2,868 matches
-
marca Land Rover și Mercedes. Acesta era și locul în care Clem, un labrador cu pedigriu, care aici se simțea în mod evident mai la el acasă, își făcea nevoile, în vreme ce Wilt stătea lângă el și se uita în jur neliniștit, conștient de faptul că ăsta nu era genul de cartier potrivit pentru el, dar dorindu-și să fi fost astfel. Era cam singurul moment de pe timpul plimbării lor în care Wilt era cât de cât conștient de împrejurimi. Pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
auzi cum sună cineva la ușă. Părintele St John Froude deschise și fixă cu privirea chipul inspectorului Flint. — Slavă Domnului c-ați venit! icni el. E aici, înăuntru. Inspectorul și doi agenți în uniformă pătrunseră în hol. Wilt îi urmă neliniștit. Acesta era momentul care-l înspăimânta. Până la urmă însă a fost mai bine decât se așteptase. Nu și pentru inspectorul Flint. El intră în birou și se trezi în fața unei femei masive și goale pușcă. — Doamna Wilt... începu el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
personalul tău militar și științific. Femeia replică: - Sunt sigură că trebuie să fie posibil. Noi ne aflăm aici într-o situație de izolare. O navă mare, o sută șaptezeci și opt de mii de oameni și un băiat și o femeie. Adăugă, neliniștită: - S-ar putea întâmpla ca unele dintre spiritele mai îndrăznețe de pe această navă de război să aibă impresia că vechile legi și vechile relații de loialitate nu mai sunt valabile. Apoi izbucni: - Spune-mi, în caz de eventuală necesitate, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și neîmplinire. Unul dintre diapozitivele pe care, în camera întunecată, le proiecta pe perete (eu în semiobscuritate, cu obrazul lipit de al ei) o reprezenta în curtea Muzeului Satului, unde se ducea des, bunicul ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am încercat să citesc câteva rânduri. Privirea mi-a fost atrasă de o fotografie. Da, ăsta era omul meu! Securistul meu! Aproape am sărit din pat, trezind-o și pe nevastă-mea. Ce-i, ce s-a întâmplat? mă întrebă neliniștită. Nimic, nimic, am să-ți spun mâine dimineață. Am luat din nou ziarul și am citit totul. "Ștefan Argatu candidează la funcția de deputat în circumscripția... Circumscripția noastră! Întâlnirea cu alegătorii va avea loc sâmbătă, la ora 10 dimineața". Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă ea, se surprinse urmărindu-i mâinile albe. Mâini fine, cu degete lungi. Erau mereu în mișcare, băteau parcă un tact sau frământau ceva inexistent între ele. Erau degete neliniștite. Și orchestra își începu programul muzică de café-concert cântată în surdină. Mihai o luă pe Camelia de braț și se îndreptară spre ringul de dans. Mihai era aplecat către Camelia și Petre îi urmărea cu plăcere. O ținea aproape pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sunt fericit! Da, acum, aici sus, în singurătatea mea, singurătate de care m-am ferit o viață întreagă, mă simt fericit! Cu scrisul și luneta mea! Pentru cât timp sunt fericit, nu știu, căci eu am o fire sucită. Mereu neliniștit, mereu agitat. Aici, în sat, m-am implicat în viața oamenilor. Sunt bucuros de tot ce am făcut pentru ei. Va fi o realizare nesperată pentru toți. O deschidere către o viață mai bună pentru copiii și nepoții lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aici? Semeni cu unul din personajele absurde ale lui Fellini. — Mă numesc Hans Scholt, lucrez pentru o agenție de știri germană și mi-ar plăcea să-ți pun câteva întrebări. Pilotul se ridică, se trase îndărăt la umbră, și întrebă neliniștit: — Ce fel de întrebări ? Celălalt îi arătă niște foi pe care le ținea în mână: — În primul rând, de ce elicopterul și camionul tău sunt singurele care nu figurează pe lista de îmbarcare? — Sigur nu figurează? — Sigur. Am întrebat și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce reveneau îndată la locul lor, și rareori reușeau să le spargă. Ca să nu lași nici o urmă trebuia să fii foarte atent la fiecare metru și, cu toate că se simțeau destul de mulțumiți de treaba