3,059 matches
-
un vornic lua la joc o drușcă și apoi mireasa. Se juca Învârtita și Țărănește. Mireasa cerea apoi iertăciune de la părinți (moment emoționant) după care alaiul pleca la biserică. Pe mire Îl luau În primul car nănașele, iar pe mireasă nașii În al doilea car. În carele din urmă se grupau vornicii și druștele. Se puteau auzi acum chiuituri ca acestea: Sui mireasă pe cocoș / Să nu zici că mergi pe jos / Și tu mire pe găină / Să nu zici că
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
zici că mergi prin tină. Întorși de la cununie În același car, mire și mireasă, ocupau un loc În capul mesei, iar pe urmă erau poftiți nuntașii. Un moment aparte era chiuitura găinii făcută de socăciță care aducea găina gătită la nași: Asta Îi găină grasă / Că-i trăită lângă casă. / Asta Îi găină sură / Că-i trăită lângă șură. Găina pân-o trăit / Tot așa o cotcodăcit / Că-i trebuie bani de-argint. / Nașule pari om cinstit / Nu mai sta la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Să acceptăm că suntem doar niște învățăcei. Dacă în viață suntem mai dotați sau mai puțin dotați, mai mult sau mai puțin predispuși la progres spiritual, acest lucru este rezultatul a doi factori: - Stadiul de informație genetică cu care ne naș tem . - Acțiunea mediului în care trăim. Stadiul informațional depinde de nivelul de evoluție al entității de care aparținem. Cu alte cuvinte, d e c ât a progresat ,,Eul“ nostru în viețile anterioare. În acest sens se poate observa cum copii
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
noi faptul că în lucrarea de care vorbim se menționează practica pedobaptismului. În cazul nou-născuților sau copiilor prea mici, se cerea mărturisirea credinței de către părinți, sau de către rude sau de către cineva apropiat din familie. Se întrevede aici destul de clar existența nașilor încă în acea perioadă îndepărtată. Chiar dacă în versiunea grecească se pare că nu există, versiunile latină Și orientală concordă în a vorbi despre botezul „celor mici” (parvulos)<footnote David F. Wright, op. cit., p. 3-4. footnote>, mai întâi a celor care
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
footnote>. E apodictic deci că acesta e un argument solid al botezării pruncilor și o nezdruncinată mărturie de la Sfântul Ipolit al Romei. În timpul Fericitului Augustin, Și ulterior, întrebările baptismale referitoare la nou-născut erau încă adresate părintelui sau patronului său spiritual (nașului) la persoana a treia: „Crede în Dumnezeu?” etc., cu răspunsul, „Crede”. Încă de la Sfântul Ipolit, rezerva specială realizată pentru acei care nu puteau răspunde singuri marchează nou-născuții ca subiecți neobișnuiți ai Botezului, fiind necesar să presupunem, în absența dovezilor contrarii
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
op. cit., p. 61-69. footnote>. Dar noutatea este un argument pe care Tertulian nu îl aduce contra botezului nou născuților. Mai mult, Aland nu ia în considerare acceptarea de către Tertulian a botezului de urgență pentru nou-născuți, sau rolul stabilit deja al nașilor (sponsores). Mai presus de toate, Aland subestimează caracterul idiosincratic al cazului dezvoltat de Tertulian pentru botezul întârziat, la care îndeamnă femeile necăsătorite, în special văduvele Și fecioarele. Acest aspect a fost impresionant tratat de Eduard Nagel, care indică Și posibilele
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
adică, credința penitentă. Din moment ce la copil nu există păcat real, efectul botezului în acest caz este limitat la remisiunea vinei păcatului originar; Și din moment ce copilul nu poate crede prin el însuși, Biserica creștină (reprezentată de părinți Și patronii spirituali sau nașii) se prezintă aici din partea sa, după cum spunea Și Augustin, Și își asumă responsabilitatea educării copilului botezat în spiritul majorității creștine. Astfel, nu se poate să nu accepți și să nu incluzi în sânul Bisericii pe copiii nou născuți din părinți
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Augustin, Și își asumă responsabilitatea educării copilului botezat în spiritul majorității creștine. Astfel, nu se poate să nu accepți și să nu incluzi în sânul Bisericii pe copiii nou născuți din părinți creștini Și pentru care părinții dau garanție, iar nașii își iau angajamentul ferm că i vor crește în credința creștină. Făcând apologia botezului copiilor, în sprijinul ideii sale, Fer. Augustin mai aduce, între altele și argumentul că, altfel, copiii nu pot primi Sfânta Împărtășanie<footnote În acel timp exista
