19,067 matches
-
neconstituțional, despăgubirea nemaifiind dreaptă, așa cum impune art. 44 alin. (3) din Constituție. Precizează că despăgubirea este dreaptă doar dacă ea reflectă valoarea bunului de la momentul exproprierii, ceea ce presupune că trebuie să se țină seama și de modificările monetare intervenite. De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că, pentru situația în care despăgubirea era consemnată, dar neeliberată, expropriatul avea o creanță, care trebuia garantată și sub aspectul daunelor moratorii datorate pentru neplata creanței la momentul scadenței
DECIZIA nr. 33 din 30 ianuarie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/301321]
-
regretatul Iustin Apostol, pentru ca mai apoi să lucreze chiar și cu Titi Teașcă. Mentorul său în viață și profesie a fost profesorul de electrotehnică Ion Tusac, decan la acea vreme, conducătorul care aducea bani de acasă când era o criză monetară la club. Ca președinte de club, la Delta Tulcea, a reușit un traseu fulgerător, din județeană în Liga I, el plecând de la echipă în 2009. Bunicul său, Petrache, când era de 5-6 ani, îi îndrepta pașii viitorului spre psalmi și
PETRE MARINESCU- DRIBLINGURI PE GAZONUL AMINTIRILOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341520_a_342849]
-
a fost cel mai teribil inamic al occidentului în războiul rece, dar acum rușii sunt luați în brațe, iar țările vândute la Yalta, sunt aduse la sapă de lemn sau muștruluite cu indexul de către conducătorii mai-marilor puteri și de Fondul Monetar Internațional. Cortina de Fier” s-a mutat pe partea vestului ... Înainte nu primeam pașapoarte de la comuniști, acum nu primim vize de la capitaliști, așa că bieții românași de rând nu au nici o șansă să vină „acilea” la Olimpiada de la Sydney, în 2000
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
de euro. Dacă vrei să distribui 120 de miliarde de euro, poți fie să tipărești bani (echivalentul în euro), dar asta știm că va genera inflație și puterea de cumpărare nominală va scădea dramatic, ceea ce zădărnicește efortul, fie, păstrând masa monetară, să crești nivelul taxelor și impozitelor. Până la 120 de miliarde, taxarea generală ar trebui să se mai mult decât dubleze, presupunând că gradul de colectare va fi aproape perfect. În afară de asta, nicio altă cheltuială publică n-ar mai fi posibilă
Ce-ați face dacă în România ați primi de la stat 6.000 de euro fără să faceți nimic? () [Corola-blog/BlogPost/338159_a_339488]
-
produce inflație este creșterea deficitelor bugetare (Calvo, 1991). Dar temerea sau incapacitatea guvernelor de a lărgi deficitele mai mult decât au făcut-o, împreună cu teama băncilor centrale de a părea neputincioase după ce au scăzut la zero ratele dobânzilor de politică monetară, au dus la ideea că numai politicile de relaxări cantitative mai pot reinflata economiile. Așa cum voi arăta mai jos, nu aceasta a fost soluția cea mai bună. Un ciclu economic complex Soluțiile de mai sus privind reformarea politicilor - adică înăsprirea
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
lichidității era considerată o caracteristică a trecutului: a. ciclicitatea economiei este mai complexă decât se credea până acum. Dacă avem în vedere nivelurile ratelor nominale ale dobânzilor, există două faze ale ciclului: una „normală”, în care ratele dobânzii de politică monetară se situează la niveluri pozitive, și una „anormală”, în care ratele dobânzii de politică monetară sunt la zero sau negative. b. în interiorul fiecărei faze „normale” sau „anormale” a ciclului de afaceri, există o fază expansionistă a economiei, în care ritmul
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
credea până acum. Dacă avem în vedere nivelurile ratelor nominale ale dobânzilor, există două faze ale ciclului: una „normală”, în care ratele dobânzii de politică monetară se situează la niveluri pozitive, și una „anormală”, în care ratele dobânzii de politică monetară sunt la zero sau negative. b. în interiorul fiecărei faze „normale” sau „anormale” a ciclului de afaceri, există o fază expansionistă a economiei, în care ritmul de creștere a economiei este relativ înalt, și o fază recesionistă, în care ritmurile de
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
creștere economică sunt negative. Acceptând această descriere a ciclului economic, apar imediat două întrebări: a) cum am putea să-l influențăm în mod preventiv, pentru ca efectele lui negative să fie minimizate? și b) care dintre cele două politici macroeconomice - cea monetară sau cea fiscală - ar fi necesar să joace rolul central în stabilizarea economiei? Prima întrebare vizează mai degrabă o iluzie larg răspândită, decât o posibilitate reală. Iluzia pe care o au cei mai mulți oameni este aceea că pot fi create reglementări
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
recomandăm Psihologia turmei: S-ar putea să ajungem în situația în care cei care au luat credite în franci să se considere norocoși că nu au „beneficiat” de oferta programului „Prima casă” Concluziile mele sunt următoarele: În faza normal-expansionistă , politica monetară deține rolul central în stabilizarea economiei, făcând operații care să asigure funcționarea economiei la potențial. În mod particular, doar pentru a exemplifica relația cu politica fiscală, dacă economia operează la nivelul potențial și crește cu rata potențială de creștere, atunci