făcută după ce ajunseră la destinație, Gacel dormi neliniștit, la gândul că animalele pășteau destul de aproape de intrarea în refugiu. Mai erau două ore până când prima geană de lumină să mijească la orizont, și el era deja în picioare, gata să înceapă călătoria de întoarcere, de astă dată cu tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că poate să mi-l aducă pe cel care mi-a otrăvit puțul... Tu ce crezi? Nené Dupré se gândi îndelung cum să răspundă și nu era nevoie să-l cunoști bine ca să-ți dai seama că se simțea din ce în ce mai neliniștit din cauza întorsăturii pe care o luau lucrurile. În cele din urmă răspunse ridicând din umeri: — N-are importanță ce cred sau ce nu cred eu. Important e că afacerea asta se complică tot mai mult, iar dacă acum intervin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Poate că are una. — Ce-ai spus? se miră Mecanicul. Că poate ăștia, cărora tu le spui „păduchioși“, n-or fi chiar așa de păduchioși și luptă cu noi cu aceleași arme ca ale noastre. — Ce dracu’ spui? îi trânti neliniștit interlocutorul său. E vorba de o familie mizerabilă de nomazi care de ani de zile trăiește în curul lumii... De unde crezi că ar putea avea așa arme? — De ce mă întrebi pe mine? răspunse țâfnos, ca de obicei, Sam Muller. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sensul că, pentru a nu fi victima ostilității colegilor, afișează un aer de superioritate și de conduce re (comandă). Relatarea mamei copilului Flavius, elev în clasa I S-a născut prin cezariană neplanificată, fiind un bebeluș vioi toată ziua și neliniștit noaptea, nu a fost deloc „plângăcios”. De mic a fost extrem de activ, dormind mai puțin decât media. Este rezistent la efort. Se trezește ușor, matinal. A mers de la 10 luni, pășind direct, sărind peste etapa „patru labe”. A vorbit de la
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
o transcriere directă, exactă, anticalofilă. Epistolele acestea scurte și dinamice, aproape telegrafice adeseori, aruncate fugitiv, mai ales pe cărți poștale, într-un stil lapidar, câteodată impropriu, alteori extrem de colorat și pitoresc, dezvăluind o stare ciudată, dureros întoarsă spre sine, veșnic neliniștită, în permanentă schimbare de umoare, sunt procesele-verbale ale unor îndelungi dezbateri interioare, foile cotidiene <<cazului>> Holban”.<footnote Ibidem., p. XIX footnote> Opusă artificialității excesive, autenticitatea se manifestă la nivelul scriiturii, ca reacție anticalofică, fără a îmbrățișa însă, excesele nihiliste de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Cl. P No cuv. 19 Gr. T Data 21 1881 Ore 5 M. Timpul No sosirei Data 3 Ore 5 M. 48 Timpul D-sale Eminescu str. Buzeștilor 5 la Buc. Răspunde-mi de ce nu scrii de 8 zile, sunt neliniștită, te salut Veronica 1 Pe formular vechi 7. [VERONICA MICLE] 23 martie, 6 oare seara. [1882] Eminul meu cel dulce, Cu cât iubește cineva mai mult cu atât e mai nebun și mai nedrept în judecata ce și-o face
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Resi a venit lângă mine, m-a luat de după mijloc, și-a lipit obrazul de pieptul meu. — Gândește-te puțin, iubitule..., începu ea. — Hm? am făcut eu. — Mâine vom fi în Mexic, a spus ea. — Hm, am făcut eu. — Pari neliniștit, a zis ea. — Eu, neliniștit? m-am mirat eu. — Preocupat, a spus ea. — Și ție îți par preocupat? l-am întrebat pe Kraft, care din nou studia poza cu mlaștina. — Nu, a zis el. — Vechiul și bunul meu eu normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
