3,146 matches
-
din care se clădise acum orașul și eu în mijlocul ei, inedit, proaspăt, fără greutate și fără organe, ca o simplă linie a propriului meu contur"190. Singura modalitate de salvare din realitatea care i-a fost destinată este aceea de negare a grupului, negare care are în final efectul dorit: ,, Într-un sfârșit trebuie ori bolnavul să moară, ori să se ivească o ameliorare care să-i permită să rămână ,,bolnav" mai departe... Și eu am obținut această din urmă promisiune
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
clădise acum orașul și eu în mijlocul ei, inedit, proaspăt, fără greutate și fără organe, ca o simplă linie a propriului meu contur"190. Singura modalitate de salvare din realitatea care i-a fost destinată este aceea de negare a grupului, negare care are în final efectul dorit: ,, Într-un sfârșit trebuie ori bolnavul să moară, ori să se ivească o ameliorare care să-i permită să rămână ,,bolnav" mai departe... Și eu am obținut această din urmă promisiune 191. Ipostaza de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să pună problema aceasta esențială, dar ea nu o pune decît într-o manieră implicită, întreaga ei atitudine constituie un mod negativ de a-i da un răspuns. Această atitudine negativă manifestată în funcție de motive este departe de a fi o negare validă a problemei esențiale. Ajunsă la concluzia că întrebarea nu poate primi un răspuns, știința face din constatarea aceasta metoda sa: ea exclude chestiunea din domeniul ei de cercetare, ceea ce înseamnă recunoașterea implicită a faptului că principiul existenței vieții este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
generată de o criză de conștiință. Dar inconștiența și iluzia sunt uneori atît de necesare omului, în economie, ca și în politică, ca și în dragoste. Am putea chiar admite existența în inima ființei umane a unui adevărat program de negare a realității, de generare a iluziilor necesare vieții. A afirma însă că totul e iluzoriu nu înseamnă să sacrifici iluziei, să-i recunoști de fapt un înalt grad de realitate, cel mai înalt poate, cînd realitatea umană se definește tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
deliberat, complicat și multiplu imbricate. Raportul profund pe care scriitorul intenționează și este convins că îl descoperă în cuvântul artistic și în experiența critică, estetică, nu în ultimul rând morală, pare a conduce spre soluția împărtășită și de către James Joyce: negarea vieții sau, mai bine spus, viața adevărată se află doar în pagina artistului.406 Se constată o diferență majoră între scriitorul, care face obiectul analizei noastre, și autorul lui Dubliners: ultimul se apropie de concepția romantică ce privește actul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a nu se ajunge ca „dreptul de a muri să riște să fie interpretat prea ușor drept o obligație prezumată de a muri“2. Felul în care sunt tratați cei în vârstă, teama constantă și manifestă de a „îmbătrâni urât“, negarea importanței acestei probleme, prin prisma gândului înspăimântător că în scurt timp vom fi într-o postură similară, apoi convingerea colectivă și nefondată că medicina oferă suficiente și consistente modalități de a lupta împotriva acestei îmbătrâniri, chiar dacă cei de care avem
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
o slabă asimilare a experiențelor trăite sau cunoscute. In asemena cazuri personalitatea capătă o dezvoltare dizarmonică prin menținerea unui infantilism În planul comportamental. Comportamentul unor astfel de tineri este dominat de instabilitate, labilitate afectivă, impulsivitate, irasciblitate, brutalitate, Încapățânare, tendințe de negare a tot ceea ce apreciză alții, atitudini nonconformiste manifeste etc. De aici apar deseori conflictele cu familia și colegii, indiferență și neparticipare la viața socială sau profesională. Relațiile cu grupul de prieteni ocupă un loc foarte important. Adolescentul petrece cea mai
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