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
au cugetat să primească pe prunci în acest sfânt mod și părinții naturali ai pruncului adus să predea pruncul vreunui pedagog bun, introdus în cele dumnezeiești, și după aceea să stea copilul sub el ca sub un părinte duhovnicesc și naș al sfintei mântuiri. Deci, ierarhul îi cere acestuia, care mărturisește să crească (să înalțe) copilul în viețuirea sfântă, să rostească lepădările și sfintele mărturisiri și nu, cum spun aceia, râzând, ca și când s-ar introduce unul în locul altuia în cele dumnezeiești
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
la o minte (înțelegere) sfântă prin învățăturile mele, ca să se lepede în întregime de potrivnici, să mărturisească și să lucreze mărturisirile dumnezeiești. Deci nu e nimic absurd în faptul că pruncul e crescut spre înălțimea dumnezeiască, având un povățuitor și naș (primitor) sfânt, care îi sădește deprinderea în cele dumnezeiești și-l păzește neispitit de cei potrivnici. Iar ierarhul face pruncul părtaș de sfintele simboale (Taine), ca să fie crescut în ele și să nu aibă altă viețuire decât pe cea care
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
simboale (Taine), ca să fie crescut în ele și să nu aibă altă viețuire decât pe cea care privește pururea la cele dumnezeiești și-l face părtaș de ele, viețuire întărită în deprinderea sfântă a acestora, înălțată în chip sfânt de naș (primitor) în chip dumnezeiesc”<footnote Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericească, VII, 11, în vol. Opere complete și scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, Traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, Editura Paideia, București, 1996, p. 101. Sfântul Dionisie aici relevă
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
unii râdeau și atunci de botezul pruncilor, menționând că e eronat ca alții să se lepede de cel rău și să mărturisească credința creștină în numele pruncilor inconștienți. Acestei idei îi subscriu în zilele noastre neoprotestanții. Autorul sfânt le răspunde că nașul nu înlocuiește pruncul în acest act, ci asigură că ceea ce face el acum va face și pruncul, luându-și răspunderea să-l educe în această direcție. „De fapt, pruncul nu va putea rămâne fără o educație favorabilă credinței sau contrară
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
secolul al III-lea, constatându-se probabil că unii dintre creștinii botezați în copilărie nu transpun în practica de zi cu zi promisiunile făcute la Botez în numele lor, Tertulian propune să fie amânat Botezul până la maturitate. „De ce să supui pe nași la pericol? ... Să vină deci (la Botez) când vor crește, când vor putea fi instruiți; să devină creștini când vor putea să-l cunoască pe Hristos”<footnote Liber de baptisma, 18, P. L. I, col. 1330. footnote>. În secolele primare
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
clarificării unor nedumeriri. Practica era însă veche cât Biserica și tocmai de aceea pedobaptismul nu numai că n-a fost interzis, ci recomandat cu multă căldură”<footnote Ibidem, p. 140. footnote>. În ceea ce privește practica nășitului, trebuie să se înțeleagă că ceea ce nașul sau părinții mărturisesc în locul copilului trebuie să o declare copilul toată viața de atunci înainte, ca să se împlinească în el promisiunea acelei zile, ca sămânța din acea zi să devină rod<footnote E. J. Kilmartin, „Patristic Views of Sacramental Sanctity
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
care să ajute și să educe la inserarea în acest proces de sinergie”<footnote Maria Campatelli, Botezul. În fiecare zi la izvoarele vieții noi, Traducere din limba italiană de Sora Elizabeta Balint, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2008, p. 180. footnote>. Nașul își ia de bunăvoie angajamentul de a îngriji de viața sufletească a finului său, învățându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei credințe, pentru ca micul neofit să conștientizeze lucrarea harului în viața sa și să o facă activă, rodnică, pentru a
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
cuvenită, adevărurile dreptei credințe, pentru ca micul neofit să conștientizeze lucrarea harului în viața sa și să o facă activă, rodnică, pentru a fi un mădular sănătos al Sfintei Biserici. Finul, de asemenea, este dator cu ascultare, gratitudine Și respect față de naș, în aceeași măsură în care arată acestea și față de părinții săi trupești. Este important să recunoaștem că acei care se opun astăzi doctrinei botezului nou-născuților o fac în majoritatea cazurilor pentru a fi în concordanță cu alte false doctrine pe