m-a luat de după mijloc, și-a lipit obrazul de pieptul meu. — Gândește-te puțin, iubitule..., începu ea. — Hm? am făcut eu. — Mâine vom fi în Mexic, a spus ea. — Hm, am făcut eu. — Pari neliniștit, a zis ea. — Eu, neliniștit? m-am mirat eu. — Preocupat, a spus ea. — Și ție îți par preocupat? l-am întrebat pe Kraft, care din nou studia poza cu mlaștina. — Nu, a zis el. — Vechiul și bunul meu eu normal, am declarat. Kraft mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Prea multe senzații tari încerca în vremea din urmă. Nu era un an de când picase aici dintr-un mediu provincial și monoton și cunoscuse dragostea spirituală și pe cea fizică, răutatea oamenilor, lăcomia, nepăsarea, invidia, ambiția. Era liber, și totuși neliniștit, lipsit de ocrotire. Se simțea mai degrabă singur pe lume, părăsit. Crezuse în Otilia, și Otilia îl trădase. Georgeta era "o fată faină". Ea însăși îl sfătuia să n-o ia în serios. De vreme ce nu avea nici o legătură aici, ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de adio cu mâna, ca să fie sigur că pleacă. - Imprudent bătrân, își zise Felix, dacă află Stănică, eun om mort. Stănică nu află, dar extraordinarul lui simț pentru tot ce se petrecea în umbră pe raza intereselor lui îl făcea neliniștit și căutător ca o pisică în preajma unei fripturi. Felix nu-și putea da seama, în definitiv, ce urmărea Stănică, și nici acesta nu i-ar fi putut explica într-un acces de sinceritate. Stănică nu urmărea nimic special, aștepta numai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domeniul securității, oare putem să ne asigurăm 100% în permanență că vom fi pregătiți? Nu. Dar ne putem apropia mult mai mult de nivelul la care vom fi pregătiți pentru ceea ce ne rezervă viitorul. S-ar putea să deveniți acum neliniștiți. Poate nu sunteți sigur că doriți să știți prea multe despre terorism, crima organizată si amenințările care vă pândesc existența și viitorul. Acestea nu sunt altceva decât instincte naturale. Dar negarea nu este un răspuns în fața riscului. Capitolul de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece în trecere printre stinghiile prăfuite ale gardurilor, de-a lungul zidului gălbui și în timp ce urcaseră scările până în fața ușii scorojite, unde el bâjbâise îndelung, învârtind, din ce în ce mai neliniștit, cheia în broasca înnegrită. Studioul scârțâia necontenit și el își ferise fruntea de tăblie, din ce în ce mai copleșit de nemișcarea corpului țeapăn care nu-i răspundea, mergând totuși mai departe, văzându-și din afară, aproape cu spaimă, gesturile. Ca și când tot ce făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se uită împrejur, ușor neliniștită : privirea unei mame care se teme că i s-a rătăcit copilul ? Privirea unei femei care se teme că a fost auzită ? Yvonne n-o ascultă, înțelege tot, dar o plictisesc poveștile lor. Ale lui Muti și ale lui tante
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
așa are să-i replicheze Niki atunci când are să audă toată istoria de azi. Madam Delcă a voastră este chiar un personaj... Am cunoscut destule ca ea ! Ei, dacă le-aș descrie... Pe fața sănătos bronzată, râsul îi va fi conciliant, dar neliniștit, și ochii au să-i fugă în lături, ferindu-se s-o întâlnească. Niciun motiv special ca să-i evite privirea, nici ca să vorbească atât de repede, parcă la întâmplare, ca și când s-ar teme de întrebările pe care, în realitate, niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plâns, și lucrul acesta în mod special a durut-o : după o viață petrecută împreună, să nu știi la ce te poți aștepta și la ce nu de la un om ! De atunci, când se află lângă ea, pare încă mai neliniștit ca de obicei - încă mai nesigur. Fără nicio îndoială, așa va arăta și azi, când se va întoarce. Aparent surâzând îngăduitor - de fapt, liniștindu-se, pe măsură ce simte că ea nu are de gând să deschidă subiectul periculos -, el are să așeze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știe ce farmec special îi dau, pentru că des, și mai mult ca sigur fără motiv, clipește. N-ai știut ce să răspunzi și nici cum să procedezi, astfel că ai rămas tăcând și numai privind-o. Plăcut impresionat, cu toate că și neliniștit, întrebându-te spre ce băteau vorbele ei. Ai vrut apoi s-o convingi să părăsească scaunul de pai împletit, ai avertizat-o că este șubred și că un picior abia i l-ai încleiat. Ea nu a dat nicio atenție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea și obișnuințele nu te lasă să ripostezi fățiș. Nici măcar aici nu știi să lupți altfel decât cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]