12,372 matches
-
de replici caracterizează perfect filmul lui Sokurov care imprimă sentimentul unei nebunii lucide, a unei uriașe mistificări, a unui număr de iluzionism atât de spectaculos încât te poate face să te convertești la magie. Nu e relevantă nici urmărirea firului narativ, ci fiecare scenă care se deschide ca un tablou spre ceva care amestecă splendoarea și oroarea. Prima scenă a filmului: un Faust care intră cu mâinile într-un cadavru din care scoate organe, prilej de reflecție asupra condiției umane. Însă
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
o descoperă în pictură și care ține de o figurare a profunzimii fie prin redarea gradată a luminii și umbrei, fie printr-un contrast violent între lumină și umbră. Ceea ce în pictură generează un anumit dramatism al compoziției dincolo de logica narativului și a tematicii, la Sokurov devine mistic, o formă obscură, difuză de transcendență sau cu un termen care nu este tocmai fericit ales în acest context, metafizic. Aceasta pentru că nu există aici nimic din rigorismul german al subiectului. Încă o dată
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
sinucideri, prima carte de ficțiune a lui David Vann, a fost de ajuns pentru a-i asigura o carieră internațională autorului. Laureată a numeroase premii, între care un Médicis Étranger în 2009, cartea are două mari calități: stilul și construcția narativă inovatoare. Așa cum presa americană a remarcat, pe urmele lui Hemingway, Davin Vann alege un ritm lent și fraze simple pentru a spune o poveste de familie, a cărei semnificație o depășește însă cu mult pe cea individuală. În mare, povestea
Exorcizarea prin ficțiune by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2927_a_4252]
-
chiar despre evadare este vorba) dintr-o temniță la care în primă instanță ținuse. Fără a dramatiza și fără a se victimiza, Paul Cornea construiește nu o pledoarie pro domo sua, ci o interpretare (impecabilă sub aspect logic și coerentă narativ) a unui destin. Care e în primul rând al cărturarului. Nimic nu l-a putut abate din pasiunea pentru cărți, din nobilul viciu al cercetării arhivelor, din nevoia de a fi un model pentru studenții săi. Nu mai trebuie să
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
posibile, aparent la nesfîrșit. Nu contează prin urmare argumentele pentru o viziune sau alta, ci plăcerea descoperirii unui caleidoscop de viziuni, asemănător cu lanterna magică, mașină de vise, moștenită de eroul-scenarist de la bunciul său optician. Makine stăpînește admirabil această strategie narativă, pe care o complică tematic și temporal pînă cînd o adaptează la o reflecție mai cuprinzătoare asupra istoriei și a identității, dar în termeni la îndemîna oricui. Povestea scrierii scenariului și a realizării filmului despre Ecaterina a II-a începe
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
sfîrșit rămînea mereu în suspans, se rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent stăpînită - cu foarte puțin efort de imaginație, putem spune că odată cu lectura romanului am văzut și transpunerea sa cinematografică. Replici alerte alternează cu monologuri care clarifică, rezumă, comentează cîte
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
o adică, pe cititorii amatori, lehametisiți de circul politichiei de azi. Cei morți înainte de moarte reprezintă o incursiune în comunismul românesc, temă care a adunat deja, timp de douăzeci și trei de ani, un raft mărișor de volume, cu formule narative dintre cele mai diverse. Deși abordează la modul realist istoria recentă, romanul lui Traian Dobrinescu nu este unul pur realist. Povestea lui Dinu Pădureanu, fost deținut politic (arestat în ’74, pe când era inginer stagiar la un șantier hidrotehnic, ca „dușman
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
ocrotesc, de totdeauna, preajma țăranului! „Doamne, dă fetii noroc Ca sămînța-n busuioc, Doamne, dă fetii viață Ca florii de mintă creață” * Ruralitatea își poate păstra valorile grave și în ocazional, cîte o inserție din vechimi telurice pătrunde și în linearitățile narative cele mai curente. Sosit să- mi dea binețe, cîntînd molcom, prietenul Ion Brad îmi aducea o colindă de pe Tîrnave, ce părea să scuture peste viitorul nostru boabe de grîu harnic adunate, un zvon agrest deloc întîmplător. Îngeri cu plugul nu
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
