4,012 matches
-
Todiriță. ― Fie ce-o fi, da’ încaltea să ne ducă tot la unitatea noastră, că în altă parte mi-ar fi nu știu cum... ― Ar fi strașnic dacă i-am găsi pe aceiași comandanți - a continuat Todiriță vorba, visător. Moș Pavel, cu mustața pleoștită și cu ochii încă înrourați, îi asculta fără să scoată o vorbă măcar. „I-o luat cam repede. Cât o trecut de la ceilaltă concentrare? Asta nu-i a bună. Ceva se întâmplă în lumea asta... Da’ nu spunea el
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să aducă ce va găsi pentru a încropi un foc. Ion a avut dreptate. Când beldiile ardeau de zor, au luat foc și crengile verzi rupte din copaci. Au așezat bidoanele cu apa înghețată în jurul focului. Unii și-au pârlit mustățile încercând să încălzească conservele sau cojile de pâine... Nici nu au băgat de seamă că printre ei se înghesuia și căpitanul Coasă, încercând să dezghețe un colț de pâine... Venise mai degrabă mânat de teroarea singurătății celui pus în fața unei
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcea chestia cu ciucureii și pentru el. Femeia intră și îngenunche lângă Lucy Whitehall. O mângâie pe păr și îi luă radioul din mână. Buzz se sui în mașină și dădu cu spatele până pe pietrișul din fața casei, ratându-l la mustață pe grecul care încă se văita încet. Vecinii începuseră să se uite pe ferestre, lăbărțând jaluzelele, în toate locuințele de pe stradă. Câteva minute mai târziu Audrey o conduse pe Lucy afară din casă, cu un braț pe după umerii ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu toporul din conitatul Kern și motivul pentru care se făcuse polițist, îl privea cu ochi reci de pe peretele din fața biroului. Un alt polițist, care aflase cât de mult își dorea Danny să-l prindă pe ticălos, îi desenase o mustață à la Hitler, cu un balonaș ieșindu-i din gură: „Salut! Sunt piaza rea a detectivului Upshaw! Vrea să-mi prăjească fundul, dar n-ar spune nimănui de ce! Păziți-vă de Upshaw! E un filfizon de colegiu și o primadonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tenie, de dragoste. A durat vreo câteva luni această aven tură. Într-o zi a dispărut pentru totdeauna! Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care-l 41 IUBITELE VIEȚUITOARE botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
șoptite. Băncile, aproape pline. De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine. În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn înalt și slab, cu mustață mică, neagră, cu părul despărțit în cărare la dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate. Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
numele de "Cioc", poreclă primită din pricina ciocului pe care-l purta cu multă mândrie. Grigore Niculescu de Istorie, datorită staturii sale impunătoare și a chipului său sever, cu ochii mici și oblici, de culoare spălăcită, a nasului turtit și a mustății rare, și mai cu seamă din pricina severității sale extreme, era supranumit în vreo trei feluri, care, în fond, însemnau același lucru: Atila, zis Der Etzell, zis Biciul lui Dumnezeu. A fost cel mai bun profesor de Istorie pe care l-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
a II-a, la Limba română, l-am avut profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche. Era bătrân, în ultimul său an de învățămînt, pentru că în anul următor a ieșit la pensie. Mărunt și gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
memoriei", nu este mai puțin adevărat că și antrenamentul îți asigură biruința în meciuri, indiferent de sportul pe care-l practici!... Nu știu dacă au înțeles toți ce a voit să spună Barbă, dar mulți dintre noi am râs pe sub mustață, că aluzia, departe de a fi măcar răutăcioasa, era foarte simpatică și mai ales foarte transparentă! * Cișmigiul a fost pentru lăzăriști teatrul multor întîmplări vesele. Și, de multe ori, pe la 8 dimineața, pe lac nu erau decât bărci cu băieți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care fususe viteazul stăpânitor ai Țării Românești. Hainele, ca prin minune, îi erau neatinse de vreme. Avea o tunică roșie ca vișina putredă și era încins cu un cordon de aur, cu catarame, reprezentând un castel medieval. Părul, barba și mustățile se conservaseră foarte bine. Voievodul ne-a uimit prin statura lui impozantă: avea aproape doi metri și era foarte spătos! ― Ia uitați-vă, mă, ăsta romîn! După ce vizitarăm lăcașul cu de-amănuntul și ascultarăm toate explicațiile ghidului, ieșirăm în curte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu-l văz. - Apăi nici n-ai cum să-l vezi, moș Vasilie, zise un răzeș mai tânăr, blond, stropit de sânge din cap până-n picioare. E la vreo cinci sute de pași, cu căpitanii și boierii Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu mustăți lungi lăsate pe bărbie. Alexandru Înțelese că numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
