Țeposu, Viața, 143-150; Cristea, Modestie, 161-164; Leonte, Prozatori, I, 158-161, II, 168-183, 273-278; Dobrescu, Foiletoane, III, 82-88; Constantin Cruceru, Dialog și stil oral în proza românească actuală, București, 1985, 109-137, 180-195; Ungureanu, Proza rom., I, 404-436; Holban, Profiluri, 89-96; Ștefănescu, Prim-plan, 167-174; Regman, De la
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Arta cercetării în științele sociale" Rezumat. Acest curs recapitulativ conține trei părți, un rezumat al temelor de bază, considerații asupra valorii metodelor de cercetare în științele sociale și un îndemn pentru tinerii cercetători la practicarea cu inteligență, angajament moral și modestie a acestui meșteșug. Argumentele controversate ale cursului se află în secțiunea de mijloc ce răspunde unor serii de critici bazate pe presupusa lipsă de importanță, amoralitate și imoralitate a științelor sociale. Unul dintre autorii mei favoriți este Lewis Thomas, fost
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
81-82; Zalis, Tensiuni, 265-270; Iorgulescu, Al doilea rond, 255-258; Laurențiu, Eseuri, 164-174; Baltag, Polemos, 200-205; Dorcescu, Embleme, 134-138; Manu, Eseu, 163-165; Poantă, Radiografii, I, 126-130, II, 47-50; Grigurcu, Poeți, 131-133; Cristea, Faptul, 92-95; Grigurcu, Critici, 562-565; Tomuș, Mișcarea, 103-110; Cristea, Modestie, 43-47; Simion, Scriitori, III, 321-333; Moraru, Textul, 112-115; Dicț. scriit. rom., III, 466-469; Dicț. analitic, III, 9-10; Popa, Ist. lit., II, 358-359. E.M.
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]