anexând ceea ce au adus de-a lungul vremii Rimbaud, psihanaliza și suprarealismul. Cel de-al doilea este "eclatat" (voi prelua aici un neologism folosit frecvent de Pițu, recuperând accepția de "explozie", "distrugere" din limba de origine), el este preocupat de negarea vocabularului, nu se împacă decât cu șocul senzorial și face apel la științele limbajului. Al treilea rar în Franța, unde "tinerii autori sunt prea cuminți", se plângea Delvaille pleacă de la impulsul dat de ceea ce el numește "poètes beatniks" și era
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
al Islamului. La puțin timp după aceasta întrevedere, papa va muri în condiții suspecte, evident romanești, de unde și alegațiile numeroase în jurul acestei morți: deși făcuse câteva concesii cvasi inevitabile, i se ceruse (șantaj? Promisiuni nerespectate?) ceva echivalent cu dispariția creștinismului: negarea divinității și Învierii Fiului lui Dumnezeu, deci implicit abolirea Sfintei Treimi. Îi urmează pe Sfântul Scaun Pius XIII, ultimul papă (conform profeției Sf. Malachie), aflat sub deviza Petrus Romanus, și printre strămoșii căruia se aflase un Inchizitor: "Eu voi fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cine mă caută mă găsește și cine mă găsește mă cunoaște, cine mă cunoaște mă iubește, pe cine Îl iubesc Îl distrug. Povestea unui paj Îndrăzneț dar fără trusou Lecțiile de desacralizare pe care pajul le insuflă eroinei Încep prin negarea cerebralității, a meditației. I se cere fetei sa fie veselă, să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
afla Cătălina de la comunul paj, cel care o inițiază subtil, Încercuind-o, fata neopunînd seducătorului nici un refuz, nici o tentativă de a recuza actul subtil al iubirii, asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt, în egală măsură, condamnate eșecului.“ Toulmin adăuga: „El nu voia să convingă pe nimeni de adevărul sau falsitatea a ceea ce spunea. Wittgenstein voia mai degrabă să-l pună pe cel care îl asculta în situația de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
se face în Tractatus între sens și adevăr. Înțelegem propoziția când înțelegem ceea ce se spune prin ea. „A spune ceva“ și „a avea sens“ sunt atribute echivalente ale unei expresii a limbajului. Același sens poate fi exprimat prin afirmarea sau negarea anumitor expresii. Orice propoziție descrie o anumită stare de lucruri. Ea este adevărată ori de câte ori starea de lucruri pe care o descrie există, este reală. Deoarece propoziția este o expresie care are sens și negarea ei va fi o expresie cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate fi exprimat prin afirmarea sau negarea anumitor expresii. Orice propoziție descrie o anumită stare de lucruri. Ea este adevărată ori de câte ori starea de lucruri pe care o descrie există, este reală. Deoarece propoziția este o expresie care are sens și negarea ei va fi o expresie cu sens, adică o propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pasaje va conduce la punerea pe același plan a stărilor de lucruri atomare care există cu faptele precum și a propozițiilor elementare cu propozițiile. Avem prin urmare bune temeiuri pentru a contesta atât afirmația că propozițiile elementare sunt „imagini“, cât și negarea ei. În scurta prezentare a vieții, personalității și operei fostului său profesor, scrisă la puțin timp după dispariția lui, G. H. von Wright nota: „Tractatus-ul lui Wittgenstein poate fi socotit o sinteză a teoriei funcțiilor de adevăr și a ideii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
funcțiilor de adevăr și a ideii că limbajul este o imagine a realității.“58a Întrebarea este însă tocmai cum e posibilă o asemenea sinteză. Nu am întâlnit și nici nu pot oferi un răspuns bun la această întrebare. Afirmarea sau negarea caracterului descriptiv al propozițiilor elementare conduce în egală măsură la dileme. S-a subliniat adesea că Tractatus-ul reprezintă o lucrare greu de înțeles. În lumina considerațiilor de mai sus ne putem întreba însă dacă înțelegerea lui satisfăcătoare este, în genere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că „are în vedere ceva“ printr-o expresie a limbajului. Kripke crede că Wittgenstein nu a formulat „argumente și concluzii în maniera convențională“ deoarece, în acest caz, lui i-ar fi fost greu să ocolească formulări care ne apar drept negări sceptice ale afirmațiilor noastre obișnuite, o situație pe care o ilustrează bine cazul lui Berkeley.61 În mod evident, Kripke crede că dacă Wittgenstein a refuzat să dea o formulare teoretică sistematică vederilor sale asta nu înseamnă că alți filozofi
