10,211 matches
-
meleagurile exotice ale făgăduinței promise, ale aspirațiilor împlinite, să-și mărturisească dorul de patria-cuib, de țara natală păstrată cu sacralitate în „casa” sufletului. Cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” se constituie, metaforic vorbind, ca un „HAN”, ca o narațiune - cadru, ca o povestire în ramă, deoarece narațiunile de sine stătătoare, subcapitolele, sunt încadrate înt-o altă narațiune, prin procedeul inserției. Cartea este un fel de centru al lumii, loc de întâlnire al diferitelor destine care nu se izbesc însă de
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
să-și mărturisească dorul de patria-cuib, de țara natală păstrată cu sacralitate în „casa” sufletului. Cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” se constituie, metaforic vorbind, ca un „HAN”, ca o narațiune - cadru, ca o povestire în ramă, deoarece narațiunile de sine stătătoare, subcapitolele, sunt încadrate înt-o altă narațiune, prin procedeul inserției. Cartea este un fel de centru al lumii, loc de întâlnire al diferitelor destine care nu se izbesc însă de zidurile hanului-cetate din povestirea sadoveniană, ziduri care au
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
păstrată cu sacralitate în „casa” sufletului. Cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” se constituie, metaforic vorbind, ca un „HAN”, ca o narațiune - cadru, ca o povestire în ramă, deoarece narațiunile de sine stătătoare, subcapitolele, sunt încadrate înt-o altă narațiune, prin procedeul inserției. Cartea este un fel de centru al lumii, loc de întâlnire al diferitelor destine care nu se izbesc însă de zidurile hanului-cetate din povestirea sadoveniană, ziduri care au valoarea simbolică a granițelor dintre lumea realului și lumea
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > ÎNTR-UN NU ȘTIU CARE SAT Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului O sfântă zi de duminică la țară. Parcă toată lumea doarme. Doar un câine când și când mai tulbură liniștea care se
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > SUNT UN ARLECHIN - TABLETĂ MEDITATIVA - CEZARINĂ ADAMESCU Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 486 din 30 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului SUNT UN ARLECHIN N-am să știu niciodată cine a inventat sărbătorile. Pentru cei mai mulți, prilej de beție, de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359231_a_360560]
-
pregătirea propunerilor de adăugări la listă; ... (g) să asiste Comitetul în examinarea propunerilor de includere pe listă, inclusiv prin compilarea și difuzarea către Comitet a informațiilor relevante pentru includerea propusă pe listă și prin pregătirea unui proiect de rezumat al narațiunii menționat la punctul 26 din Rezoluția 2255 (2015); ... (h) să aducă la cunoștința Comitetului circumstanțe noi sau notabile care pot justifica o eliminare de pe listă, cum ar fi informațiile raportate public cu privire la o persoană decedată; ... (i) să
REZOLUȚIE nr. 2763(2024) din 13 decembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/299299]
-
zâmbetele moi, caracterele de ciocolată neexpandată. Hărțile de ego zmângălesc abstract spumoasele oceane ale detaliului. Minuțiosul minutar al hazardului e doar o formă de lut ce absorbe ideea și o toarnă în forme spirtuoase. În depoul luciferic, locomotivele aburinde de narațiuni pulsează ambiguitatea onestă. Scrisul e ultima mea cale de a mai spinteca câte o burtă ingrată a vieții... Ce este viața? O multitudine de straturi senzoriale, auditive, olfactive, kinestezice cu vedete vizionare ce alterează rotulele prezentului sau dimpotrivă le alintă
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
capitolul I - „Copilăria din mijlocul unei avuții edenice”; capitolul III - „Trezirea conștiinței de poet”; capitolul VII - „Cât nu încetezi să urci, treptele se înmulțesc la nesfârșit”; capitolul X - „Cine poate fi sigur pe gloria lui?” Pornind de la anumite puncte ale narațiunii, romancierul recurge la amănunte de tip balzacian, cu efecte estetice de înaltă ținută artistică, dar și cu un important rol în îmbogățirea culturii generale a cititorului, cum ar fi, de pildă, explicarea etimologiei numelui „Alexandru”, relevarea istoricului bisericii în care
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
mari poeți s-au intersectat, mai mult sau mai puțin fericit. Din paginile cărții rezultă clar cum personalitatea lui Eminescu l-a urmărit pe poetul Rondelurilor toată viața, oferindu-i atât momente plăcute cât și dezagreabile. Sunt redate în firul narațiunii polemica dintre cei doi corifei, implicit dintre cele două mari gazete pe care le-au înscris cu litere de aur în istoria culturii naționale: Literatorul și respectiv Timpul. Nu sunt uitate nici perioadele în care celebra epigramă despre boala psihică
