KorAP: Find »[drukola/base=mort & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...74 75 76 ...779 >

19,458 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

am putea începe să anunțăm lumea. Da, e de-ajuns ca străzile să înceapă să sclipească acoperite de-o crustă de polei ca să-i încolțească ideea că taică-meu, care trebuia să fie de cincisprezece minute acasă, la cină, zace mort într-o băltoacă de sânge, după ce s-a izbit cu mașina de vreun stâlp, undeva, pe drum. Când se întoarce în bucătărie, mama parcă-i un portret de El Greco. — Mâncați, dragii mamei flămânzi, ne zice ea cu glas stins, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
goiș, curajul și priceperea de a încăleca și călări un cal (în loc să aibă unul înhămat la căruță, ca telalul al cărui nume l-am moștenit) - cine ar fi crezut că această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine să știe că secretul care descuie inima (și fofoloanca) unei șikse era să nu faci pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de Doamne-ajută: că, în ciuda agațamentului de pe stradă, în ciuda limbii zeloase din patul ei, urmată de recitalul acela emoționant la flautul cu gușă - și a discuției ulterioare despre perversiuni... ea nu voise să cred despre ea că ar fi o aventurieră moartă după excese sexuale... Căci, pare-se, de cum mă văzuse, se și închipuise făcând un pas mare înainte în viața pe care-ar fi putut-o duce de-atunci încolo... Gata cu playboy-ii narcisiști înțoliți în costume Cardin; gata cu agenții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zi ca taximetrist, iar noaptea la volanul unei mașini a Mafiei - acum e dus undeva cu niscai gangsteri și n-o să se-ntoarcă acasă decât în zori, cât despre maică-sa, nu e cazul să ne facem griji, fiindcă-i moartă. Perfect, Smolka, perfect, mai în siguranță de-atâta nici că mă puteam smți. Acum nu mai am absolut nici un motiv de îngrijorare, în afară de cauciucul pe care îl car în portmoneu, în staniolul lui subțire, de-atâta amar de vreme încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
întâlnește cu Poconos. Am scris o piesă pentru teatru radiofonic, inspirată de maestrul meu, Norman Corwin și de cartea lui, Pe-o notă triumfală (pe care mi-o cumpărase Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune, soldat, fă o plecăciune, micuțule... Și singur ritmul e de-ajuns să mă ia cu fiori, aduce cu cadența marșului intonat de victorioasa Armată Roșie și cu cântecul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau ceea ce mi se cuvine. Răsplata mea de soldat - cur american sadea! Pizda-acestei-glii-a-ta-e! Mă angajez să fiu fidel fofoloancei Statelor Unite ale Americii - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau ceea ce mi se cuvine. Răsplata mea de soldat - cur american sadea! Pizda-acestei-glii-a-ta-e! Mă angajez să fiu fidel fofoloancei Statelor Unite ale Americii - și statului pe care-l reprezintă: Davenport, Iowa! Dayton, Ohio! Schenectady

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Apariția șancrului e o chestiune de timp. Dar n-o să stau cu mâinile-n sân. Nu: cum ajung la Tel Aviv, cum mă duc la un doctor, până să-mi apară șancrul sau să orbesc! Dar cum rămâne cu tânăra moartă de la hotel? Căci până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc până să-mi încarc de-a pururi conștiința cu această sinucidere caraghioasă! Ar fi trebuit să-l sun pe Harpo! Nici nu mi-a dat prin minte - am fugit să-mi salvez pielea. Trebuia s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
javră sunt! Nu iubesc pe nimeni și nimic! Neiubit și neiubitor! Și pe cale de-a deveni Profumo-ul lui John Lindsay! Așa mi se părea că stau lucrurile la o oră după ce părăsisem Atena. Tel Aviv, Jaffa, Ierusalin, Beer-She’va, Marea Moartă, Sedom, ’Ein Gedi, apoi către nord, spre Cezareea, Haifa, Akko, Tiberias, Safed, Galileea superioară... Și, în permanență, totul pare mai curând vis decât realitate. Nu că aș fi căutat cu orice preț senzații tari. Mă săturasem de improbabilul de care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
tot ce vedeam. Era istorie, natură, artă. Până și Negev-ul, halucinația aceea, l-am trăit ca pe ceva real, ținând de această lume. Un deșert. Nu, ceea ce mi s-a părut mie incredibil și ciudat, ceva mai nou decât Marea Moartă sau chiar decât sălbăticia spectaculoasă a Tsin-ului, unde timp de-un ceas am hoinărit sub lumina stranie a soarelui alburiu, printre stâncile albe pe unde (aflu din ghidul meu de călătorie) triburile lui Israel au hălăduit atâta amar de vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
luat sfârșit ceea ce începuse într-o seară ploioasă, la Chicago, cu vreo treizeci și șapte de ani în urmă. În sfârșit, liber. Sau probabil că asta aș fi tentat să cred dacă aș lua totul de la capăt, ori aș fi mort. Philip Roth martie 1994 LIPSĂ XEROX POSTFAȚA LUI DAN GRIGORESCU!!! 1 Banditul. (Majoritatea notelor se referă la termeni de origine idiș și ebraică, folosiți ca atare de autor - n. red.). Mațe. 1 Tineri neevrei (singular: șeigheț). 1 Băuturi de proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