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
îndeplini și pînă la sfîrșitul veacurilor. Popoarele se formează și se mișcă în virtutea altei forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămîne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
forțe, dominante și imperative, dar a cărei origine rămîne necunoscută și inexplicabilă. Forța aceasta este dorința de a atinge sfîrșitul și care constituie în același timp negarea acestui sfîrșit. Este forma afirmării necontenite și neobosite a existenței sale și a negării morții. Spiritul vieții, după cum spune Scriptura, «rîurile de apă vie», a căror secare o prevestește amenințător Apocalipsul. Principiul estetic, cum se exprimă filosofii, principiul etic, cum zic aceiași filosofi. «Căutarea lui Dumnezeu», cum o numesc eu mult mai simplu. Scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
încearcă mereu să scape de literatură, dar eșuează iremediabil pe țărmul ei. Viață nu prea există în aceste însemnări, mai ales în prima parte, cea „teoretică“. Să luăm, de pildă, atacul său brutal asupra romanticilor. De îndată ce cuvîntul este rostit, urmează negarea lui. Care romantici ? Așa ceva nu există ! Ei sînt caricaturi ai celor autentici, francezi sau germani. „Larg om la suflet este romanticul nostru și cel dintîi șmecher dintre toți șmecherii noștri, vă încredințez de asta... chiar din experiență“ - ne spune paradoxalistul
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de a obține reconfirmarea perpetuă a privilegiilor s-a manifestat cu ocazia Statelor Generale de la Tours, în anul 1484200. Cu acest prilej, prin glasul lui Phillip Pot a fost formulată ideea "suveranității populare"201. Statele Generale erau conduse de ideea negării puterii absolute și constituirea unei monarhii temperate, aflată sub controlul lor. Noua viziune, prezentată în termeni foarte clari, susținea că acest tip de monarhie era singura modalitate de a evita tirania: "reprezentanții diverselor clase ale națiunii contrabalansau regalitatea, iar pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de spectrul dispariției, al trecerii spre un dincolo perceput, de dincoace, ca unul al negării totale, al dizolvării. O certitudine subsecventă este moartea, prezența-absență, numită, într-unul din Poemele în balans, "Neîndurătoarea"; poetul știe, de bună seamă, că mors certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
que tânt d'hommes supérieurs appréciaient, et ignorante des barrières qui fermaient son intelligence" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Morală sau lipsa ei, în perioada decadenta, îi interesează în mod deosebit pe romancierii timpului 119. Morală Parizienei este una a negarii, incluzând un repertoriu de forme asemănător cu cele ale dandy-ului, care poate fi considerat omolog masculin al mondenei franceze: indiferență, nepăsarea, ignorarea convențiilor, provocarea, subversiunea, refuzul, capriciul, tupeul, insolenta, impertinenta, cinismul [v.Babeți, p.184]. Dar contestarea pe care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
liric al poeziei aparente a motivelor, a culorilor, si a așa-ziselor "halouri" .154 Opinia lui Vittorini este susținută și de cele expuse de Alfredo Gargiulo care constată afinități similare: Rămâne important numai faptul că tristețea, sau, mai bine zis, negarea care ne este oferită e nesincera din punct de vedere artistic. S-ar spune chiar că provine (și nu lipsesc semnele) dintr-o accentuare arbitrară a negațiilor lui Montale, ba mai mult, îl anula că poet considerându-l un epigon
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
procedaseră în trecut și alte curente literare, de pildă Scapigliatura, a dus la conturarea unui leopardism cu trăsături aparte, diferit de cel rondist și de cel derobertisian, dar asemănător cu cel ungarettian.178 Aventură poeziei ermetice între exacerbarea trăirii și negarea ei a găsit un model nu în acel Leopardi reluat de 'La Ronda', ci în cel temerar, recuperat de Piero Bigongiari în premisa eseului sau din tinerețe, unde afirmă utilitatea poeziei nu ca instrument ci că fel de a fi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]