2,274 matches
-
crescute, astfel cum artiștii îl redau pe Isus. Aspectul lui fizic și îmbrăcămintea, menite să impresioneze orice observator, arătau cum un bărbat care avea puterea și gloria în Cuba, printr-un gest neobișnuit și surprinzător, se dezbracă de tot și, neștiut de nimeni, pleacă în pădurea boliviană, unde își va da ultima suflare într-o îmbrăcăminte de condamnat; de aceea, apărea cu ușurință ideea, că bărbatul trebuia să treacă printr-un calvar înainte de a muri." Reginaldo Ustariz, Che Guevara. Viața unui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
trăia izolată în pădure... era mai precoce și cu o gândire mai adâncă, decât fetele de seama ei. Învăța de toate cu multă ușurință, se transforma uimitor de repede și se manifesta ea însăși. Așa, ieșeau la iveală unele trăsaturi neștiute, chiar nebănuite. La ieșirea din sat, pe sub poala dealului, se târa alene un car încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
alta numai trecutul a stat în genunchi nu am privit înapoi doar înainte acolo erai tu pregătită să mă primești în propria neliniște 12 iunie 2011 Stagiunea nu se va redeschide niciodată Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. Un tragic concert, scârțâitul funebru Rănește urechi, maculează idei, Vin patimi diverse din vârf de condei, Un tragic concert, scârțâitul funebru. Să știi că salvarea nu cade din
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oftez din rărunchi, Mi-e milă, iubito, de-ntregul mileniu. Sunt multe dureri, presărate constant, Confetti și lacrimi, crispare difuză, Pe scena-nvechită și piesa-i confuză, Sunt multe dureri, presărate constant. Se trage cortina în teatrul acesta, Actorii bocesc, neștiuți, obosiți, Trimiși în culise și nedumeriți, Se trage cortina în teatrul acesta. 14 iunie 2011 Cântecul dezastrului din noi Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. Trăim în
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
casă, Poeții lumii plâng și nu le pasă De nopți pierdute printre mari restanțe. Simbolic ne lovim de tot declinul, Nici nu-nțelegem critica intensă, Dar într-un vers rămâne moartea densă Și din metaforă extragem vinul. Peste imense mese neștiute Un Blaga trist amenință postumii Cu marea dramă din corola lumii, Iar visele se reculeg, pierdute. Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. 13 octombrie 2011 Fericirea de-a te
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a da roade. Izbutise să pună mâna pe o copie a actului de înfiere. Fata lui, Măriuca, era în grija unui inginer din Coarnele Caprei. Mare bucurie pe fața suptă a bărbatului! Ar fi vrut să zboare ca să privească chipul neștiut al copilei! Dar, cum putea să se înfățișeze un biet țăran în fața fetiței de nici trei ani și să-i spună că-i este tată? Cine l-ar fi crezut? Sigur, ar fi fost dat afară! Ori, mai rău, ar
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că avem paturile noastre și avem cui spune bună dimineața, avem și lapte și ceai și supă de tăieței, avem și o minge și putere de- un zâmbet, și timp de-un pupic, poate chiar ele au contribuit pe căi neștiute la scrisul meu. Alături de ușoara presiune că, într-o zi, ei vor citi tot ce-am scris. Să fie ăsta un semn că mă iau mai în serios ca mamă decât ca scriitor ? Sper să fie așa. Deocamdată trăim frumos
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu le mai observă nimeni - eu le îmbrățișam în singurătatea mea, le mângâiam obrazul jupuit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chitariști, vreo două recitări cărora nimeni nu le dădea vreo atenție... Se dansa frenetic, în grup sau în perechi care se schimbau mereu, se fuma țigară de la țigară, se rătăcea din loc în loc, cu sticlele în mâini. Pe banca mea, neștiut de nimeni, incapabil să mai suport berea, mă adâncisem iarăși în mine însumi. Trebuia să dispar, îmi era limpede că trebuia să fug undeva, să mă vâr într-o gaură, să nu le mai stau în cale, și totuși umilința
