1,896 matches
-
confruntări armate, în care au fost uciși cel puțin 14 militari germani, iar alți 21 au fost răniți, Gabčík și ceilalți, cu excepția lui Kubiš, care a fost grav rănit de o grenadă, s-au sinucis în catacombele bisericii, înainte ca naziștii să-i prindă vii. Kubiš a fost rănit în luptă și a murit la scurt timp după aducerea sa la spital. Satul din sudul Slovaciei este numit după Gabčík, iar unul dintre cele mai mari baraje de pe Dunăre din apropierea sa
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
sediul în Žilina. Cu scopul de a-i comemora pe eroii Rezistenței Cehe și Slovace, Muzeul Național Slovac a deschis în mai 2007 o expoziție care prezintă una dintre cele mai importante acțiuni de rezistență de pe teritoriul european ocupat de naziști.
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
cu admirație de colegul său vienez. Hoffmann a votat pentru unirea Austriei cu Germania și, după cum s-a menționat în cartea "Good Living Street. The fortunes of my Viennese family" (2011) a lui Tim Bonyhady, arhitectul a fost admirat de către naziști care l-au numit comisar special pentru arte și meserii al Vienei și l-au însărcinat cu remodelarea clădirii fostei ambasade germane în "Haus der Wehrmacht" pentru ofițerii germani. După ce a fost folosită de către Guvernul Britanic între anii 1945 și
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
au luptat împotriva celor care îi invadaseră. După ce puterile aliate au baricadat Siria în timpul Campaniei Siro-Libaneze, Generalul Charles de Gaulle a vizitat Siria. Când puterile aliate nu au reușit să își respecte promisiunea făcută în fața sirienilor, a încercat să contacteze naziștii din Turcia, dar a fost oprită la frontieră și trimisă în Liban. A fost, de asemenea, posibil ca Asmahan să fi avut nevoie de bani, deoarece soțul său nu îi mai asigura cheltuielile și astfel, să fi încercat să ajungă
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
orașul prezenta o uriașă valoare propagandistică. Starea de spirit a apărătorilor orașului a fost influențată de modificarea atitudinii populației față de soldații care luptau pe pământul german pentru prima oară. Un ofițer german avea să noteze că „Deodată nu mai eram naziști, eram soldați germani”. Aachen și sectoarele sale defensive erau apărate de Linia Siegfried, adică de mai multe centuri de cazemate, forturi și buncăre interconectate, numeroase câmpuri minate, obstacole antitanc („colți de dragon”) și rețele de sârmă ghimpată. Unele dintre sectoarele
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin. Apropierea forțelor aliate a făcut ca majoritatea oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat. Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ocupată de naziști a dus la distrugerea aproape totală a populației de ce trăiau în ("Generalbezirk Litauen" de Reichskommissariat Ostland). Din aproximativ 208.000-210.000 de evrei, aproximativ 190.000-195.000 au fost uciși înainte de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial (uneori sunt
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Lituania a fost aceea că administrația nazistă de ocupație a diseminat antisemitismul dând vina pe comunitatea evreiască pentru recenta anexare, cu un an în urmă, a Lituaniei de către regimul sovietic. Un alt factor important a fost felul în care planurile naziștilor s-au bazat pe organizarea fizică, pregătirea și executarea ordinelor lor de către trupele lituaniene auxiliare ale regimului nazist de ocupație. Uniunea Sovietică a invadat, a ocupat și ulterior a anexat Lituania în 1940. Invazia germană a Uniunii Sovietice, la 22
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
relativ micii comunități evreiești lituaniene. Administrația germană nazistă a îndrumat și a susținut uciderea organizată a evreilor lituanieni. Trupe locale lituaniene auxiliare ale regimului de ocupație nazist au susținut logistic, au pregătit și au pus în aplicare crime sub îndrumarea naziștilor. SS- a ajuns în Kaunas la 25 iunie 1941 și a ținut discursuri inflamatoare în oraș pentru a instiga la uciderea evreilor. La început, acestea au fost ținute în clădirea fostului Departament al Securității Statului, dar oficialii au refuzat să
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