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
și crește cu rata potențială de creștere, atunci o politică fiscală expansionistă sau o politică fiscală contracționistă va duce la mutarea inflației peste sau, respectiv, sub țintă. În consecință, într-un regim explicit sau implicit de țintire a inflației, politica monetară va reacționa, devenind contracționistă sau, respectiv, expansionistă, pentru a neutraliza mișcările de politică fiscală care deraiază inflația de la țintă. În această fază, creșterea dobânzilor nu poate tempera euforia, deoarece oricât ar crește dobânzile, anticipațiile despre creșterea prețurilor activelor cresc mai
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
devenind contracționistă sau, respectiv, expansionistă, pentru a neutraliza mișcările de politică fiscală care deraiază inflația de la țintă. În această fază, creșterea dobânzilor nu poate tempera euforia, deoarece oricât ar crește dobânzile, anticipațiile despre creșterea prețurilor activelor cresc mai repede. , politica monetară deține rolul central în stabilizarea economiei, făcând operații care să asigure funcționarea economiei la potențial. În mod particular, doar pentru a exemplifica relația cu politica fiscală, dacă economia operează la nivelul potențial și crește cu rata potențială de creștere, atunci
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
și crește cu rata potențială de creștere, atunci o politică fiscală expansionistă sau o politică fiscală contracționistă va duce la mutarea inflației peste sau, respectiv, sub țintă. În consecință, într-un regim explicit sau implicit de țintire a inflației, politica monetară va reacționa, devenind contracționistă sau, respectiv, expansionistă, pentru a neutraliza mișcările de politică fiscală care deraiază inflația de la țintă. În această fază, creșterea dobânzilor nu poate tempera euforia, deoarece oricât ar crește dobânzile, anticipațiile despre creșterea prețurilor activelor cresc mai
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
respectiv, expansionistă, pentru a neutraliza mișcările de politică fiscală care deraiază inflația de la țintă. În această fază, creșterea dobânzilor nu poate tempera euforia, deoarece oricât ar crește dobânzile, anticipațiile despre creșterea prețurilor activelor cresc mai repede. În faza normal-recesionistă , politica monetară și politica fiscală pot coopera la relansarea economiei, în funcție de o serie de parametri, cum ar fi gradul de îndatorare publică sau poziția prociclică a politicii fiscale înainte de intrarea în recesiune. Totuși, sunt situații când în faza normal-recesionistă, politica fiscală este
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
recesionistă, din cauză că deficitul bugetar nu poate fi finanțat de pe piață în perioada de recesiune la dimensiunile anterioare, necesitând un acord de asistență financiară cu organisme financiare internaționale, care eventual cer reducerea deficitului structural. De asemenea, în perioade de stagflație, politica monetară se confruntă cu un conflict între stabilizarea inflației și creșterea economică. , politica monetară și politica fiscală pot coopera la relansarea economiei, în funcție de o serie de parametri, cum ar fi gradul de îndatorare publică sau poziția prociclică a politicii fiscale înainte de
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
recesiune la dimensiunile anterioare, necesitând un acord de asistență financiară cu organisme financiare internaționale, care eventual cer reducerea deficitului structural. De asemenea, în perioade de stagflație, politica monetară se confruntă cu un conflict între stabilizarea inflației și creșterea economică. , politica monetară și politica fiscală pot coopera la relansarea economiei, în funcție de o serie de parametri, cum ar fi gradul de îndatorare publică sau poziția prociclică a politicii fiscale înainte de intrarea în recesiune. Totuși, sunt situații când în faza normal-recesionistă, politica fiscală este
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
recesionistă, din cauză că deficitul bugetar nu poate fi finanțat de pe piață în perioada de recesiune la dimensiunile anterioare, necesitând un acord de asistență financiară cu organisme financiare internaționale, care eventual cer reducerea deficitului structural. De asemenea, în perioade de stagflație, politica monetară se confruntă cu un conflict între stabilizarea inflației și creșterea economică. În faza anormal-recesionistă , după ce banca centrală a redus rata dobânzii de politică monetară la zero, rolul central în stabilizarea economiei revine creșterii deficitelor bugetare. Pentru a înțelege de ce, pornim
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
organisme financiare internaționale, care eventual cer reducerea deficitului structural. De asemenea, în perioade de stagflație, politica monetară se confruntă cu un conflict între stabilizarea inflației și creșterea economică. În faza anormal-recesionistă , după ce banca centrală a redus rata dobânzii de politică monetară la zero, rolul central în stabilizarea economiei revine creșterii deficitelor bugetare. Pentru a înțelege de ce, pornim de la rata naturală a dobânzii și comparăm eficiența celor două politici macroeconomice în stimularea inflației. Dacă economia nu se relansează după reducerea la zero
