8,640 matches
-
formele primare”, de geneza fenomenelor abordate. Aceastea sunt raportate la alte rituri arhaice, la nivelul de mentalitate care le-a generat. Sunt urmărite stadiile de evoluție a ritului ori a întregului obicei, seriile tipologice, recuzita rituală, textele poetice de ilustrare, mutațiile intervenite în mentalul colectivităților tradiționale. Nu lipsește nici perspectiva comparativă, mai cu seamă contextul sud-est european, pentru a semnala elementele de poligeneză ori de conculturație. Și studiile rămase în periodice se caracterizează printr-o paletă tematică amplă, evidențiind varietatea preocupărilor
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
București, 1971; Philippe Van Tieghem, Marile doctrine literare în Franța, tr. Alexandru George, București, 1972, 222-241; Conceptul de realitate în artă, București, 1972; Conceptul de realism în literatura română, îngr. Al. Săndulescu, Marcel Duță, Adriana Mitescu, București, 1974; Ioana Crețulescu, Mutațiile realismului. Literatura realistă: istorie și structură, București, 1974; Adriana Iliescu, Realismul în literatura română în secolul al XIX-lea, București, 1975; Marin Beșteliu, Realismul literaturii fantastice, Craiova, 1975; H. Zalis, Realismul în literatura românească. Cercetare bibliografică, București, 1977; Adriana Iliescu
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
și conduce, pe rând, publicațiile „Limba română” (1920) și „Țara” (1920-1921), în care semnează atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Grămătic, Millu&Cam, Cronicar, Radical ș.a. Având totdeauna în minte o arhitectură programatică - trezirea conștiinței naționale în contextul mutațiilor politice dramatice survenite după încheierea războiului sau stimularea, odată cu sentimentul solidarității civice, a individualității și spiritului critic -, scriitorul abordează, în rubrici intitulate „Exerciții de conversație”, „Prin sate bănățene” sau „Săptămâna politică”, domenii dintre cele mai diverse, de la lecții de scriere
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
zona de sensibilitate în care gravitează poetul. Cu identitate imediat remarcată în epocă (ecouri favorabile apar în „Vremea”, „Cuget clar”, „Luceafărul”), poemele din Dezacord și Întoarceri în biografia mea - în genere, peisaje interiorizate/stilizate, notații confesive, invocații, incantații - transcriu lapidar mutațiile eului, neliniștea existențială, „slova altui timp”, chiar spațiul originar, extazul, mirarea, sentimentul dezrădăcinării. Viziunile sunt dominant retrospective, configurând, în notații abrupte, o atmosferă de legendă și hieratism. Spațiul montan al Țării de Sus, pădurea, fantasmele medievale, copilăria circumscriu un filon
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
în schimbul unei asemenea clarviziuni se relevă într-un anume conservatorism al gustului, ca și într-o survolare cam grăbită a „discursului” operei. Micromonografiile Constantin Noica (2000) și Titu Maiorescu (2003) realizează o evadare din actualitatea imediată. Fără a produce o mutație radicală în receptarea celor doi scriitori, lecturile cuprind puncte de vedere originale și nu de puține ori polemice. SCRIERI: Semnele realului, București, 1981; Textul și realitatea, București, 1984; Obsesia credibilității, București, 1996; Constantin Noica, Brașov, 2000; Titu Maiorescu, Brașov, 2003
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
debutează cu o privire istorică, în căutarea definiției și a unei linii evolutive cu privire la arta narațiunii, comentariile referențiale și discursul narativ. Tranziția de la roman-histoire la roman-recherche s-a făcut prin relativizarea autorului obiectiv și a viziunii omnisciente, prin mijlocirea unor mutații antitradiționale la nivelul agenților epici: personaje, intrigă, timp, spațiu etc. Se aspiră spre un roman total, care să investigheze realitatea din cât mai multe unghiuri, deci spre un realism maximal, irealizabil practic, dar fertil ca tendință. Firește, noile convenții presupun