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Bartolomeu. Îl cunoscusem datorită unui alt artist fermecător ca om, prieten de tinerețe al lui Andrei Pleșu, pictorul Sorin Dumitrescu, doctor în teologie cu o splendidă teză despre icoană. Pictorul și teologul Sorin Dumitrescu, deși mult mai tânăr, a fost nașul de cununie al lui Nichita Stănescu, la nunta acestuia cu Dora. Sorin a ținut să cunosc două fețe bisericești: mai întâi pe iubitul părinte Galeriu, duhovnicul său, și pe Bartolomeu Anania, care atunci, în 1991, locuia la Mănăstirea Văratec și
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
gura târgului, interveni jupâneasa Stanca. — Ba visează, taică, visează, răsări de sub masă Constantin cel mic. Visează că stă și celșește la biselică... — Și? — Și vine mamaia, doamna Ilinca, moaltă și-i spune: „ție nu-ți dau nimic că ia tot nașu Dinu...” — Mamă, asta nu mai este gura târgului, asta-i politică. Tot de la Zamfira? întrebă Brâncoveanu, scărpinându-și bărbia și apoi netezindu-și barba frumos potrivită. L am văzut astăzi pe beizadea Gheorghiță și nu părea nedormit. Lumina roșcată a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnului să crească fetele frumoase și cuminți. Bine, bine, dar tu, Constantine, ce o să spui, că doar ai fost martor când și-a făcut maica testamentul? — Știu eu? Îmi pare doar rău că, dacă nu le dă partea lor lui naș Dinu și unchiului Mihai, n-o să se mai ridice metocul mânăstirii de la Sinai. N-o să ne mai vină părinții cu care vorbi unchiul pe unde a umblat. Și uite așa cade în baltă toată urzeala. Hai, Marico. Mă gândeam să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dincolo de porțile bătăturii mele. Visele beizadelei Gheorghe sunt o urzeală a măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și buna faimă lui naș Dinu, unchilor Mihai și Iordache. Scorneală de femeie nu prea deșteaptă, că oricine se poate întreba cât a stat vărul Gheorghiță cu maica mare Ilinca? Cum de mai bine de cinci ani maica mare fusese fie pe la locuri sfinte, fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbească încet și se îndreptă spre treptele de marmură albă. Târgul abia se trezea. Intrând în cancelaria domnească, Constantin Brâncoveanu nu întâlni grămăticii cu care lucra de obicei, ci fețele simandicoase ale celor mai înalți dregători ai țării, unchii săi. Nașul Dinu, marele stolnic Constantin Cantacuzino, moțăi din cap la salutul răspicat al finului său, marele spătar Mihai zâmbi abia, abia prin barba stufoasă, iar unchiul Iordache nu-i acordă nici o atenție; vorbeau șoptit cu sfințiile lor patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ierusalimului și al Constantinopolului. — Divanul mic se va ține aici, îi așteptăm pe sfinția sa Theodosie mitropolitul și pe ieromonahul Ștefan cu testamentul mamei, îl informă printre dinți marele stolnic. Fine, mărturia domniei tale are mare greutate. — Aș sta lângă fereastră, nașule, am luat caftanul ăsta căptușit și-mi este cald, se scuză Brâncoveanu. Stolnicul îl privi abia acum cu atenție și se miră de calmul care respira din expresia feții și din atitudinea indiferentă a lui Constantin. Acesta se îndreptă spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ilinca îi era atât de cunoscut și chiar drag încât se lăsă purtat departe în amintiri. Nu prea avusese în preajma lui bărbați după care să-și modeleze felul de a fi, tot printre fuste muierești crescuse, îi avusese doar pe nașul Constantin și pe sfinția sa mitropolitul Theodosie. Ba nu, gândesc cu păcat, cu Barbu frate-meu am învățat să călăresc... Avea maica mare doamna Ilinca un fel al ei de a amesteca vorbele sfinte cu treburile ei pământești de parcă ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă să nu-l otrăvească Del Chiaro și domnia sa stolnicul Constantin, adică nașul. Toată seara, la lumânare, le trage în cărți la fete - Stancăi, Mariei și Ilincăi - și le spune fel de fel. Are niște cărți ovale cum n-am mai văzut. Spune că sunt de trei sute de ani, de pe vremea când la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o fi văzut pe Maria, s-a furișat în odaia mamei tale și așa copilă de zece ani câți are, s-a gătit cu tulpanul doamnei Ilinca, a tras un jilț în fața oglinzii venețiene pe care i-a adus-o nașul Dinu, s-a așezat și a început să comande cu glas pițigăiat. Era să mor de râs când am prins-o. — Mor eu de somn, Marico. N-ai grijă, nu face Zamfira mulți purici într-un loc. — Constantine, Constantine, mare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]