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
comparăm eficiența celor două politici macroeconomice în stimularea inflației. Dacă economia nu se relansează după reducerea la zero a ratei dobânzii, aceasta înseamnă că rata naturală a dobânzii este negativă și mai mică decât rata reală a dobânzii de politică monetară. Pentru a reduce rata reală a dobânzii sub nivelul natural, este nevoie de creșterea inflației, care poate fi generată prin stimularea anticipațiilor inflaționiste. Aceasta poate fi realizată, în principiu, cu relaxări cantitative sau cu extinderea deficitelor bugetare. , după ce banca centrală
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
dobânzii sub nivelul natural, este nevoie de creșterea inflației, care poate fi generată prin stimularea anticipațiilor inflaționiste. Aceasta poate fi realizată, în principiu, cu relaxări cantitative sau cu extinderea deficitelor bugetare. , după ce banca centrală a redus rata dobânzii de politică monetară la zero, rolul central în stabilizarea economiei revine creșterii deficitelor bugetare. Pentru a înțelege de ce, pornim de la rata naturală a dobânzii și comparăm eficiența celor două politici macroeconomice în stimularea inflației. Dacă economia nu se relansează după reducerea la zero
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
comparăm eficiența celor două politici macroeconomice în stimularea inflației. Dacă economia nu se relansează după reducerea la zero a ratei dobânzii, aceasta înseamnă că rata naturală a dobânzii este negativă și mai mică decât rata reală a dobânzii de politică monetară. Pentru a reduce rata reală a dobânzii sub nivelul natural, este nevoie de creșterea inflației, care poate fi generată prin stimularea anticipațiilor inflaționiste. Aceasta poate fi realizată, în principiu, cu relaxări cantitative sau cu extinderea deficitelor bugetare. Totuși, pentru a
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
Aceasta poate fi realizată, în principiu, cu relaxări cantitative sau cu extinderea deficitelor bugetare. Totuși, pentru a decide care din politici este cea mai indicată, trebuie ținut cont de eficiența acestora în creșterea anticipațiilor și de consecințele negative ale relaxărilor monetare sau fiscale. Experiența a arătat că relaxările cantitative au o eficiență scăzută și scăzătoare referitor la creșterea anticipațiilor inflaționiste, astfel că extinderea în timp și volum a cumpărărilor de active financiare private sau publice de către banca centrală erodează stabilitatea financiară
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
rolul central în stabilizarea economiei, așa cum am arătat anterior. Cu alte cuvinte, această fază nu ar putea fi generată numai de succesiunea rațiune-euforie-panică-rațiune, dar apare din cauza utilizării relaxărilor cantitative în locul creșterii deficitelor bugetare. Din această cauză, rata dobânzii de politică monetară continuă să fie virtual zero, iar randamentele la instrumente cu maturități scurte sau medii ajung la niveluri negative. Dacă inflația nu apare suficient de repede pentru a face necesară creșterea ratei dobânzii de politică monetară, poate apărea instabilitatea financiară și
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
cauză, rata dobânzii de politică monetară continuă să fie virtual zero, iar randamentele la instrumente cu maturități scurte sau medii ajung la niveluri negative. Dacă inflația nu apare suficient de repede pentru a face necesară creșterea ratei dobânzii de politică monetară, poate apărea instabilitatea financiară și revenirea la faza anormal-recesionistă. Îți recomandăm Mugur Isărescu: Statul să ia cinci milioane de euro din banii dați la buget din profitul BNR și să cumpere Cumințenia Pământului Unele implicații pentru politicile economice În lumina
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
aloca rolul cuvenit politicii fiscale în faza normal-recesionistă. Rolul central pe care ar trebui să-l joace politica fiscală în faza anormal-recesionistă nu ar trebui să ducă la acțiuni de diminuare a independenței băncii centrale. Fazele normal-expansioniste, în care politica monetară are un rol central în stabilizarea economiei apar în mod ciclic și durează mai mult decât fazele anormal-recesioniste. Propozițiile deja existente în stocul nostru de cunoaștere conform cărora politica monetară are nevoie de o autoritate monetară dedicată exclusiv stabilității prețurilor
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]
-
diminuare a independenței băncii centrale. Fazele normal-expansioniste, în care politica monetară are un rol central în stabilizarea economiei apar în mod ciclic și durează mai mult decât fazele anormal-recesioniste. Propozițiile deja existente în stocul nostru de cunoaștere conform cărora politica monetară are nevoie de o autoritate monetară dedicată exclusiv stabilității prețurilor (Lucas, 1972), de reguli de modificare a instrumentului de politică monetară (Kydland și Prescott, 1977) și de o structură de guvernanță care să asigure independența instrumentului față de intervențiile politicului (Rogoff
Ceva ce ar trebui reparat în gândirea noastră () [Corola-blog/BlogPost/337784_a_339113]