-l Întâlnească pe comandant. Doar zece dintre ei fură lăsați să ajungă În fața lui Angelo. Nici unul nu purta Însemne militare. Erau echipați de luptă, În armuri ale armatei transilvane. Angelo remarcă unul din cavaleri, cu plete negre, căciulă cu panaș, mustață deasă și ochi verzi, scormonitori. - Din câte am auzit, spuse comandantul Apărătorilor, cetatea Sabac a fost cucerită de un grup de oșteni travestiți În ieniceri, printre care se afla Vlad, fiul lui Vlad Dracul, fostul domnitor al Țării Românești. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tatăl Erinei. Cu toții știm ce urgie Își așterne acum drumul spre Moldova! Nu-l năpăstui pe logofătul Cânde, care-ți fu credincios din primul ceas, de la victoria de la Direptate! Ștefan Îl privi pe Litovoi pe sub sprâncene și Își mângâie ușor mustața deasă, căzută spre bărbie. Bătrânul avea dreptate. Înclină ușor capul spre Toma Cânde, Îndemnându-l să continue. - Acum, când vorbim, continuă logofătul, sultanul se află deja la Adrianopole, ca să preia comanda directă a armatei. Din câte spun iscoadele noastre, Înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arcuri și tolbe de săgeți, iar alții, puțini, săbii la cingătoare. Alexandru Își lipi calul de al voievodului și așteptă. Oamenii, câteva sute, ajunseră la ei și Îi Înconjurară. Apoi unul din bătrâni, scund și voinic, cu părul cărunt și mustața răsucită, se Întoarse spre ceilalți și strigă: - În genunchi, fraților, că aista-i măria sa Ștefan! Întreaga adunare Îngenunchie, iar cei care aveau cușme sau căciuli pe cap și le scoaseră. - Cine sunteți, oameni buni? Întrebă voievodul. Și ce faceți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul lung, strâns în gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei, care trebuia să cumpere aproape unul pe zi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil, cu o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scotea capul de sub poclitul unei trăsuri de casă; îi recunoștea bandourile negre, lingă ea se vedeau picioarele cu ghete boxe ale unui domn inexistent: Drăgănescu-Hallipa, bărbatul ei. . . . . . Lică Trubadurul trecea șfichiuind motorul unui auto cu bastonașul-cravașă, și, desigur, fluierând pe sub mustața lui sfidătoare către portul ras, obligatoriu. Acolo, la o casă peste drum, unde ploaia izbea un geam, după brise-bise, Lina încerca să pună lui Rim comprese de in (ca maică-sa la Tecuci), în loc să-i aplice electricitate. . . Erau oameni în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în chip neașteptat cu imaginile într-o succesiune obositoare și stresantă. Trăiește senzația că pe retină i se proiectează concomitent
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători care au pus ochii pe un animal de vânzare. Opt perechi de ochi curioși, negri și netulburați. Involuntar, Forrester își duce mâna la gât. De undeva, din spate, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al avocatului decedat, îl privește dezgustat. — Pleacă de aici, creatură infamă! Pran se oprește brusc, ca lovit. Unchiul său pare extrem de agitat, ducând o batistă de mătase la față. — Chowkidar? strigă. Unde ești? Portarul apare în ușă, fluturându-și lathi-ul. Mustața cu fire albe, îi tremură de indignare. — Portar, ordonă înțeleptul, ia viermele ăsta din calea mea! Nu vreau să-l mai văd pe aici, prin fața casei mele, să aducă o faimă proastă familiei. Asigură-te că nu se mai întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vadă un bărbat puternic ca un taur, acoperit doar în dreptul șalelor cu o bucată de pânză cadrilată. Probabil abia și-a terminat ritualul de dimineață, căci trupul îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi este proaspăt uns cu ulei. Părul bogat îi strălucește, la fel și mustața neagră, extravagantă, răsucită belicos în sus pe obraji. Pântecele lucios al bărbatului se ițește spre Pran. Omul se sprijină de cadrul ușii și-și răsucește vârful mustății între degetul mare și arătător. — Ia să te vedem, zice bărbatul, izbucnind într-un acces de tuse. Pran îl privește atent. Privirea bărbatului se întunecă. — Întoarce-te, prostule mic!Arată-mi ce ai aici! Intimidat, Pran se întoarce. Dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întâi, a doua sau a treia, dar și purdah, vegetarieni și nonvegetarieni, musulmani hinduși, englezi, toți sunt în mișcare, în timp ce, instalat comod la biroul său din centrul gării, marele maestru al acestui cortegiu în mișcare, eminența sa, șeful gării, cu mustață, plin de gravitate, fixează tabela cu orele de sosire și plecare ale vagonului poștal sau ale expresului care merge spre provincie, după care transmite sacrele informațiile subalternilor săi care le receptează umili, decernându-le semnificații întreite, împătrite sau într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]