2,772 matches
-
învățătură și morală n-au fost niciodată durabil influențate de imixtiunea politicului. Slabi pe moment în fața puterii imperiale, ei câștigau pe termen lung grație unui dublu sprijin: cel al umaniștilor ce mențineau libertatea spiritului și, mai cu seamă, cel al monahilor și al poporului pe care aceștia îl antrenau și care mențineau libertatea eshatologică a Duhului. Structura acestei societăți nefracturate era deci realmente bipolară" (Clement, 2002, p. 499). Interesul demersului științific pe care-l realizăm în această lucrare nu este acela
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
în propriile mașini, ridică și strâng tarabele improvizate foarte rapid, confecționate din materiale foarte ușoare, volatile ca și propria lor existență. Multe microbuze de tip VW Transporter, foarte uzate. Standurile mănăstirilor nu sunt în picioare și nici nu se văd monahi prin zonă care ar avea intenția să înceapă să lucreze la ele, ceea ce mă face să mă gândesc la ipoteza unor locuri rezervate în avans și a unui statut privilegiat în ecuația complexă a acestei economii asociate pelerinajului. La ora
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fi purtată în procesiune pe străzile orașului, pentru a se „întâlni” simbolic, undeva în fața Palatului Culturii, cu o altă raclă, conținând relicvele unui „Sfânt invitat”, anul acesta fiind vorba de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Înaintea începerii ceremoniei propriu-zise, sporește vizibil numărul monahilor și al preoților prezenți în zona Mitropoliei. Nu se găsesc în schimb prea mulți pelerini înscriși în rând, timpul de așteptare din acest moment nu cred că depășește trei ore și jumătate - patru ore. Doi vânzători ambulanți de busuioc, batiste
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și rolul mănăstirilor într-o societate din ce în ce mai secularizată ? Cum se construiește (via comerț și artizanat) imaginea lumii monastice în exterior, în societate ? Ajun gem astfel iarăși la rolul esențial al tradiției, prelucrată și vândută în forme derivate de către mănăstiri și monahi. Nimeni nu poate rezista modernității, reproducerea, refacerea Tradiției unei societăți care și-a mai găsit refugiul în unele insule-mănăstiri, puține la număr, este imposibilă. Omul modern, societatea noastră continuă să facă apel la o „tradiție reconstituită” din bucăți, ca agent
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mereu prezenți de-a lungul timpului la marile hramuri și sărbători. În descrierea pe care o face „sărbătorii de mare slavă întru cinstirea Sfintei noastre maica Parascheva”, din perioada domniei lui Gheorghe Duca (1679), Mihail Sadoveanu construiește o tipologie pelerină („monahi, răzeși, mojici, babe descântătoare, slăbănogi de toate felurile”), care se încheie cu prezența lui Vodă, a curții sale și a „cinstiților boieri și jupânese cu coconii și duducile lor, cu fețe luminoase și straie scumpe” (Sadoveanu, 1955 : 230). Cercetătoarea Violeta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
va păzi oile? Și totuși, împotriva persecuțiilor violente sau insidioase, a calomniei, a intimidărilor și a propagandei, credința (creștin-ortodoxă, catolică, greco-catolică și protestantă) continuă să crească și să reziste prin credincioșii simpli, prin flacăra nestinsă a viețuirii spirituale, a unor monahi și preoți îmbunătățiți. Un credincios poate salva cetatea și o rugăciune alungă mânia dreaptă a lui Dumnezeu, căci ea schimbă în mod paradoxal chiar neschimbabila hotărâre divină. Moartea ne stă în față în fiecare zi (și nu ca o metaforă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca într-o frescă, amuzant, colorat, o lume specifică, făcând observații substanțiale asupra ei. Sunt, de asemenea, surprinse cu aplomb figuri caracteristice, personajele cele mai semnificative - chiar dacă minți simple, îndeobște - având o dimensiune interioară. Departe de a fi niște farisei, monahii trăiesc sincer - dar cu efecte ilare din cauza contrastului între aspirațiile nobile și modalitățile derizorii alese spre a le împlini - condiția ascezei, lupta între spirit și trup. Acolo unde prozatorul abandonează asemenea personaje, propice scrisului său, zâmbetul face loc satirei brutale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
în care puțini pot dovedi sau pot păstra aceste calități. El nu s-a înrăit în lagăr ("fericiți cei curați cu inima"), nu s-a abrutizat și încă se mai poate implica, responsabil, în muncă. Așa cum se știe din experiența monahilor, munca, mai ales cea manuală și însoțită de rugăciune, este o asceză purificatoare. În ce privește rugăciunea, experiența lui Ivan Denisovici pare să se limiteze la strigătul disperat în momente de pericol, cum este acela din timpul percheziției de seară. Amenințat de
