3,535 matches
-
catedralelor. Ele sunt nu mai puțin opere și sunt aceasta în absolut. De altfel teza lui Al. Ivasiuc denotă o destul de îngrijorătoare lipsă de simț al absolutului. Firește, cine ar lucra numai cu dimensiunea aceasta ar stagna în iluzoriu și neant. Absolutul nu este, cum crede cineva, un loc anume sau ceva determinat pe care să-l cauți și eventual să-l găsești, așa cum cauți o adresă sau chiar lâna de aur. Absolutul este o vocație a rațiunii. Unde nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
abilității acestora de a aborda probleme facile, evitându-le, În schimb, pe acelea care, prin natura lor, nu pot fi Înțelese În termeni comuni și care nu pot fi comunicate pe Înțelesul tuturor (cum sunt, de exemplu, cele despre moarte, neant, dialectică sau eshatologie). Răspunsul filosofului dezavuează, evident, claritatea (sau subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în care plutesc acele flatus vocis ale promisiunilor stereotipe. În realitate, ei chiar sunt niște măști. Niște măști sub care, dacă le-am ridica, sunt sigur că n-am găsi nici măcar o grămăjoară de oase sau de cenușă; am găsi neantul, vidul. Explicația este simplă: astăzi, în Italia este un teribil vid de putere. Însă nu un vid de putere legislativă sau executivă, nu un vid de putere de conducere, nici un vid de putere politică în sens tradițional, ci un vid
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o doză de populism” (p. 445). Volumul de față merită aprecierea noastră, contribuind În bună măsură la rescrierea unui capitol sumbru din istoria românilor. Este o Încercare apreciabilă de a demonstra travaliul evreilor români, minoritate care a trecut pe lîngă neant. Se poate spune, așadar, că această lucrare se Înscrie pe linia studiilor punctabile, alăturîndu-se altor lucrări publicate, de care istoriografia românească are atîta nevoie. Andrei Muraru MIRIAM KORBER-BERCOVICI, Jurnal de ghetou (Djurin, Transnistria, 1941-1943), Editura Kriterion, București, 1995, 356 p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lăptarul, București, 1961, Povestiri, București, 1964 (în colaborare), Stăteam trei la taifas, București, f.a.; Israel Zangwill, Regele pomanagiilor, București, 1934; Ilya Ehrenburg, Și a fost ziua a doua, București, 1944; Iosif Opatoșu, Păduri poloneze, București, 1945; B. Hager, Pe căile neantului, București, 1946; V. Sobko, Chezășia păcii, București, 1951 (în colaborare); Maxim Gorki, Pentru pace și democrație, București, 1952 (în colaborare), Un rege al republicii, București, 1956; M. Sokolov, Scântei, I-II, pref. V. Bârlădeanu, București, 1953 (în colaborare); M.E. Saltâkov-Șcedrin
LUDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287879_a_289208]
-
de foc (1988), M. se înscrie din ce în ce mai pregnant într-o formulă pecetluită de imaginea ruperii timpului în două printr-un uriaș stâlp de foc și de metafora unui dans pasional al ființei, în care se răsfrâng umbrele vieții și ale neantului, precum și umbra lui Hristos. În Somn de lup (1990) predominant este dacismul ancestral al sufletului, proiectat în fantomele lupilor, călăuzite de un sentiment al pustiului și al nopții, ca în istoria neamului românesc. „Poet substanțial în descendență nichitiană” (Eugen Simion
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
istoriei. Tonalitatea elegiacă și sentimentală, ca și cea blasfematorie, încruntată, care se infiltrează pretutindeni, vădesc un dramatism organic sau chiar un suflu tragic ardent. Poetul se situează între un „dincoace” și un „dincolo” de hotarul existențial, apărându-se de amenințarea neantului printr-un sentiment necontrafăcut al valorilor vieții. Lirica denotă patos etic, justițiar, iar lumea se desface - maniheic - în antinomii bine delimitate. Legătura cu folclorul e consangvină, ca la cei mai reprezentativi poeți basarabeni, configurând un program etic și estetic care
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
a morții pentru poetul pândit deja de „nori și cețuri bolnave”. Aceste cuvinte/realități devin nuclee lirice recurente, ca și alte noțiuni din sfera extincției, a suferinței - întuneric, umbră, crepuscul, eclipsă, fum, cenușă, coșmar, cădere, teamă, amar, lacrimă, târziu, taină, neant. Sub presiunea apropierii sfârșitului, meditația asupra mecanicii subtile a existenței se acutizează și, înăbușindu-și gândurile sau constatările negre, poetul își afirmă credința în valorile pozitive - omenie, prietenie, solidaritate, cunoaștere, echilibru - și continuă să brodeze pe pânză de lumină sau
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