viața literară. Impresiile și observațiile pe care le consemnează pe unele manuscrise ale Sandrei Cotovu se constituie în autentice lecții de compoziție, de stil și de limbă literară. Intuiește, fără ezitări, talentul, capacitatea de a plăsmui lumi convingătoare și arta narativă ce stimulează interesul unui lector inițiat în epica națională și universală. Cărțile prozatoarei Sandra Cotovu au apărut, însă, într-un timp nefast, când funcțiile criticii și istoriei literare erau anulate de o cenzură imposibil de imaginat. „ * Iași, 9 martie 1938
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
originalului, este semnată de Marian Brătescu și Carmen Săndulescu. Scandată în 70 de secvențe, precedate de un prolog și încheiate, în buna tradiția a speciei clasice, printr-un epilog, povestirea se derulează la Florența între anii 1478 și 1498; vocea narativă este, firește, a protagonistei, nu alta decât Lisa di Antonio Gherardini, alias Madonna Lisa, devenită în prescurtarea celor din popor Mona Lisa. Deosebindu-se fundamental de monografiile pioase, documentate aproape științific, de tip André Maurois, elaborarea acestui tip de roman
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu în alertă simțurile cititorului, conștient că se află în preajma unui secret teribil care nu i se dezvăluie până la final. Planurile narative curg în paralel - unul pe firul rememorării, celălalt pe al confesiunii directe - făcând să se reflecte în permanență două imagini: cea a naratorului care- și provoacă un chinuitor proces de anamneză, izolat în cabana sa de munte, și o alta
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
IX-lea, care mă cucerise pe la paisprezece ani, dar din care azi nu mi-a mai plăcut nimic. Nici măcar (sau cu atât mai puțin!) acel capitol postmodernist, al VIII-lea, „Dialog între cititor și autor”, în care Mérimée abandonează firul narativ (oricum cam debil) și se dedă unui „divan” lipsit de haz pe tema misiunii romanului istoric... Destul, așadar, cu lecturile de plăcere (care au fost mai degrabă relecturi, ceea ce mă pune pe gânduri...) și iată titlurile „obligatorii”. Două: reluarea unei
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
pantalonului” (p. 175). Avertismentul din titlu e încălcat chiar de autoare: ea însăși trece linia care desparte o poveste pe alocuri neplauzibilă (scena cu îngrijitorul de la grădina zoologică sfâșiat de leu e parcă din alt film) și monocordă, fără salturi narative, de un roman excelent, construit, întradevă r, pe o găselniță (fie și numai una psihologică) prin care destinatarii, ascultătorii, publicul, toți, sunt absorbiți discursiv de torenții verbali ai unui personaj dictatorial și nevrotic. Că acesta e și gay literar, nici o
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
să nu se risipească. Negustorimea.” Romanul însuși, ca specie, este un bun negustor - adună mărunțișurile vieților omenești, le înșiră pe taraba Istoriei și le pune prețuri potrivite. Fragmentare și reunite prin privirea implicată a autorului care frânge și reînnoadă firul narativ sunt și romanele semnate de Gabriela Adameșteanu, Ioana Pârvulescu și Simona Sora. Unghiul de vedere se schimbă mereu, fragmentele se caută unele pe altele, se leagă, încheagă noime. La Gabriel Chifu, cel din Fragmente..., intermitența e asumată deschis. Prin gabriel
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
Gabriel Chifu, cel din Fragmente..., intermitența e asumată deschis. Prin gabriel chifu, alterul cu minusculă, se avansează o istorie personală pe mai multe voci, cartea putând intra, parțial, și la categoria „istorii personale” reinterpretate ca esențe de Istorie. Excelente quilt-uri narative sunt Supraviețuirile lui Radu Cosașu, alcătuirile de „fleacuri” tatonante ale lui Livius Ciocârlie, prozele lui Mihai Măniuțiu. Cursa de șoareci. În Simion liftnicul. Roman cu îngeri și moldoveni, Petru Cimpoeșu alege un tip de construcție folosit mai ales în proza
Fragmentul și defragmentările by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3352_a_4677]
-
țări. Pentru al doilea roman, All Over Creation, din 2003, a primit American Book Award, iar al treilea, A Tale for Time Being, se anunță deja ca bestseller. Poveste pentru timpul prezent transpune modelul Haruki Murakami: construcția pe două planuri narative, pendularea prezent-trecut, povestiri încasetate, inserția unor confesiuni - jurnal și scrisori, laitmotiv - o operă a culturii occidentale. Ruth Ozeki alege ciclul lui Marcel Proust În căutarea timpului pierdut, inducând temele esențiale: timp și memorie, uitare și anamneză, catastrofă și salvare, scris
În căutarea prezentului etern by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3357_a_4682]
-