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
elemente histologice și etiopatogenice, GSFS se clasifică astfel: Tabelul 1. GSFS cu hialinoză (hialinoză segmentară și focală, HSF), asociată lezării podocitelorIdiopatică Primitivă în evoluția altor NG podocitare: GLM, GN mezangialeEreditară (prin anomalii genetice moștenite ale unor proteine podocitare) Mutație a genei nefrinei: SN congenital de tip finlandez, cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei podocinei: GSFS cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei α-actininei-4: GSFS cu transmitere autosomal dominantă, Alte gene: CD2AP, TRPC6, WT1, GSFS asociată cu alte boli
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
hialinoză segmentară și focală, HSF), asociată lezării podocitelorIdiopatică Primitivă în evoluția altor NG podocitare: GLM, GN mezangialeEreditară (prin anomalii genetice moștenite ale unor proteine podocitare) Mutație a genei nefrinei: SN congenital de tip finlandez, cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei podocinei: GSFS cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei α-actininei-4: GSFS cu transmitere autosomal dominantă, Alte gene: CD2AP, TRPC6, WT1, GSFS asociată cu alte boli genetice (Charcot-Marie-Tooth). SecundarăInfecții: HIV, VHB, VHC, parvovirus B19, Toxice: heroină, litiu, pamidronat
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Primitivă în evoluția altor NG podocitare: GLM, GN mezangialeEreditară (prin anomalii genetice moștenite ale unor proteine podocitare) Mutație a genei nefrinei: SN congenital de tip finlandez, cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei podocinei: GSFS cu transmitere autosomal recesivă, Mutație a genei α-actininei-4: GSFS cu transmitere autosomal dominantă, Alte gene: CD2AP, TRPC6, WT1, GSFS asociată cu alte boli genetice (Charcot-Marie-Tooth). SecundarăInfecții: HIV, VHB, VHC, parvovirus B19, Toxice: heroină, litiu, pamidronat, analgezice, Neoplazii: limfoame, carcinoame, mielom, Gamapatii monoclonale de semnificație
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
idiopatice ale adultului și 15 % dintre cele ale copilului. Este mai frecventă la negri, la care constituie peste 50 % dintre toate SN. Etiopatogeneza sa este necunoscută, dar se presupune implicarea unor factori precum: o proteină nefrotoxică circulantă, infecții virale sau mutații genetice dobândite ale unor proteine podocitare. Ipoteza existenței unui factor circulant de permeabilitate glomerulară, încă neidentificat, este sugerată, printre altele, de constatarea că serul pacienților cu GSFS primitivă provoacă creșterea permeabilității glomerulare in vitro și albuminurie la animale de experiență
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
infecțiilor cu HIV, B19 sau virusuri hepatitice. în HSF idiopatică s-a constatat dispariția unor markeri podocitari (precum podocalixina, sinaptopodina, receptorul pentru C3b și proteina glomerulară epitelială GLEPP-1). Dată fiind existența unor forme ereditare de HSF, în care sunt implicate mutații genetice ale altor proteine podocitare, precum nefrina, podocina sau alfa-actinina-4, se speculează că și unele cazuri de HSF idiopatică dobândită ar putea fi explicate prin mutații genetice dobândite ale unor proteine podocitare. în unele cazuri de GLM corticorezistente, practicarea unei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
epitelială GLEPP-1). Dată fiind existența unor forme ereditare de HSF, în care sunt implicate mutații genetice ale altor proteine podocitare, precum nefrina, podocina sau alfa-actinina-4, se speculează că și unele cazuri de HSF idiopatică dobândită ar putea fi explicate prin mutații genetice dobândite ale unor proteine podocitare. în unele cazuri de GLM corticorezistente, practicarea unei noi biopsii renale relevă o HSF. în asemenea situații, este discutabil dacă această HSF a survenit cu adevărat în evoluția GLM (GLM și HSF fiind, astfel
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