revista „Criterion” printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran: România nu se mai poate „schimba la față”, nu se mai poate salva, pentru că este deja pierdută, naufragiată în neantul propriei neputințe de a accede la „marea istorie”. Asemenea unui clinician care, trecând în revistă simptomele unei boli necruțătoare, întârzie asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate care ar eșua în cinism dacă nu ar fi susținută de o
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
libertății, dacă Utopia este o ordine împinsă la paroxism, milenarismul este o absolutizare a principiului revoluționar tabula rasa, urmată de o nouă construcție 133. Dar se pare că Marx, ca intelectual romantic, părea mai curând să testeze și să curteze neantul decât să îl suporte ca destin istoric 134. La el, • Jean Marie Domenach, Întoarcerea tragicului, traducere de Alexandru Baciu, București, Editura Meridiane, 1995, p. 190. • Mircea Eliade, Sacrul și profanul, traducere de Brândușa Prelipceanu, București, Editura Humanitas, 1995, p. 178
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
DISCURS (ROMÂNESC) ASUPRA REVOLUȚIEI Mihai Dorin La o lectură atentă și eliberată de prejudecăți, geneza comunismului românesc devine mai clară și nuanțată. Această grilă de lectură conduce nemijlocit la concluzia că regimul comunist din România nu s-a născut din neant. Chiar dacă din perspectivă strict cauzală comunismul nu poate fi considerat doar un produs endogen, trebuie să admitem că societatea românească nu a fost suficient de bine mobilată pentru a rezista experimentului utopic și a se opune exceselor sale. Nici fanariotismul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nivelate și anexate aproape integral de comunism. Agentul era egal - comunismul de extracție sovietică -, însă terenul și germenii diferiți. În consecință și feed-back-ul a funcționat după reguli și obiective diferite. Pretutindeni însă comunismul s-a autodistrus, încheindu-și cariera în neant. Două sunt perspectivele istorice din care este îndeobște abordată geneza comunismului românesc: endogenă și exogenă. Din perspectivă endogenă, experimentul comunist este un produs politic legitimat de evoluția istorică anterioară. Nu există proces istoric fără rădăcini, fără premise sau părinți fondatori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a fost însă aceea de a privi comunismul românesc ca pe un corp străin de istoria românilor, produs sută la sută de import, un fel de proles sine matre. Acest raționament a debutat sentențios: comunismul românesc s-a născut din neant. Oricâte erori de sistem vom identifica în perioada istorică ce i-a precedat, oricâte eșecuri se vor fi acumulat în procesul modernizării României ori a evoluției ideii de libertate, acestea nu explică și nu justifică apariția unui sistem totalitar, care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au preluat nici o idee fundamentală. Ele par „obsedate de negarea regimului în care au trăit“, în pofida faptului că au moștenit de la el „obiceiuri și moravuri“1. De altfel, regimurile comuniste „nu lasă după ele decât ceea ce au negat“. Născut din neant, comunismul și-a încheiat cariera în neant. El nu a prefațat „un comunism mai bun“, așa cum și-au imaginat idolii lui de lut. Implozia s-a consumat aproape simultan în Est. Hrănită din istorie, iluzia comunistă este constitutivă istoriei, independentă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
obsedate de negarea regimului în care au trăit“, în pofida faptului că au moștenit de la el „obiceiuri și moravuri“1. De altfel, regimurile comuniste „nu lasă după ele decât ceea ce au negat“. Născut din neant, comunismul și-a încheiat cariera în neant. El nu a prefațat „un comunism mai bun“, așa cum și-au imaginat idolii lui de lut. Implozia s-a consumat aproape simultan în Est. Hrănită din istorie, iluzia comunistă este constitutivă istoriei, independentă de evoluția sa, prealabilă experienței și „supusă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
relansat odată cu Nebănuitele trepte, când, crede L., sentimentul cosmic cedează locul problematicii personale și apoi „umanizării și clarificării”; misterul și mitul (un mister „metafizic”, nu „estetic”, ca la alți poeți moderni); sentimentul tragic al vieții („tragism psihic” ca „spaimă de neant și de moarte”), nu însă și nihilism (de la care îl salvează, în opinia autoarei, „echilibrul moral de esență stoică, simțul estetic, forța mitică, puntea solidă cu sursele preclasice, convingerea unității și armoniei ei cosmice, ingenuumul în forța lucrurilor și capacitatea
LIVADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287841_a_289170]
-
pas cu pas povestea unei iubiri desăvârșite. Ultimele două romane ale lui F. sunt meditații neliniștite despre moarte, poeme în proză în care actul artistic născut din iubire, este ridicat la condiția de credință și opus, ca atare, distrugerii și neantului. Atât sculptorul Heronim din Salvați sufletele noastre, cât și scriitorul din E noapte și e frig, seniori trăiesc având convingerea că arta și iubirea reprezintă singurele șanse de mântuire pentru omul modern. Ajunși în amurgul vieții, ei își susțin idealurile
