1,904 matches
-
viitoarei lor misiuni, formarea personalității lor suferind de lacune serioase. Pentru Maria „"copiii mei erau punctul central al vieții mele. Femeile din rasa mea sunt mame pătimașe și nu ne putem închipui lumea fără copii. Toată munca, toată străduința și năzuința noastră n-au alt țel decât de a-i modela potrivit idealului nostru, de a-i face fericiți și de a le pregăti un viitor frumos."” Maria își adora copiii, dar dragostea ei era ineficientă. Nu se putea hotărî să
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
la Sfântul Grigorie al Nissei, Editura Sitech, Craiova. footnote>. Tinzând să-L cunoască, omul nu va reuși aceasta pe deplin, pentru că Dumnezeu e nemărginit. Însă, omul fiind creat după chipul lui Dumnezeu, în care Creatorul a sădit încă de la creație năzuința spre cele de sus, el va tinde fără încetare să-L cunoască pe Dumnezeu și să se unească cu El încă din viața aceasta, continuând și în veșnicie. Deci, dorul omului spre unirea cu Dumnezeu este fără de margini. În legătură cu aceasta
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
care, atodidact fiind, Iscovescu ar fi evoluat artistic în perioada sa de început. Toate opiniile biografilor săi au gravitat în jurul ideii că Barbu Iscovescu nu s-a putut mulțumi cu ceea ce a învățat în atelierul lui Haim Iscovici și că năzuințele lui erau să devină pictor. Ca urmare, în toamna anului 1835, el a obținut o bursă de studii la Viena, acordată de către banul Mihail Ghica, pe atunci ministru de interne - denumit "Ministrul Trebilor din Lăuntru". Biografii săi au meționat acest
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
autopastișează, ci prezintă, în caracterizarea epocii și mai ales în caracterizarea eroilor, noi și noi trăsături de o nemaiîntalnită profunzime psihologică. Anna, Vronski, Karenin, Levin, Kitty, și numeroase alte personaje din roman reprezintă realizări artistice excepționale. Neobișnuita amploare a preocupărilor, năzuința de a înțelege în întregime cele mai complexe probleme ale progresului uman și neobosita căutare a adevărului, sunt trăsăturile de bază ale drumului de creație străbătut de marele scriitor, care s-a ridicat pe cele mai înalte culmi ale culturii
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
scrise în manieră barbian-argheziană. Câteva articole publicistice publicate în anii studenției {"Realități studențești"; "Facultatea și studenții ei"; "Eroism și lașitate"; "O manevră") denotă orientarea democratică a tânărului scriitor, tendința de încadrare plenară în problematica vieții și atașamentul față de frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai bună. Creația literară de după 1945, reflectată în volumele "Poezii" (1947); "Întrare în baladă" (1954); "Haz și necaz" (1957); "Meșter-faur" (1958); "Frate al pământului" (1962); "Versuri" (1962); "Legea găzduirii" (1966); "Cărțile și răbojul anilor" (1969
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
susține că evoluția istorică nu se datorează rațiunii umane ci unor factori psihologici. "Să lăsăm rațiunea să fie obiectul de studiu al filosofilor, dar să nu-i cerem să intervină în guvernarea oamenilor. Sentimente cum sunt onoarea, abnegația, credința religioasă, năzuința spre glorie, dragostea de patrie care au fost motorul dezvoltării marilor civilizații nu se datorează rațiunii, ci foarte adeseori apar împotriva rațiunii... Era neverosimil ca un dulgher din Galileea să devină și să rămână timp de două mii de ani un
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Revista de filosofie", "Revista generală a învățământului", "Convorbiri literare", "Junimea literară", "Îndreptar", "Preocupări literare", "Revue internationale de sociologie" și în altele. Debutează cu versuri, în revista "Vieața nouă" în 1918. Colaborează cu versuri și proză în revistele "Orizonturi noi", "Sburătorul", "Năzuința", "Cuvântul liber", "Adevărul literar și artistic", "Flacăra", "Viața literară" și în altele Eugen Lovinescu remarcă lirismul primăvăratic și direct, exprimat în versuri ușor romantice, ușor declamatorii, amabile și spontane din poezia lui . Victor Durnea consideră că în versurile sale climatul
Constantin Narly () [Corola-website/Science/310888_a_312217]
-
inițiativa lui Ștefan Luchian care a fondat "Societatea Ileana" și care, a organizat în acel an prima "Expoziție a artiștilor independenți". Cu toate că Arthur Verona a revenit în România în anul 1898 și nu era membru al "Ilenei", el a împărtășit năzuințele generoase ale acesteia. El s-a simțit puternic atras de opera lui Nicolae Grigorescu, cu toate că era tributar prin prisma educației sale, de linia impusă de către clasicismul academic. De asemenea, atenția i-a fost atrasă de tendința unei exprimări cât mai
