2,502 matches
-
vreodată, deși aveau aceeași durere: singurul lor fiu; și deși știa bine că e trist și bătrân, Tetis, singura dintre toate surorile ei, zeițele mării, fusese silită de stăpânii cerului, de Zeus și de Hera, să-i fie soție unui muritor pe care nu-l voia, oricine ar fi fost. Și, cum se întâmplă de obicei, întreaga sa putere de dragoste se îndreaptă către singurul ei fiu, o ființă fără seamăn în toate privințele și totodată sortită unei morți timpurii. Toată
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
la scene de violență, de agresiune și de înfruntare, ilustrate îndeosebi de fiare puternice și crude. Dar câmpia aceea, închisă în imaginile și în timpul ei, răsuflă larg sub cer prin alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei ucigașe nu străbat nici măcar ca amintire sau spaimă. Lumea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Forței din care emană o formă în care esența Forței, fără să se nege, se află purificată și izbăvită de partea ei de distructivă violență. Condiția umană Hera, vorbind cu Zeus, spune chiar despre Ahile că nu este decât un muritor care „știe atât de puțin“. Văzuți de zei, în genere, oamenii sunt precari, efemeri, mărginiți și mărunți, buni doar să-i ferească pe nemuritori de plictisul nemuririi și al vanității lor. Apolon, vorbind cu Poseidon, spune și el: „niște sărmane
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
incompatibilitate între nemărginirea libertății ei și îngrădirea, către ea însăși, a acestei libertăți într-o ipostază finită. E ca și când energia care însuflețește entitățile pieritoare ar năzui și cumva ar putea izbuti să se înalțe la statutul ei originar. Iubirea dintre muritori Spunem că Iliada este un poem războinic și, prin ceea ce se desfășoară în ea, de bună seamă așa și este. Dar, pe de o parte, am putea vedea în ce măsură, situat în întregul cuprins al lumii epice, războiul este un episod
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
atare, punând-o în același plan cu soțiile celorlalți aheeni, cum spune deslușit: „Mi-a luat soția iubită... Oare de ce a venit Agamemnon aici, cu atâta oștire? Nu ca s-o ia înapoi pe Elena cu plete frumoase? Dintre toți muritorii, numai Atrizii au drag de soțiile lor? Orice bărbat în toată firea și mințile o îndrăgește pe-a lui și îi poartă de grijă. Așa sunt și eu pentru cea care-mi este din tot sufletul dragă, chiar dacă e doar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
s-au petrecut. Ea însă se ridică, în umbra serii, spre Olimp. Acolo e primită de Hefaistos cu mare cinste și bunăvoință, în casa lui de bronz strălucitor. Tetis i se plânge de toată viața ei: căsătoria silită cu un muritor, nașterea unui fiu sortit morții timpurii și, acum, greaua ofensă îndurată de la Agamemnon, moartea lui Patrocles, pierderea armelor. Hefaistos se grăbește să-i împlinească rugămintea de a-i făuri alte arme și, de-a lungul nopții, i le și face
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
după moartea lui. Iar poemul numai despre el și despre Ahile spune că, odată avântați în luptă, aduc troienilor atâta prăpăd, încât sunt pe cale să cucerească Troia însăși, lucru de la care îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu iubit al lui Zeus (atât de mult iubit, încât, în preajma morții, face ca pe câmpia aceea dezolată să cadă o grea ploaie de sânge și apoi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ridicat un mormânt la marginea mării, pe un promontoriu înalt. Când a coborât în Infern, Odiseu s-a întâlnit și cu umbra înlăcrimată a lui Ahile, care îl întreabă cum de-a ajuns acolo, în tărâmul morților, năluci nesimțitoare ale muritorilor istoviți și stinși. Apoi îl întreabă dacă știe ceva despre Peleu și despre fiul lui, Neoptolem. Ulise nu știe să-i spună nimic despre foarte bătrânul lui părinte, doar că pe Neoptolem l-a adus el însuși din Sciros lângă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