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu cuvânt tot ceea ce-mi spune, este forța care ține tabloul în picioare, ceea ce determină o percepție reală a oricărui privitor în poziție verticală, și nu-mi amintesc decât lumina dulce din ziua aceea, când el vorbește despre știința neștiută a culorilor dintr-un timp ce, A doua forță, cea zisă electromagnetică, care nuntește desenul cu culoarea, Cum adică nuntește?! Într-o tăinuită armonie, așa precum pământul și soarele se țin în echilibru printr-un număr egal de sarcini pozitive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aceleași picturi?! Cu Răstignirea Domnului, Cina cea de taină, Pogorârea Sfântului Duh, Maica Domnului cu pruncul, de când eram mică mi le-a explicat bunicul pe toate, era cantor și citea Biblia, zâmbesc în sinea mea uimit de ceea ce cu atâta neștiută simplitate rochia asta cu buline roz mă face să rostesc, E-adevărat, temele sunt toate aceleași, pentru că sunt preluate din Biblie, doar execuția diferă, Eu nu mă pricep la execuție, cum spui tu, dar sunt bucuroasă când pot descoperi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cânta unei grațioase domnișoare cu rochie roz desfășurată în jurul ei și stând îndrăzneață în iarbă, lumina ce juca atunci de la flăcările lămpii pe chipurile lor mi se părea că are o cu totul aparte strălucire, iar când venea brusc, neștiut curentul, și începeau să ardă cele trei becuri de sub globurile mate ale candelabrului, totul pierea de sub ochii mei, lumina becurilor mi se părea atât de palidă pe lângă, mama făcea lampa mică și sufla deasupra ei, risipindu-mi de dinaintea ochilor delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu doar să-ți aștept buzele, abia atingându-le pe ale mele, încă întrebând, și eu venind parcă de cealaltă parte a lumii atât de încet ajungând la gura ta prin întunericul cu milioane de stele, buzele tale conturând ziua neștiute cuvinte despre naos, absidă și altele pe care abia mi le amintesc, buzele tale înfiorând aerul dintre noi, ca pe-o oglindă de ape deasupra căreia cad de foarte de jos frunze, ți-s aspre buzele! Și mă las acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie îi scufundă într-o groapă plină de ziare, cărți, în fundal, Theo a dăruit acest tablou părinților mei, ne întrerupe Aida contemplarea neștiutului tablou al lui Theo, nu m-aș putea despărți de el pentru nimic în lume, mai am un altul în camera mea, o Natură moartă, primit de mine și eu mi-amintesc din caietul lui, o cutie cu medicamente, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clopoțeii și-au oprit clinchetul, aș vrea numai să-i ating cu mânuțele mele, ea îmi zâmbește cu toată fața, chipul ei e alb ca laptele, ca laptele de alb e chipul ei, își așază cu grijă grămada de poale neștiute, Hai! Mă cheamă și la noul clinchet vesel al clopoțeilor eu mă apropii, își întinde spre mine mâinile, degetele lungi, tot albe, albe ca laptele, mă prinde în brațe și mă ia la pieptul ei, mă îmbrățișează cu atâta dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Domnului la care au loc toți orfanii și toți cei cu iubire către Fiul ei sfânt despre, mie îmi răsună în urechi clinchetul dulce al clopoțeilor argintii, când am fost desprins de la pieptul ei un clopoțel mărunt mi-a rămas neștiut în căușul palmei, îl mai am și acum, numai că strângându-l prea tare între degete limba subțire ca un ac de cusut i s-a rupt și n-am mai găsit-o niciodată, venea an de an la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și oriunde ai fi căutat un refugiu nu dădeai decât peste cupluri înlănțuite într-o mistică ignoranță a sexului, Boris s-a dat în spectacol toată noaptea, a cântat cântece rusești, a dansat ca un dement împins de un imbold neștiut, a băut direct din sticlă și numai vodcă