CITIŢI, AL. FLORIN ŢENE VĂ ÎNCÂNTĂ! de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340232_a_341561]
-
vieții, trecănd peste toate cu joc și voie bună, așa că, am căutat în poezia populară izvorul unei inspirații care constituie, după părerea mea, baza lirismului și oglindește sufletul nostru adevărat, căci folclorul este dătător de cultură. Așa am deprins arta narațiunii, pe buze mi se scurgea o adevărată arhitectură lirică, rimată, nepremeditată, rămănănd eu, însămi, uimită. Atunci am conștientizat înclinarea mea către vers, fiind fermecată de însuși cuvăntul poezie care mă rupea din viața cotidiană și îmi dădea aripi să zbor
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
specia romanului de modelele sale din secolul trecut. În proza sa, faptele nu mai sunt înfățișate obiectiv, ci din punctul de vedere al unui erou narativ, și doar în măsura în care acesta și le poate revela sau aminti. F. Kafka ( Procesul) impune narațiunea de tip parabolic, relevând absurdul existenței într-o lume opresivă. T. Mann e creatorul romanului-eseu (Muntele vrăjit). J. Joyce (Ulise) inovează tehnica romanului, introducând în text modalități de exprimare ce aparțin poemului, dramei, farsei, reportajului etc. W. Faulkner (Zgomotul și
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
un narativ cursiv, captivant, rar generației autoarei. Poate o privire cârcotașă i-ar găsi și naivitate și unele stângăcii, dar să nu uităm că este vorba despre un copil de 16 ani care a scris în pretențiosul stil sf, o narațiune reușită. Mai important de atât, Carina a lăsat finalul deschis altor aventuri pline de provocare și adrenalină, pe alte planete, acest jurnal magic fără timp și fără autori cunoscuți devenind un mesager intergalactic. Minunată gândire adolescentină! În indicațiile de folosire
CARINA ELENA VĂDĂVOIU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340403_a_341732]
-
și destul de periculos, aflat departe de vatra satului, acolo unde începe o înfricoșătoare pustietate și se află doar casa solomonarului Bibănel Mihalț-Știucanul, pe malul unor mlaștini care se întind până spre stepele Rusiei. Un parfum de groază și mister străbate narațiunea însă în realitate casa, dacă o putem numi așa, lui Bibănel este exact în marginea satului și se vede foarte bine de la cârciumă iar întinsele mlaștini sunt doar o baltă care vara, pe timp de secetă, chiar seacă. Asta nu
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
autorul pentru a ne face cu adevărat să înțelegem că această poveste a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (alegerea cuvintelor) Ce s-a întâmplat la început - la mijloc - și la final de poveste? (deprinderea secvențelor de narațiune și a modului de conectare a lucrurilor) Mersul la bibliotecă, ascultarea poveștilor, lectura unor biografii a oamenilor care inspiră pot incita copilul să citească. Sfatul meu către părinții care se luptă să-și facă copiii să citească este să gândească
Îi certăm pe copii că petrec mult timp în fața ecranelor. Dar cât timp petrecem noi, adulții, în fața acelorași ecrane? () [Corola-blog/BlogPost/338234_a_339563]
-
numai că așa-numitele cluburi de striptease din București sunt, în fapt, niște bordeluri triste, în care niște fete nu tocmai sexy prestează niște servicii îndoielnice și niște băieți dubioși îți oferă droguri la niște prețuri colosale. Din acest punct narațiunea impune, din considerente de pudoare și discreție, un salt către destinația finală, care a fost un mare club din preajma Universității, unde am petrecut până la zi. Venind dintr-o țară în care nu se poate fuma în absolut niciun club, bar
Dragoste, alcool și rock'n'roll. Frăția băutorilor profesionişti de la Cambridge, în drinking trip la Bucureşti () [Corola-blog/BlogPost/338440_a_339769]
-
rectificare a hotarelor. Dar dacă de la început ar funcționa bine diplomația și granițele nu ar fi încălcate? Pentru asta ai nevoie de două state cu aceeași viziune politică și ai căror conducători să nu acționeze emoțional... Învățăm despre cuplu din narațiuni precum Romeo și Julieta (a căror intensă iubire, dacă e suprimată, îi va duce la moarte; în psihologie, povestea lor a dat și un nume: „complexul Romeo și Julieta“, care se aplică îndrăgostiților care întâmpină adversități și asta le sporește
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
in a Hopeless Place - care vorbește despre o furtună emoțională, un ...tsunami care nu are cum să se termine bine. Poveștile de amor au, în marea lor majoritate, o componentă de intensitate. Nu prea citim, cel puțin în lumea occidentală, narațiuni despre El și Ea care s-au căsătorit fără mare amor inițial, dar au reușit să ducă la capăt un mariaj satisfăcător, cu niște copii având un nivel decent de sănătate psihică. Lumea occidentală celebrează intensitatea, iraționalul iubirii, momentul și
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