insurgenți, condusă de și încurajată de către germanii din și Sicherheitsdienst, a declanșat pogromuri antievreiești în Kaunas (Kovno) în noaptea de 25-26 iunie 1941. Peste o mie de evrei au pierit în următoarele câteva zile prima pogrom din Lituania ocupată de naziști. Diferite surse dau cifre diferite, unul fiind de 1500 și altul de 3800, multe alte victime înregistrându-se și în alte orașe din regiune. La 24 iunie 1941, a fost înființată ("Lietuvos saugumo policija"), subordonată Poliției de Securitate a Germaniei
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
viața pentru a salva evrei în timpul Holocaustului. În plus, mulți membri ai au ajutat și ei la adăpostirea evreilor. Lituanienii și polonezi care și-au riscat viețile salvându-i pe evrei au fost persecutați și de multe ori executați de naziști. Genocidul din Lituania este considerat de unii istorici a fi una dintre primele implementări pe scară largă ale Soluției Finale, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să-și exprime opinia că Holocaustul a început în Lituania, în vara anului
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
1933. Guvernul Sovietic a încercat din motive politice să minimizeze suferința evreilor. În Lituania și în întreaga Uniune Sovietică, monumentele postbelice nu îi pomeneau explicit pe evrei; ele erau construite pentru a comemora suferințele „localnicilor”. Cei vinovați de colaborarea cu naziștii și de crime împotriva evreilor nu au fost pedepsiți prea aspru. După redobândirea independenței față de Uniunea Sovietică în 1991, dezbaterea despre participarea lituanienilor la Holocaust a fost plină de dificultăți în Lituania. Naționaliștii lituanieni postsovietici pun accent pe rezistența antisovietică
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
participarea lituanienilor la Holocaust a fost plină de dificultăți în Lituania. Naționaliștii lituanieni postsovietici pun accent pe rezistența antisovietică, dar unii partizani lituanieni pe care aceștia îi consideră eroi în lupta împotriva ocupației sovietice, erau în același timp colaboratori ai naziștilor cu care au cooperat pentru uciderea evreilor lituanieni. Guvernul lituanian postsovietic și-a reafirmat de mai multe ori angajamentul față de comemorarea Holocaustului, față de combaterea antisemitismului, și față de aducerea criminalilor de război din perioada nazistă în fața justiției. a declarat că „Lituania
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
a terminat teza sub titlul "". În 1909 el a devenit profesor de filosofie la Sorbona. El a fost căsătorit cu , un important militant pentru dreptul de vot al femeilor în Franța, cu care a avut patru copii.<br> Forțat de către naziști să-și părăsească postul de la Sorbona, Brunschvicg a fugit în sudul Franței, unde a murit la vârsta de 74 de ani. În timp ce era ascuns, a scris studii despre Montaigne, Descartes, Pascal, care au fost tipărite în Elveția. A compus un
Léon Brunschvicg () [Corola-website/Science/337092_a_338421]
-
1935 la un acord cu Ministerul Propagandei prin care publicarea autorilor neacceptați nu se va face în Germania, în timp ce restul autorilor, cei „arianizați”, vor fi publicați de Peter Suhrkamp în calitate de director executiv și sub numele de „Suhrkamp” — inclusiv autori apropiați naziștilor. Cu toate acestea, Suhrkamp a fost arestat de Gestapo în 1944, dar a supraviețuit perioadei de ședere în lagărul de concentrare. Urmând o sugestie a lui Hermann Hesse, el a părăsit editura Fischer, înființând propria sa editură în 1950. Majoritatea
Suhrkamp Verlag () [Corola-website/Science/337170_a_338499]
-
în Danemarca, unde primatul țării, episcopul Fuglsang-Damgaard, episcopul de la Copenhaga, a declarat că Oxford Group "mi-a deschis ochii față de darul lui Dumnezeu care este frăția creștină, și față de ceea ce am experimentat în acest grup, căruia îi aparțin acum". Când naziștii au invadat Danemarca, episcopul Fuglsang-Damgaard a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Înainte de încarcerare el i-a transmis un mesaj lui Buchman spunând că prin Oxford Group a găsit un spirit pe care naziștii nu l-ar putea distruge
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
căruia îi aparțin acum". Când naziștii au invadat Danemarca, episcopul Fuglsang-Damgaard a fost trimis într-un lagăr de concentrare. Înainte de încarcerare el i-a transmis un mesaj lui Buchman spunând că prin Oxford Group a găsit un spirit pe care naziștii nu l-ar putea distruge și că el a mers fără frică. Prin 1936, organizația a ajuns deja în atenția națională prin intermediul mass-mediei și a Hollywood-ului. În anii 1930 Oxford Group a avut un număr substanțial de adepți în Germania
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