fapt, HSF era prezentă de la început, dar a fost trecută cu vederea la prima biopsie renală (lucru posibil, având în vedere caracterul focal al HSF și localizarea sa inițială doar la glomerulii profunzi, juxtamedulari). 1.2. HSF ereditare rezultă din mutații ale genelor ce codifică proteinele podocitare. Până în prezent, au fost identificate și caracterizate structura și funcțiile mai multor proteine podocitare. Epiteliul podocitar, care reprezintă principala barieră mecanică situată pe versantul extern al MBG, conține o rețea complexă de proteine membranare
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
VHC, se pot asocia: GN membrano-proliferativă, sindrom Sjögren, porfirie cutanată, tiroidită, artrită reumatoidă, neuropatie periferică, insulinorezistență și diabet zaharat tip 2, limfom non-Hodgkin cu celule B. VHC stimulează producția de IgM, care dobândesc activitate de FR, ca urmare a unor mutații somatice. în plus, VHC are o afinitate particulară pentru limfocite, mediată prin interacțiunea dintre proteina virală de înveliș E2 și receptorul CD81, prezent atât pe hepatocite, cât și pe limfocite. Interacțiunea dintre VHC și limfocite afectează funcția celulelor B și
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cele mai mari sunt legate în prezent de grefa de celule-sușă autologe din sânge periferic, consecutivă chimioterapiei. Febra familială mediteraneană (maladia periodică) este cea mai frecventă formă de amiloidoză ereditară, întâlnită în țările din estul bazinului mediteranean. Se datorează unei mutații, cu transmitere autosomal recesivă, a genei unei proteine („marenostrina”) care joacă rolul unui reglator intranuclear al transcripției peptidelor inflamatorii. Clinic, boala debutează în copilărie sau adolescență și se manifestă prin accese, ce survin la intervale neregulate, cu febră (până la 40
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
gene denumite COL4A1 - COL4A6, situate pe trei cromozomi diferiți: A1 și A2 - pe cromozomul 13, A3 și A4 pe cromozomul 2, A5 și A6 pe cromozomul X. Lanțurile A1 și A2 se găsesc pe toate membranele bazale ale organismului, iar mutațiile acestora sunt letale la embrion. Lanțurile A3 - A6 se găsesc doar pe unele membrane bazale, precum cele renale, cohleare și oculare. în sindromul Alport cu transmitere dominantă legată de X, gena mutantă este COL4A5. Această anomalie împiedică nu numai formarea
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
al unei enzime lizozomale, alfa-galactozidaza (α-Gal), care clivează reziduurile terminale α-galactozil ale glicosfingolipidelor (GSL) neutre. Consecința este acumularea de glicosfingolipide, în special, globotriaosilceramidă (GL-3), în diverse țesuturi și organe și în pereții vaselor sangvine. Au fost descrise peste 200 de mutații diferite ale genei α-Gal, situată pe brațul lung al cromozomului X, asociate cu o reducere totală sau parțială a activității enzimei. Prevalența bolii este de 0,8 cazuri/100.000 loc. La bărbați boala este aproape întotdeauna manifestă clinic, în timp ce
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
glucozate plus insulină; • paralizie periodică familială; atât formele ereditare cât și cele câștigate produc hipokaliemie printr-o intrare acută a K+ în celulă care se însoțește de paralizie flască. Forma ereditară este o afecțiune autosomal dominantă care rezultă dintr-o mutație a genei receptorului pentru dihidropiridină. Atacurile paralitice recurente pot fi provocate de factori diferiți care pot perturba homeostazia potasiului: aport crescut de carbohidrați, efortul, administrarea adrenalinei sau betastimulante (în particular salbutamol), efortul muscular și dieta cu sodiu crescut. Tratamentul cu
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Sindromul Bartter și sindromul Gitelman sunt două tulburări ereditare manifestate prin alcaloză rezistentă la clor, dar fără hipertensiune. Sindromul Gitelman apare mai târziu în viață și asociază în plus față de sindromul Bartter, hipomagneziemia și hipocalciuria. în aceste sindroame, datorită unor mutații genetice, este inactivat cotransportorul Na, Cl, tiazidic senzitiv din partea inițială a tubului distal ducând la alcaloză metabolică și hipokaliemie (sindrom Gitelman) și cotransportorul Na+/K+/2Clde la nivelul porțiunii ascendente Henle (în sindromul Bartter). d) Tratamentul alcalozelor metabolice Tratamentul alcalozei