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
lucrărilor lui Arthur Verona se poate observa exprimarea concomitentă a două tendințe contradictorii. Pe de o parte se poate vedea dorința sa de a-și transpune pe pânză senzațiile în toată prospețimea și intesitatea lor și pe de altă parte năzuința de a le ordona cu ajutorul rațiunii prin eliminarea a oricărui obstacol care ar putea da viață existenței efemere. Desenele realizate de Verona care s-au păstrat pun în evidență, mai mult decât în pictura sa, studiul scrupulos al naturii epuizate
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
era considerat în exil ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din exil. Astfel, regele a încetat să mai fie văzut ca un conducător al românilor din exil și să mai reprezinte un simbol al luptei pentru instaurarea unei democrații în România. Cu toate realizările sale la nivel diplomatic
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
secolului al XIX-lea a avut de înfruntat cosmopolitismul, lipsa de interes al oficialităților pentru artă și nu în ultimul rând disprețul față de aceasta a unei clase sociale care în loc să coaguleze adevăratele valori naționale a urmat un curs divergent față de năzuințele populare. Arta românească a consemnat în această epocă primele victorii desprinzându-se de sfera preocupărilor și intereselor burgheziei, ea reușind să devină mai prezentă de actualitatea de atunci, prin apropierea tematicilor abordate de sectorul rural. Argumente de necontestat sunt operele
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
fiind sacrificați de ocupanți. Un alt moment important al războiului din 1812, legat de tratativele pe care le ducea Napoleon pentru încheierea unui armistițiu, a fost consemnat în fabula „"Lupul între cîini"”. Aici, baciul îl întruchipează pe Kutuzov, care, exprimînd năzuințele poporului, cheamă „pe toți - de la mic la mare” la lupta unită într-o mișcare de partizani împotriva dușmanului cotropitor, iar lupul hulpav îl reprezintă pe Napoleon. Scoțînd în evidență eroismul poporului rus, hotărîrea lui nestrămutată de a lupta până la izbânda
Ivan Andreevici Krîlov () [Corola-website/Science/309370_a_310699]
-
Khayim Tsirelson. La vârsta de 19 ani a devenit rabin, titlu primit de la Seminarul Rabinic din Priluki. Din acea perioadă, a început să scrie articole în limbile ebraică, idiș și rusă în diferite periodice ale vremii în care prezenta ideea năzuinței evreilor de a avea un stat în Palestina. În anul 1898 a participat la prima conferință a tuturor sioniștilor ruși, organizată la Varșovia. Inițial a suportat mișcarea Mizrahi, dar ulterior a devenit mai moderat. A fost ales în anul 1908
Yehuda Leib Tsirelson () [Corola-website/Science/310462_a_311791]
-
Șerbescu și chiar în revista Teatrul (condusă de Soare Z. Soare) În acești ani, împreună cu alți tineri intelectuali, scriitori, ziariști, artiști plastici și de alte profesiuni, creează un grup care se lasă antrenat de euforia anilor postbelici, când, după îndeplinirea năzuințelor naționale de întregire a țării, caută să definească noile căi de desăvârșire a noii lor patrii, în care urmau să trăiască. Opunându-se grupurilor radicale de stânga, care priveau cu interes experimentul sovietic, acest grup se orienta clar spre Occident
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
din 1919. De altfel, chiar în 1913, atât regele Carol I cât și mulți politicieni nu fuseseră de acord cu extinderea teritorială cerută de Titu Maiorescu pe un teritoriu care nu era locuit de români, considerând că acțiunea era contrară năzuințelor, din acea vreme, de creare a unui stat național român. Spre deosebire de alte situații, pentru soluționarea problemei Cadrilaterului nu a fost convocată o conferință la care să se ia o decizie. A fost mai degrabă o succesiune de tratative sau de
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. La Paris, Ion Ionescu de la Brad a închegat o strânsă prietenie cu alți tineri români aflați la studii, animați toți de năzuința îmbunătățirii condițiilor materiale și spirituale ale poporului din România. El a stabilit, de asemenea, relații cu multe personalități progresiste ale societății franceze, trăind în mijlocul frământărilor care au premers și au pregătit revoluția de la 1848. Reîntors în patrie, el a fost
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o "„întoarcerea acasă”". La îndemnul mamei, se înscris la liceul particular „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată "„Năzuința”", și în paginile ziarului local, "„Vasluiul”", sub pseudonimul "Ciciricea" (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, "„Uzina de umor”", iar mai târziu, la Iași, revista "„Humorul literal”". A contribuit atunci și ulterior