aceasta îndată după titlu. Și poate fi, dar unul de factură aparte. Un roman ale cărui personaje nu circulă dintr-un capitol în altul, pentru a susține osatura epică a întregului. Autoarea le spune capitole, dar sunt, de fapt, secvențe narative de sine stătătoare, structurate în jurul câte unui personaj. Le-am putea spune și povestiri, necomunicând prin protagoniști, ci prin sensuri, prin faptul că, însumate, conduc la imaginea unei lumi coerente, a unei societăți, a unei umanități cu existență istorică. În
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
încercare morală, de alegere dificilă între bine și rău. Cu atât mai dificilă, această alegere, cu cât Dumnezeu „se ținu departe de toți și de toate“. Întâmplări și oameni dintr-o jumătate de veac, așadar, materie structurată pe o țesătură narativă care ține seama de criteriul istoric. Sunt narațiuni cărora le vom spune și noi capitole, urmând îndemnul autoarei care le numește astfel, după cum și cărții , din același considerent, îi vom spune roman, deși mai îndreptățiți am fi să afirmăm că
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
în timp să nu-și mai recunoască nici apropiații și, ce-i mai grav, nici propria casă. Subiectul e dintre cele mai fragile și ar fi meritat un tratament ca atare. Cu delicatețe stilistică și, pe cale de consecință, cu delicatețe narativă. Or, până și paragrafele memorabile dau senzația de colaj și ready made. Scenele șarjate oferă cele mai concludente exemple. Pentru că Valeria Stoican e membră a unui cor de amatori, era musai ca repertoriul (foarte sărac, de altfel) să fie nu
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
în acest revenge movie, storyul nu are nici cea mai mică importanță, el reprezintă doar convenția de la care se pleacă către altceva, iar acest altceva este plasat într-o altă dimensiune de către Refn. De altfel, montajul bulversează nu o dată logica narativă. Cei doi frați, Billy (Tom Burke) și Julian (Ryan Gosling), trăiesc din traficul de droguri la Bangkok. În ceea ce pare a fi un acces de demență, Billy violează și ucide o tânără de 16 ani, fapt care îl aduce în
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
stilul indirect liber, cu frază pletorică, în speță expurgată de semne grafice și de alineate, care curge, năvalnic, acumulând aluviuni cu ingrediente punctiforme, importante, însă, pentru mersul ficțiunii. Aici descoperim și ușoara „capcană“ - căci se impunea una, la asemenea pact narativ „pe față“ - întinsă de interglosator, pentru că trecerea cu vederea a unui detaliu afectează situarea în „departele“ textului. E un mod, ingenios, respectiv eficace, ieri și azi, de a menține trează conștiința receptorului, instigat la navetă între idiomuri, elemente de volte-face
Longevitatea în altă formă by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3198_a_4523]
-
pentru câte o cărticică scurtă, dar extrem de intensă. Modelul cel mai evident e, probabil, Grădina de ciment a lui Ian McEwan, o carte-lamă (a se citi: subțire, tăioasă, de impact), numai bună de tamponat venele cititorului conformist. De aceea, brevilocvenței narative i se asociază neapărat nevoia de identificare a unor subiecte tari, vânate - și lăsate în suc propriu - luni, de nu ani întregi. Am mai scris-o și cu altă ocazie: Dora Pavel nu se așează la masa de scris dacă
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
nu ani întregi. Am mai scris-o și cu altă ocazie: Dora Pavel nu se așează la masa de scris dacă n-a identificat, în prealabil, câte o situație-limită, un motor menit să provoace scântei și să întrețină întregul agrenaj narativ. În cartea de acum trei ani, Pudră, un tânăr se trezește din comă după ce a fost îngropat și încearcă să-și recapete viața dinainte. Do Not Cross, apărut foarte recent, ne pune față în față cu un scenariu inițial la fel de
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile sale, simple fișe clinice, s-ar fi putut spune că romanele ei nu depășesc moftul rescrierii în dulce-acrișorul stil gotic. Din fericire, însă, „perversiunile” narative, manifeste în nevoia permanentă de a răsturna orizontul de așteptare - fie că e vorba de lovituri de teatru propriu-zise sau de declicuri psihologice spectaculoase - ridică permanent miza romanelor. Pudră, cartea anterioară a autoarei, a reprezentat, chiar pentru cronicari literari experimentați
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
stilistice aparent incompatibile: romanparabolă, thriller senzaționalist, pastișă freudiană, psy gotic ș.a.m.d. Un singur lucru rămâne totuși cert: avem nevoie de mai mulți scriitori îndeajuns de cruzi (și, de ce nu, puțin sadici...) încât să însceneze cititorului astfel de perversiuni narative.
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]