și-n beatitudinea generală și-a schimbat nestingherit partenerele, aș fi plecat înainte de a începe să beau dacă toată petrecerea nu s-ar fi ținut cinsprezece etaje deasupra Romei și deasupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta, n-a stat mult, de când a murit părintele Ioan nu mai vine așa des, de ce mă întrebi? întrebam și eu, și fratele Rafael se ridică greoi din iarbă, Ei, cine știe, pune el în cumpănă cele știute și cele neștiute, pe unde rătăcește Cartea părintelui, și eu las capul în jos spre manuscrisul lui Theo, în mâini mai am încă scrisoarea Corinei și fratele Rafael nu știe că eu sunt hotărât să găsesc Cartea părintelui, Mă duc la bucătărie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rău, învățasem la școală că lumea e cu mult mai mare și sunt lucruri în lume al căror nume și a căror alcătuire vor rămâne definitiv departe de limitata mea înțelegere, dar eram convins în sinea mea că și acele neștiute lucruri tot Dumnezeu le rânduise pentru oameni, și dintr-o dată, ceea ce făcea Theo părea să scape brațului divin și puterii sale atotcuprinzătoare, deși pictarea bisericii trebuia să servească în primul rând înaltelor interese dumnezeiești, Pe la șapte, imediat după cină, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dorință fără margini și ușurința cu care am ajuns la trupul ei de lapte și de miere în clinchetul amuțit al clopoțeilor de la gâtul ei mi-o aduce și mai aproape peste timp, ea susură la urechea mea un cântec neștiut care mă farmecă, prin pădure glasurile îndepărtate ale fetițelor care mă caută, Theo! Aici! dar eu eram întors fără scăpare spre un timp îndepărtat a cărui dureroasă încleștare îmi picura în suflet nectar fierbinte, o posed cu o foame pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unui deal, unde începea o mare aurie de grâu și porumb... mam aventurat prin lanul întins ca printre valurile calde ale unui orizont de culori vii și liniște, prin aroma cerealelor și a plantelor de câmp, ce crescuseră libere și neștiute, în armonia lor aparte, în lumina soarelui de vară... În mijlocul câmpului, o floarea soarelui aștepta liniștită, privind parcă spre înaltul cerului... Trecând pe lângă ea, am auzit o voce limpede, înălțându-se printre valurile de căldură ale câmpului la ora de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu-se prin universul nesfârșit și neștiut... iar fluviul acesta era de fapt roata invizibilă a vieții, întregul cerc al arcului curcubeului, definiția transparentă a luminii... se auzea încă râsetul vesel al culorilor, glasul lor vioi și am zburat și eu spre ele, într o clipă, ca și cum
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ascunde în cărți le transformă în niște ferestre spre câte un adevăr rotund, ca o revelație a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și terorizat, în noaptea asta, înainte de rostirea sentinței, și-a tăiat gâtul.“ Gajus puse jos codexul. Puterea care-i ucisese pe tatăl său și pe toate rudele pe care nu le cunoscuse era o fiară neagră, pitită într-un ungher neștiut. Nu conta că era tânăr, nevinovat și neînarmat; conta doar sângele care-i curgea prin vine. „Eu vreau să trăiesc“, se gândi revoltat. „Să trăiesc, cu orice preț; să trăiesc. N-o să puneți mâna pe mine.“ Își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și alții pe lângă tine. În plus, dacă nu ești singur, se mai formează și un soi de siguranță, chiar dacă doar la nivel inconștient, că partenerul tău va găsi ceea ce tu nu vei reuși. Însă, Lincoln Rhyme mai avea un motiv, neștiut de toți, pentru care prefera investigațiile solitare: singurătatea creează premisele pentru o intimitate macabră cu făptașul și cu victima. Această relație pur mentală era de mare ajutor în găsirea dovezilor relevante și în imaginarea unui posibil scenariu al crimei. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]