este ca un ecou târziu al tinereții timpurii a lui Ahile. Când, în puterea nopții, regele Priam intră în lăcașul lui din tabăra ahee, îngenunchează, cuprinde genunchii lui Ahile și îi sărută, Ahile îl privește cu uimire ca pe un muritor care, „după ce a săvârșit un omor în țara lui, se arată pe neașteptate în casa unui om avut“ ca să ceară adăpost și ocrotire. Gazda și toți cei de acolo îl privesc uluiți. Așa va fi sosit în Ftia, cu mulți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
părintească, și aproape că îl vezi pe Prospero abia reținându-și un zâmbet. Iar Ariel, înțelegând perfect tot ce i se cere, și uneori chiar câte ceva mai subtil și mai adânc, nu mai știe cum să-i intre în voie acelui muritor atât de vitregit în care simțise nu doar puterea unui cititor în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4). În-credințare și credință Gheorghe VLĂDUȚESCU, Sabin TOTU 1. Cuvântul grecesc Pivstiς (hv) `nseamnă „în credere (credință)în altul”: prin opoziție, la Parmenides, B 1 30: ouk... pistis alethés, în„părerile muritorilor... nu-i în-credințare adevărată”; „puterea în-cre-dințării” (pystos ischys) nu va fi de partea presupunerii cum că ființa/ceea ce este eon se ivește din ceva (B 8: 12). „Dacă privitor la aces-tea încredințarea ta ar șovăi (peri tonde lipoxylos epleto pistis
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
al existenței și universului. În mod natural și firesc pentru firea umană, încearcă și trece la cunoașterea ezoterică, în special prin practicarea magiei (după moda timpului). Cochetând și chiar semnând un pact cu Mefisto, pentru a obține fericirea idealul oricărui muritor. Ca o căutare a stării de bine, a senzației de împlinire, a ceea ce a pierdut prin căderea din rai. O căutare ancestrală a revenirii la o formă inițială, armonioasă. Tocmai în această căutare uneori se rătăcește. Din starea de depresie
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele. După cum, apropiiindu-te de poetul favorit, n-ai să vezi un individ purtând o liră în brațe și hrănindu-se cu stele și cu vise, ci un muritor ca oricare, ducând grija chiriei și a stomacului și a orei pe care i-a fixat-o dentistul.213 Printre umoriștii cu o îndelungată carieră, consacrată în perioada interbelică și continuată după așa-zisa Eliberare, trebuie menționat Tudor Mușatescu, nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se impune cu ușurință ca hipotext în acest fragment: Dacă nu m-aș teme de qui-pro-quo-uri, ca și de alte elemente care pot părea artificiale într-o povestire, aș relata imediat în ce condiții am devenit unul dintre prea puținii muritori care, atunci când din întâmplare le cade în mână Life-ul, nu privesc coperta a patra ca pe o simplă reclamă, ci ca pe o poză în care recunosc o persoană și știu că acea persoană poartă numele de Christian. Și bineînțeles
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celebrează eroii mitici, fondatori, diferiți și față de zei (care sunt nemuritori), dar și față de oamenii de rând (mai mari decât aceștia, mai frumoși, și obligatoriu dublați de caractere puternice, fără de pată), fiind de cele mai multe ori zămisliți de împreunarea zeilor cu muritorii obișnuiți. Eroii devin strămoșii fondatori ai cetății, ai castei, ai familiei, care coagulează comunitatea în jurul unui cult, și deschid posibilitatea promovării unui muritor la un statut superior, al semizeilor, însă această posibilitate este temperată prin sistemul religios și prin înțelepciune
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și obligatoriu dublați de caractere puternice, fără de pată), fiind de cele mai multe ori zămisliți de împreunarea zeilor cu muritorii obișnuiți. Eroii devin strămoșii fondatori ai cetății, ai castei, ai familiei, care coagulează comunitatea în jurul unui cult, și deschid posibilitatea promovării unui muritor la un statut superior, al semizeilor, însă această posibilitate este temperată prin sistemul religios și prin înțelepciune, conform cărora omul trebuie să își cunoască locul și măsura, în spiritul ordinii existențiale postulată de către Hesiod. "Eroizarea" rămâne astfel restrânsă la fondatori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ca unii berbecuți ori tineri...berbeci, Să se uite la stele nu la frumoasele..oi, Șiajung culți ca băiatul! Dar...,,seci"! MĂRUL ȘI PLOPUL Plopul pletos într-o zi Catadicsi, A-i vorbi Ritos și-n doi peri, Ca pentru muritori, Celui mai aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva foarte mic, Nimicul nimic! Nu rezonează în tine nici pic, Din nemuritorul foșnet al meu; Artă! Artă fac eu! N-ai auzit tu de