Ștefan Ciubotărașu () [Corola-website/Science/305822_a_307151]
-
generală din Jibou ca șef de promoție în anul 1970. În perioada 1970 - 1976 urmează Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de istorie-filosofie, secția filosofie, obținând diplomă de licență în filosofie. Din 1972 până în anul 1974 lucrează ca redactor în cadrul Redacției Ziarului "Năzuința" Zalău, când în urma unor probleme cu Securitatea se angajează ca muncitor- emailator la Întreprinderea de Conductori Electrici Emailați Zalău vreme de trei ani, după care se mută cu domiciliul în Baia Mare unde își schimbă parcursul profesional devenind mai întâi bibliotecar
Teodor Ardelean () [Corola-website/Science/305319_a_306648]
-
Tirthankarașii au devenit un model idealizat tocmai fiindcă au împlinit "moksha". Pentru aceasta, la fel ca în hinduism și budism, omul trebuie să își anihileze "karma", cea care susține ciclul renașterilor și care este un efect al faptelor și al năzuințelor. Jainismul cultivă un respect deosebit față de viață, bazat pe concepția egalitaristă și idealistă despre viață. Simpatia pentru toate formele ontice, umane sau non-umane, este pilonul central al religiei jainiste. Întruparea sufletului în om este o binecuvântare, e văzută ca o
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
având aceeași structură ca trupul, se înscrie în rândul elementelor materiale "ajiva". Karma este fluidul care leagă sufletul de materie, făcîndu-i imposibilă independența și eliberarea. Jainiștii și-au imaginat-o ca o masă de particule atomice magnetizate de sentimentele, de năzuințele și acțiunile lui "jiva". Cât timp karma rămâne în corp, sufletul se află într-o stare de vasalitate, puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
fi interpretat de către un trubadur. Lucrarea sa a fost folosită ca inspirație pentru peste 100 de librete de operă.. Acolo unde se termină poezia lui Boiardo începe poezia lui Ariosto, cu aceleași personaje principale, Orlando și Rindaldo, la fel și năzuința pentru prințesă, dar alte personaje și teme sunt și ele adăugate. Și aici tema pricipală este lupta dintre sarazini și Carol cel Mare, dar lui Ariosto nu îi prea pasă de exactități istorice sau geografice. Acțiunea are loc în Japonia
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
șef al catedrei de literatură ebraica. Dorința sa era de fapt de a conduce catedră de istorie a evreilor, dar după unele surse, i s-au pus obstacole din cauza eseului sau despre Iisus Hristos. În anul 1944 și-a împlinit năzuința și a devenit șeful catedrei de istoria peroadei Celui de-al Doilea Templu, catedră care îi va purta, în viitor, numele. Yosef Klausner a redactat între anii 1903-1927 revista ebraica Hashiloah. Eset cunoscut rolul său în mișcarea pentru reînvierea limbii
Yosef Ghedalya Klausner () [Corola-website/Science/323404_a_324733]
-
avut o prodigioasă activitate culturală, activând în formația corală a Casei de Cultură din Șimleu și în cadrul Bisericii Unite, în formația de teatru și de dansuri a sindicatului din învățământ. A fost președintele Fundației „Iuliu Maniu” din Șimleu Silvaniei. Colaborări: Năzuința, Graiul Sălajului, Sălajul Orizont, Gazeta de Duminică, Școala noastră, Tribuna școlii, Gazeta învățământului, România literară, Revista de pedagogie, etc., unde a publicat articole de specialitate, culturale, etc.
Gheorghe Pârvu () [Corola-website/Science/323959_a_325288]
-
8, februarie 2012 Gara de Boschetarul Român Ce semnificație poate avea acest cuvânt? Un loc ca oricare altul, în care beneficiezi de un serviciu de transport. O poartă de plecare sau de sosire. Ce mai reprezintă însă? Un loc al năzuințelor, al speranțelor și al unor idealuri. Sensul din care privești ”Gara” are însemnătatea lui. Dacă pleci, atunci mai ai o șansă. Speranțele și idealurile sunt viabile, posibile, ca un nou început. Dacă sosești, este momentul adevărului, ca în matematică, atunci când
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
spiritualitatea vremii. Cu uriașa sa forță morală și sevă creatoare, Bach a configurat variate expresii, turnate în perfecte arhitecturi sonore. Ducând la perfecțiune formele plămădite în secolul al XVII-lea, Bach exprimă în muzica sa cele mai înalte idei și năzuințe umane. S-a născut la 21 martie 1685, la Eisenach, în ținutul Turingiei, unde familia Bach era cunoscută prin numărul mare de muzicieni pe care i-a dat. Arborele genealogic al familiei Bach începe cu Veit Bach (cca 1550-1619), un
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]