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
care a vorbit despre această rugăciune au fost redactate în slavonă, dar imediat traduse în română și ulterior recopiate (aproximativ cincizeci și opt de manuscrise). Textul include pasaje cu imagini tipice scrierilor ascetice, păstrându-și încă puterea de convingere: „Când [monahul] sângur de sine, fără socoteală să nădăjduiaște, atunce ca lăstunul să sfăramă și cade cu cădere de mirare”; „Precum sabia cea cu doao ascuțituri ori încotro o vei întoarce taie cu ascuțitul său cele ce să întâmplă, așa lucrează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290445_a_291774]
-
ca ale altora și părea neîngrijită. Un călugăr pe care voiam să-l întrebăm de posibilitatea cazării, fiindcă până seara nu mai era mult, surprinzător pentru noi (bătea la mașină), ne-a întâmpinat cu "Să trăiți”. Dintotdeauna crezusem că viață monahilor este străină de obiceiurile și atitudinile mirenilor, de aceea, îndeletnicirea și salutul călugărului păreau neobișnuite și bizare. Impresionant înscrisul dintr-un document reprodus în "Istoricul mănăstirii”: "Tătarii i-au spărcuit pe toți călugării”. Citatul mi-a făcut impresia de sihăstrie
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
trimis-o Teotistei, care era sora Împăratului Mauritius, în care, pentru a-i demonstra nefericirea sa, începu să-i descrie pacea de care se bucura înainte să fie înălțat la demnitatea de Pontif, pe cînd ducea o viață umilă de monah: "Sub culoarea episcopatului m-am reîntors la cele lumești; căci în această nouă stare de slujbă pastorală 65 trebuie să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în formarea poporului și a Clerului; lucrare în care, în mod insensibil 75, Clerul inferior le-a luat locul și acea parte a Clerului care era mai apropiată de Episcopi și mai venerată prin viața ecleziastică, reprezentată de canonicii și monahii pe care i-a zămislit Providența în acea vreme tocmai pentru ca să ajute Biserica 76 aflată în nevoi. Această parte a Clerului care a preluat lucrarea Episcopilor de educare a tineretului creștin și ecleziast a primit în privința acestei prețioase moșteniri și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în favoarea laicilor, așa cum se făcea pînă atunci cu adevăratele feude, la moartea Episcopilor sau a Abaților 197; și pentru că erau considerate indivize demnitatea spirituală și beneficiul temporar, să fi văzut atunci laicii sau, mai mult, soldații, la cîrma Abațiilor, în mijlocul monahilor, pe post de Abați, sau la cîrma Episcopiilor, în mijlocul clericilor, pe post de Episcopi 198! 87. Această unire strînsă între spiritual și temporar a fost cauza uzurpării de către lucrurile trecătoare, însemna, de fapt, o uzurpare a spiritului și, așadar, învestiturile
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
parte: "Nu îți voi îngădui niciodată să te revolți împotriva suveranului tău, chiar dacă acesta este un tiran, ci, dacă tu ești poporul lui Cristos, tu trebuie să fii smerit, supus și să te sacrifici", pe de altă parte, le spunea monahilor: Știți că și voi tot oameni sînteți, iar oamenii sînt toți egali înaintea celui Veșnic; voi veți fi judecați de Cristos precum ultimul și cel mai umil dintre supușii voștri, dar mai sever, căci stă scris: "Judecată grea va fi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să-l corupă pe Arhiepiscop sau să obțină de la el darurile pe care le dădeau Episcopii la învestitură. După încheierea disputei cu Anselm, o nouă misiune diplomatică a fost trimisă Pontifului, trei Episcopi care să vorbească în numele regelui și doi monahi, în cel al primatului. S-au întors fără a fi obținut nimic. În prezența Episcopilor și a nobililor trimiși de rege, au fost citite scrisorile Papei către Anselm, pline de demnitate și constanță 227; cauza părea încheiată, iar regele părea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a îngăduit regelui să facă ceea ce îi fusese interzis prin scrisori. După cum spuneau Episcopii, Papa nu a vrut să scrie aceste lucruri de teama că ar fi trebuit să facă și altor conducători concesii asemănătoare 228. În zadar cei doi monahi, însoțitori în misiunea diplomatică, protestează, negînd faptul; în schimb, sînt insultați și oprimați. Toate speranțele de înțelegere au pierit, dar nu din cauza încăpățînării regelui, ci a răutății Episcopilor adulatori, simoniaci și infami. Este, așadar, evidentă nedreptatea comisă de istoricii moderni