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre suspine, bătrânul. Și n-ai orbit, biet muritor? întrebă nemiloasa regină. Mama mea n-a mai apucat să vadă niciodată lumina zilei, dar eu am fost iertat, murmură omul. Cine era mama ta și cum de ai fost îndurat pe acest pământ? Mama mea era vrăjitoarea pădurii, iar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Eu și satirii vrem să petrecem mai mult și nu pe întuneric! Te rugăm! Tu ești singura posibilitate! Apoi i-am văzut pe satiri cum dădeau din cap, asta însemna că era adevărat. — Nu, nu pot Dionysos! Ce vor spune muritorii și Zeus? Nu pot face asta! Auzind aceste cuvinte, mi-a venit în gând că ar putea să se ducă la Zeus, așa că mi-am făcut curaj și am întrebat: — De ce nu vă duceți la Zeus? — Cine ești tu? Ce
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
în gând că ar putea să se ducă la Zeus, așa că mi-am făcut curaj și am întrebat: — De ce nu vă duceți la Zeus? — Cine ești tu? Ce cauți pe acest teritoriu al zeilor? — Sunt Ștefan. Eu trăiesc pe pământul muritorilor, așa cum ne ziceți voi nouă. M-am pierdut și am ajuns aici. — Hmmm .. Ne zici să nu ne mai certăm și să mergem la Zeus? — Da! Sigur! E mai bine. — Helios, mai bine accepți și te lăsăm în pace! Nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dacă dumneavoastră sau altcineva ar izbuti să mă definească, ar însemna că am și murit.“ Pirandello spune: „O ființă născută din acea facultate creatoare ce sălășluiește în spiritul uman e menită, în mod firesc, unei vieți superioare care-i lipsește muritorului obișnuit născut din pântecele unei femei. Când te naști personaj, când ai norocul să te naști personaj viu, îți râzi de moarte: nu mai poți muri! Artistul, scriitorul, instrumentul meschin al acestei creații, va muri; dar creatura sa nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
eternă... Și asta e cuvântul creator, visător. Există o viziune radioasă a lui Leopardi, tragicul visător al plictisului, și anume Cântecul cocoșului-sălbatic, cocoș gigantic scos dintr-o perifrază targumică a Bibliei, cocoș care cântă revelația eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și natura însăși se vor fi epuizat. Și la fel cum din uriașele regate și imperii omenești și din miraculoasele lor zbateri, faimoase în alte ere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
coase și seceri ca să mă aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare: —Și ce mare scofală e de capul rubedeniilor tale, muritori de foame, niște sărăntoci nenorociți, chiar dacă taică-tu susține că ar fi fost mai mult decât atât, pentru că a călătorit în Orient cu trăsura. Adevărul e că n-a demonstrat nimic, n-a fost în stare să realizeze nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată dejecțiile expuse atât de igienic, dar ăștia sunt copiii, fac lesne din rahat bici, numai că ar trebui totuși să fie cineva cu ochii în patru ca nu cumva să mă fac arheolog, pentru că asta e o meserie de muritor de foame. Și mama a spus, după ce vizitatorii au plecat și eu m-am plâns de lipsa de înțelegere a acestor unchi și tanti: —Tu ești ca un S., asta-i, îți lipsește capacitatea de-a te orienta în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o privire care străbătu încăperea ca un fascicul de raze din aparatul de control al magazinului de pantofi, trecând prin rochii și mușchi; râse și zise: asta ar mai lipsi, ca unul din familie să rateze cerșetoria mâzgălind ca să devină muritor de foame, cum a fost și ăla din B. Iar „Oha“ mai adăugă că așa ceva nu se discută și declară cu voce tare că el însuși se va ocupa de chestiunea asta, fiindcă știe mulți oameni care răspund de însușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]