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
formula realistă și cea fantastică. Moartea femeii iubite, răpusă de o boală necruțătoare, și singurătatea care îi urmează devin prilej de autoanaliză lucidă și reflecție febrilă asupra condiției umane, ca și a rosturilor adânci ale vieții în confruntarea permanentă cu neantul. Oamenii trăiesc atâta vreme cât imaginea lor durează în memoria celorlalți, sugerează naratorul care, asaltat de o misterioasă doamnă W., simbol transparent al pasiunii oarbe a sângelui, luptă cu încrâncenare pentru a păstra, prin retrăire și rememorare, amintirea Dânsei, o nouă Euridice
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
durerea mea să fie la fel de absurdă...?” Ispitit în momentele de cumpănă de gândul sinuciderii și confruntat, în fața foii albe, cu sentimentul dureros al inutilității oricărei filosofii, naratorul elaborează, sub semnul figurii tutelare a lui André Malraux, un adevărat decalog împotriva neantului: „Să te așezi temeinic într-o perfectă ordine interioară. Să-ți păstrezi cugetul neclintit, ca pe o armură de săbii cu vârful în sus. Să te refuzi tuturor superstițiilor care cultivă monștri. Să nu accepți să-ți intre în celula
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
va întoarce vreodată iubirea. Să înveți să arzi numai pentru acele idei care au darul să deschidă orice porți interzise până la tine. Iată un prim decalog de reguli fundamentale cu ajutorul cărora, dacă le voi respecta cu sfințenie, nu voi îngădui neantului să mă înghită de tot...” Cea mai rezistentă pavăză împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole, o altă ființă umană
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
idei care au darul să deschidă orice porți interzise până la tine. Iată un prim decalog de reguli fundamentale cu ajutorul cărora, dacă le voi respecta cu sfințenie, nu voi îngădui neantului să mă înghită de tot...” Cea mai rezistentă pavăză împotriva neantului este actul cutezător și perfect lucid al creației, la temelia căreia nu trebuie însă sacrificată, afirmă scriitorul într-o reinterpretare polemică a legendei Meșterului Manole, o altă ființă umană, ci artistul însuși, condamnat de la bun început să fie zidit în
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
publicațiile locale „Cronica sătmăreană” și „Afirmarea”. Este unul dintre animatorii cenaclului literar Afirmarea. Traduce integral Bestiarul sau Cortegiul lui Orfeu de Apollinaire în „Pagini maramureșene”. Poemul fără flăcări, volum publicat de G. în 1934, conține metafora-cheie a poeziei lui: cenușa, neantul fără mistere, timpul care s-a oprit. Poetul percepe vibrația nimicului metafizic, a orelor golite de sens existențial, dar în această percepție nu răsună nicăieri lamentația, disperarea romantică emfatică, nici nu se străvede atmosfera nevrotică bacoviană. Dispersat în acest nimic
GEORGESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287218_a_288547]
-
dezrădăcinării unui neam. Acest vast tablou simbolic se adumbrește în structura complexă a ciclului de poeme Titanic, în care combină original și straniu imaginea marelui vas scufundat în 1912, devenit aproape firesc semn al unei civilizații îndreptându-se inconștientă spre neantul disoluției valorilor sale, cu cea a lui Robinson, supraviețuitorul, nimerit însă nu în paradisul insular, ci în infernul orașelor. Expresia poetică se desface în imagini nude, directe, care transmit „radiografiile” unei lumi despuiate de iluzii, într-o călătorie închipuită până
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
care concordă cu subiectul unic și centrat, poate fi demonstrată existența unui alt fel de literatură și de artă, ce rezonează cu subiectul multiplu și descentrat. O artă În care modelul arhetipal este pur și simplu suspendat, este aruncat În neant. Aș spune că arta aceasta se comportă anarhic. Pentru a o descrie, aș vrea să introduc conceptul de anarhetip. După cum o sugerează combinația etimologică Între anarhie și arhetip, anarhetipul ar fi un arhetip sfărâmat, un arhetip În care centrul de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ne fuseseră puse, a ideilor pe care știam că le Împrumutaserăm din cărți etc. Rezultatul, n-am uitat aceasta nici azi, a fost o Întunecare treptată a imaginii de sine pe care speraserăm să o clarificăm, o descoperire surprinsă a neantului care trăise până atunci În noi ca un substrat cu totul invizibil. Ne-am oprit poate prea devreme, cel mai degrabă din comoditate și frică, fără a ști că tocmai din acceptarea golului de ființă pe care ne Întemeiem ar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]