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ratei filtrării glomerulare (datorită diminuării fluxului sanguin renal prin vasoconstricție, pierdere de volum plasmatic, deficit de substanțe vasodilatatoare), necroză tubulară acută, retenție de sodiu (prin scăderea filtrării sodiului și ca reacție la scăderea volumului intravascular), scăderea concentrației reninei și aldosteronului (mutație a receptorului mineralocorticoizilor MRL810), creșterea reabsorbției uraților. 3. Manifestările clinice din preeclampsie se caracterizează prin: HTA apărută după săptămâna 20 de amenoree, exceptând mola hidatiformă; Simptome prezente inconstant: cefalee intensă, convulsii, ictus, tulburări vizuale, epigastralgii, oligurie, sângerări, dureri în hipogastru
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
un spațiu cosmic redimensionat, conștiința își va schimba propria structură, consecință răsfrântă și de fenomenul literar. Motivele și temele, urmărite evolutiv, se referă la geografie și istorie exotice, culoare locală, exacțiunile coloniale, tipul uman exotic, insula și utopia, subliniindu-se mutațiile în percepția naturii și în comportamentul existențial. Demonstrația reprezintă un aport notabil la deslușirea rădăcinilor din care se trage omul modern. Înclinat structural spre cercetarea istoristă, P. va aborda în studii de sinteză și fenomene artistice mai dificile. Considerând barocul
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
a cântecului de lume și a unui bogat limbaj argotic. Volumele următoare - Cântarea României (1951), Laude (1953), Declarația patetică (1960), Versul liber (1965), Tristele (1968) - marchează efortul poetului de a găsi formula unui lirism direct, dezbrăcat de artificii, solidar cu mutațiile social-istorice ale contemporaneității. Modelele existențiale și estetice rămân André Malraux și Federico García Lorca. P. e un contestatar al lui Tudor Arghezi, ale cărui operă și personalitate le-a atacat cu o vehemență nedreaptă în „Azi”, apoi în „Scânteia” (1947
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
trădează nu atât o fascinație exemplară a limbajului, cât un caz de autoritate intelectuală, de comportament discreționar, în termenii autorului. Anexele incluse în versiunea românească probează că P. merge mai departe, concepând destinul spectaculos al structuralismului în relație cu mecanismul mutației paradigmelor intelectuale și cu efectele lui. Carte „de o seninătate destructivă”, cum o numește Jean François Revel, Le Mirage linguistique spune ceea ce lumea intelectuală franceză a trecut sub tăcere un timp îndelungat și aruncă o lumină revelatoare asupra comportamentului discreționar
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
a unei forme de totalitarism științific falimentar, dar și o evaluare a costurilor sale morale. Cartea consemnează despărțirea de structuralismul tinereții și al debutului românesc, fiind scrisă evident din perspectiva unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie, altă lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
condus câteodată la concluzia existenței unei orientări naturaliste a romancierei. Totuși, nu se întâlnește decât întâmplător explicația pe bază de ereditate, prezența maladiilor justificându-se mai mult prin preocuparea predilectă pentru analiză. Căci este limpede că boala provoacă îndeobște mari mutații sufletești, fiind, pe de altă parte, și destul de răspândită în realitate spre a putea fi ocolită de literatură. Interdependența psihofizică, accentul analizei pe expresia fiziologică a mișcărilor interioare sunt ideal servite de implicațiile fenomenului maladiv. În fine, viziunea degringoladei sociale
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]