vânătoare de subiecte. Nu era treaba mea, dar cum veneam să te conduc, am preluat-o. Mi-au cerut un sfert de coloană, dar cei de la Londra vor lăsa vreo două paragrafe. Nu și-a ales momentul potrivit. În sezonul mort ar fi beneficiat de o jumătate de coloană, printre sirene și căluți de mare. Flama interesului profesional păli când o privi iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral Musker și doctorul Czinner Își făcură apariția, ea Închise ușa și așteptă ca sunetul pașilor lor să treacă. Aveau destul de mult de mers până la capătul culoarului, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
personajul principal, un tutungiu londonez. Înțelegeți? — Vag, spuse domnișoara Warren, scriind cu rapiditate. „Dr. Czinner, una din figurile revoluționare proeminente apărute imediat după război, se află În drum spre casă, spre Belgrad. Timp de cinci ani, lumea l-a crezut mort, dar În acest interval a trăit ca simplu dascăl În Anglia, așteptând momentul potrivit“. Și cu ce scop? se Întrebă domnișoara Warren. — Părerea dumneavoastră despre literatura modernă? Întrebă ea. Joyce, Lawrence, toți aceștia? — Vor trece, spuse domnul Savory cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele lui ridicate, șoapta Într-o limbă moartă, toate i se părură brusc la fel de frumoase, la fel de valoroase și la fel de iremediabil pierdute ca și tinerețea și prima lui iubire, la colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
n-a fost un proces. M-au condamnat la moarte Încă Înainte de-a Începe. Nu uitați, eu mor ca să vă arăt calea. Nu-mi pasă dacă mor. Viața n-a fost cine știe ce. Cred că voi fi mai de folos mort. Dar, În timp ce vorbea, partea mai lucidă a minții lui Îi spunea că existau puține șanse ca moartea lui să aibă vreun efect. — Arestatul Richard Czinner este condamnat la moarte, citi colonelul Hartep. Sentința va fi dusă la Îndeplinire de ofițerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
o rechiziționează. Tot așa-i și cu caii. Arătă spre câmpuri, prin zăpada care se Întețea: — Țăranii mor cu toții de foame. Am lucrat cândva aici, dar m-am gândit: nu, prefer orașul, acesta-i de mine. La țară e totul mort. Arătă apoi cu capul spre linia ferată, care dispărea În furtună: — Un tren sau două pe zi, asta-i tot. Nu-i de mirare că roșii provoacă tulburări. — Au fost tulburări? — Tulburări? Să fi văzut! Toate depozitele de marfă În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după guler, pe dinăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
l-aș fi lăsat. Mi-aș dori să fiu acum În mașină. Probabil că e pe moarte și nu Înțelege un cuvânt din ce-i spun. Coral era Îngrozită la ideea de a rămâne singură În depozit cu un om mort. Flacăra se stinse, murind În propria cenușă. Ea pipăi iarăși după ziar, târându-se pe mâini și pe genunchi, rupse o pagină, o răsuci și făcu altă făclie. Apoi constată că rătăcise chibriturile și, tot de-a bușilea, pipăi toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de zăpadă, se Întoarse În magazie și Închise ușa după ea. Curentul iscat de Închiderea ușii Îi stinse făclia. Tânăra Îl chemă pe doctorul Czinner, dar nu auzi nici un răspuns și se Înspăimântă la gândul că acesta ar putea fi mort. Cu o mână Întinsă În față, Înaintă și se lovi imediat de zid. Așteptă o clipă Înainte de-a face o nouă tentativă și se bucură când auzi o mișcare. Se deplasă spre aceasta și se lovi iarăși de zid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ea și când se ridică În picioare și strigă „Aicea sunt“, ofițerul se-ntoarse brusc, scoțând revolverul. Apoi văzu cine era și o Întrebă ceva, stând Încă În mijlocul podelei, cu revolverul ridicat. Ea crezu că-l Înțelege și spuse: — E mort. Ofițerul dădu un ordin, iar soldatul Înaintă și Începu să tragă sacii Încet, unul câte unul. Era același bărbat care o oprise din drumul ei spre vagonul-restaurant și Îl urî o clipă, până când Își ridică fața și Îi zâmbi umil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse lumina lanternei direct pe fața aceea moartă. Mustățile lungi, palide În lumină, și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dădu de strălucirea aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]