firea, jurnalist la București (ba chiar și un pic poet), protagonistul nu e în stare să-și articuleze frustrările sau măcar vreo minciună coerentă despre vizita neașteptată și bagajul care anunță o ședere prelungită. Bâlbâitul lui care nu avansează deloc narațiunea e dublat în formă de repetitivitatea montajului, astfel că mare parte din această secvență pare pusă cap la cap din duble ale aceluiași cadru, un fragment video care se blochează după un timp și o ia singur de la capăt. În
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
mai aibă o continuitate, acest detaliu va avea forța pe care zecile de relatări seci despre morți și răniți nu o vor putea avea niciodată. Acest detaliu este cel care face legătura între un eveniment îndepărtat și propria viață. Forța narațiunii lui Cristian Tudor Popescu vine din aceste detalii extrem de vii, care depășesc cadrul paginii. Viața și opera recompune din fragmente vii, nu doar imaginea unei societăți, ci traseul omului prin această societate, îndârjirea observației ca unică modalitate de învățare. Apelând
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune () [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
câinilor vagabonzi sau cea a funcționarului plătit din bani publici. Departe de mine gândul să vă povestesc nuvela. Vreau, și sper să reușesc, să vă invit la lectură. O să folosesc drept argument fragmentul pe care autorul il introduce în economia narațiunii printr-o paranteză. Este un caz real, s-a bătut multă monedă pe tema lui în presa scrisă, s-au făcut cercetări, a ținut primele pagini de știri, populația a urmărit știrea cu sufletul la gură pentru că se aduceau acuzații
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
ci rămâne în legătură cu marile minți românești ale domeniului, Simion Mehedinți, Vasile Pârvan etc. Captivant joc și plăcută lectură, în care ariditatea textului științific este risipită cu un simț al măsurii binevenit. Așadar, o carte în care notația etnografică glisează în narațiune cu un firesc neașteptat, fără ca latura științifică să se altereze și fără ca proza să-și piardă calitatea intrinsecă. Mai rar un asemenea caleidoscop al tradițiilor de la preistoria neamului la contemporaneitatea strictă, ilustrată prin ritualul nașterii pruncului. Citind, te prinzi în
Colibele ca artă arhetipală. Cronică literară, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339245_a_340574]
-
îngrijindu-i mâinile nu putea crede că odată profesorul acesta fusese un solist al clapelor, încă unul de înaltă valoare. Simțind că lucrurile nu puteau rămâne așa, Veronica scrie povestea “Pianistul”, tradusă în engleză și pusă în circulație online; astfel narațiunea aceea face ocolul mapamondului, stârnind o impresie extraodinară. În China ea va fi cunoscută și se vor găsi și sponsorii care să susțină realizarea unor CD-uri cu vechile lui concerte. Mai mult, chiar din România a pornit inițiativa de
O interesantă geografie a spiritului, de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339244_a_340573]
-
care se afla atunci sub dictatura lui Franco, lectorii având ocazia să redescopere această țară, așa cum a fost ea văzută, la pas. Impresia de veridicitate a cărții se consolidează prin reluarea acestui reper autobiografic, de angajat al Radioului, în atractiva narațiune M-am însurat cu o comunistă. În povestirea Ramona-vals, care dă titlul volumului, perspectiva narativă e obiectivă (față de rest, când e subiectivă), în centru aflându-se un fost ofițer, ajuns la vârsta senectuții. Modul lui de a vedea lucrurile este
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]
-
soție, Caterina de Aragon, pentru a se căsatori cu celebra Anne Boleyn. Autoarea aduce în prim plan un personaj istoric mult prea puțin cunoscut, Mary Boleyn, brodând în jurul ei o poveste ficțională, fascinantă, plină de intrigi și secrete de la curte, narațiunea desfășurându-se prin punctul de vedere al surorii mai mici Mary. Mary și Anne sunt două surori care, deși apropiate, sunt extrem de diferite: Mary este inocentă, calma și răbdătoare, dorindu-și o viață cât mai liniștită alături de soțul ales de
Philippa Gregory : Surorile Boleyn. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339451_a_340780]
-
sale conturează o viziune de o surprinzătoare coerentă. Contestat adesea cu virulenta de critică vremii - să nu uităm anii dramatici în care și-a desfășurat activitatea literară, 1920-1940, anul morții sale -, a reușit să publice prea puțin în timpul vieții, antologicele narațiuni fantastice Diavoliada și Ouăle fatale, precum și românul Gardă albă numărându-se printre excepții. Adevărată glorie a lui Bulgakov este postuma. Până și capodoperă să, Maestrul și Margareta, la care a lucrat și după ce și-a pierdut vederea, până în ultima zi
Mihail Bulgakov: Ouăle fatale. Diavoliada. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339450_a_340779]