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și nici pe toată linia. Modul de predare, spune Fleury, vorbind despre cele cinci veacuri care urmează primelor șase, era ca la început. Bisericile, catedrale sau mînăstiri, erau școli; Episcopul însuși preda sau, din ordinul său, vreun cleric sau vreun monah distins în doctrină, iar ucenicii învățau știința ecleziastică și în același timp se formau sub ochii Episcopului în bunele obiceiuri și în funcțiile slujirii lor". Discurs asupra Istoriei Ecleziastice din Anul DC pînă în anul MC. 76 "Cea mai mare
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a serviciilor divine, în practica virtuților creștine ale căror pilde îndemnau tinerii să ducă viața pe care o duceau și cei din vechime. Aici erau păstrate cărțile de secole și se scriau noi exemplare; iar aceasta era o ocupație a monahilor; și nu rămîneau cărți de vreun fel care să nu fie găsite în bibliotecile mănăstirilor". Fleury, ivi. Cap. XXUU. Episcopul însuși locuia cu canonicii, ceea ce demonstra tradiția obiceiurilor episcopale ale vremurilor dintîi, păstrată îndelung. Atunci cînd cele lumești despărțeau Episcopii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
în comun și de a se supune acelorași reguli precum Clerul său, pentru că acesta este gîndul ce traversează toate secolele Bisericii și acesta animă neîncetat spiritul său și devoțiuna sa. 77 "Studiau dogmele religiei, spune mai departe Fleury, vorbind despre monahi, în Scriptură și în Sfinții Părinți, și în disciplina din Canoane. Aveau puțină dorință de cunoaștere și puțină inventivitate, dar o înaltă stimă față de vechii autori; se rezumau la a-i studia, la a-i copia, la a face compilații
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe principiul din secolul al VI-lea al Patriarhului Constantinopolului, relatînd despre alegerea sa Pontifului Roman Ormisda, după ce a spus că a fost ales de împăratul Justin și de toți cei mari, a adăugat că "nu a lipsit consesnul Sacerdoților, monahilor și plebei" (Simul et sacerdotum et monacorum et fidelissimae plebis consensus accessit). Astfel, în același secol, scrisoarea supremului Pontif Agapit care a fost citită la Sinodul de la Constantinopol ținut sub Patriarhul Menna, vorbind despre alegerea acestuia, exprimă faptul că a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului, N. Steinhardt scrie (în Monahul de la Rohia..., p. 9): „Iisus a jucat cinstit, într-atât s-a întrupat de serios, de sincer, de total, încât nimeni nu a putut da crezare învierii Sale. Învierea a fost surpriză și pentru ucenici”. Așa este, chiar și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
titulară a volumului Caligraful Terțiu portretizează moral un ucenic și secretar al Apostolului Pavel. În Grădina lui Iosef din Arimateia este evocat cunoscutul personaj evanghelic, cel care a pus corpul neînsuflețit al lui Iisus în mormânt. Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul narează convertirea la creștinism, sub impactul unei minuni, a unui demnitar mahomedan. Dionis grecoteiul e povestea unui copil sărman, obligat să tragă sacaua împreună cu un asin și care va ajunge arhiepiscop al Constantinopolului. Andrei Hoțul narează pocăirea unui tâlhar de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
pref. Gh. Cunescu, Iași, 1987; Clopotele din Mănăstirea Neamțu, București, 1916; La țărmul mării, București, 1916; O lume nouă, București, 1919; Sionismul la prieteni, pref. A.L. Zissu, București, 1919; Răboji pe bradul verde, Iași, 1920; Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul, Iași, 1920; Toamne de odinioară, București, 1924; De la noi, la Cladova, București, 1924; Două întâmplări minunate, București, 1924; Piatra din capul unghiului. Scrisori teologice, București, 1926; Cartea creștinului ortodox, București, 1926; Meditare la Rugăciunea Domnească, adică la „Tatăl nostru”, Arad, 1927
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul Teoctist. Mulțămesc Sfinției tale, și rogu-te să rânduiești ca frații monahi, plini de har și iubire de oameni, să se strămute în hambar și, între două rugăciuni și-o tămâiere, să deprindă meșteșugul tămăduirii; să aline nu numai durerile sufletului, ci și pe cele ale trupului; să le închidă ochii ascultând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
între două rugăciuni și-o tămâiere, să deprindă meșteșugul tămăduirii; să aline nu numai durerile sufletului, ci și pe cele ale trupului; să le închidă ochii ascultând ultima șoaptă și ultimul gând al celor ce se duc. Amin... Prea cuvioșii monahi să-și sacrifice tihna chilioarelor, că jertfa lor bine va fi primită în Ceruri. Doamne, spune Ștefan cu nostalgie, să dormi în fânul cosit!... Cu țârâit de greier la ureche!... Și ce miroznă de busuioc și sulfină!... Îi surprinde pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]