câteva ore după ultima întrevedere el i-a spus unui prieten danez ce era jurnalist că ușile erau acum închise. "Germania a intrat sub dominația unei puteri demonice teribile. O contrareacție este absolut necesară." Studierea documentelor Gestapo a relevat că naziștii au urmărit Oxford Group cu suspiciune încă din 1934. Un prim raport secret detaliat al Gestapo despre "Mișcarea Oxford Group" a fost publicat în noiembrie 1936, avertizând că mișcarea s-a transformat într-un adversar periculos al Național-Socialismului'. De asemenea
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
au urmărit Oxford Group cu suspiciune încă din 1934. Un prim raport secret detaliat al Gestapo despre "Mișcarea Oxford Group" a fost publicat în noiembrie 1936, avertizând că mișcarea s-a transformat într-un adversar periculos al Național-Socialismului'. De asemenea, naziștii au clasificat varianta stalinistă a bolșevismului, precum și grupurile de dreapta nenaziste precum Acțiunea Catolică ca fiind la fel de periculoase pentru nazism. În timpul războiului, adepții Oxford Group din Germania s-au împărțit în trei părți. Unii s-au supus cererii lui Himmler
Oxford Group () [Corola-website/Science/337167_a_338496]
-
și că nu va da populației germane motive de a se plânge. Tactica nu s-a dovedit una bună: protestele și propaganda nazistă erau la ordinea zilei, chiar și în rândurile populației lituaniene, și guvernul local nu le putea împiedica. Naziștii hărțuiau fizic organizațiile lituaniene. La 1 noiembrie 1938, Lituania a fost presată să ridice legea marțială și cenzura presei. La alegerile din decembrie pentru , partidele pro-germane au primit 87% din voturi (25 de locuri din 29) în teritoriul Klaipėda. Dr.
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
nu a făcut planuri de a ajuta Lituania sau alte Țări Baltice în eventualitatea unei agresiuni germane. Uniunea Sovietică, deși în principiu sprijunea Lituania, nu a dorit să-și perturbe relațiile cu Germania, întrucât lua în calcul o alianță cu naziștii. Fără susținere materială, Lituania nu a avut de ales decât să accepte ultimatumul. Diplomația lituaniană a caracterizat această concesiune ca un „rău necesar” care va permite Lituaniei să-și păstreze independența și a întreținut speranța că este doar o retragere
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
din exporturile Lituaniei și îi livra 86% din importuri. Germania și Uniunea Sovietică au convenit în același an asupra Pactului Ribbentrop-Molotov, împărțindu-și Europa de Est în sfere de influență. La început, cum era și firesc, Lituania a intrat în sfera Germaniei. Naziștii au mers până într-acolo încât să propună o alianță militară germano-lituaniană împotriva Poloniei, promițând retrocedarea , dar Lituania a ținut la politica sa strictă de neutralitate.
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
vacanță pe un deal deasupra lagunei, casă botezată de localnici "coliba unchiului Tom" ("Onkel Toms Hütte"). El a petrecut acolo împreună cu familia sa verile din anii 1930-1932, unde a scris câteva părți din romanul ' ("Joseph und seine Brüder"). Amenințat de naziști, Mann a părăsit Germania după ce Hitler ' în 1933 și nu s-a mai întors la Nida. După ce regiunea Klaipėda a fost reanexată de Germania Nazistă în 1939, casa lui a fost confiscată la inițiativa lui Hermann Göring și a servit
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
bomba cu ceas și se urcă pe stâlpul unui semafor feroviar de unde îi dă drumul pe tren. Un soldat german îl observă pe Miloš și-l împucă cu o rafală de mitralieră, iar corpul său cade pe acoperișul trenului. Colaboratorul nazist Zednicek încheie ședința disciplinară, afirmând că cehii nu sunt „altceva decât hiene care râd” (o frază folosită, de fapt, de înaltul funcționar nazist Reinhard Heydrich), moment în care se declanșează un număr mare de explozii care distrug trenul. Hubička și
Trenuri bine păzite () [Corola-website/Science/335904_a_337233]
-
uriaș tunel săpat în stâncă, foarte aproape de o cale ferată aflată încă în uz. De asemenea, presa rusă scrie că și Rusia ar putea cere o parte din comoara, dacă se va dovedi că în tren sunt lucruri furate de naziști din URSS, iar organizațiile evereiesti spun și ele că ar putea solicita compensații. Nimeni nu l-a văzut, însă asta nu-i împiedica pe oameni să vină în număr mare în zonă, scrie AFP, citând un important om din zona
Comoara din trenului nazist a creat un efect de tip "Loch Ness" by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/105031_a_106323]