3,831 matches
-
am vise groaznice. Se facă că dorm și că cineva încearcă să mă tragă jos din pat. Mă zbat, însă fără succes, și sunt târâtă afară din cameră. Între timp, pot vedea clar că trupul meu e încă în pat, nemișcat. De asemenea, văd în vise fructe roșii căzând prematur din copaci. Le pot auzi chiar cum cad - poc, poc, poc. Superstiția spune că acesta e un semn de pierdere a sarcinii. Într-un acces de panică, l-am trimis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Voastră, vă mulțumesc foarte mult că ați venit să mă eliberați. Se aruncă la picioarele împăratului: Nu mai pot îndura asta. Nu mă pot sili să poruncesc pedepsirea doamei Yehonala, câd știu că poartă copilul Majestății Voastre. Împăratul rămâne nemișcat pentru o clipă, apoi se apleacă spre ea, cu ambele brațe întinse: — Împărăteasa mea, o cheamă el încetișor. Ridică-te, te rog. Nuharoo nu vrea să se ridice: — Nu sunt o împărăteasă bună și merit să fiu pedepsită, zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
despre Su Shun? Neîndrăznind să-și dezvăluie gândurile cu prea multă libertate sau îndoindu-se probabil de motivele mele, Yung Lu își ridică privirea să mă analizeze. În ochii lui văd un stegar adevărat. Mă întorc spre Nuharoo. Mătăniile stau nemișcate în poala ei, iar degetele parcă i-ar fi încremenit. Nu știu dacă e în comunicare cu spiritul lui Buddha sau a ațipit. Oftez. împăratul e prea slab, Su Shun e prea șiret, iar prințul Kung e mult prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Shun este acela ale cărui ambiții sunt nelalocul lor. Doctorul Sun Pao-tien recomandă liniște totală pentru sănătatea Majestății Sale, așa că ne mutăm înapoi la Yuan Ming Yuan. Se face iarnă. Buruieni lungi, ofilite zac, cafenii și galbene, ca niște valuri nemișcate. Vântul continuă să fie aspru. Gârlele și pâraiele care șerpuiesc prin grădini sunt acum înghețate și seamănă cu niște funii murdare. Împăratul Hsien Feng spune că îi amintesc de măruntaiele căzute din burta unui animal ucis. Liniștea e întreruptă atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
m-a întrebat ce se întâmplase cu trupele generalului Seng-ko-lin-chin. Paznicul i-a răspuns că barbarii îl prinseseră... Știam acum că eram fără apărare. Superiorul meu mi-a ordonat să păzesc Grădina Fericirii, Grădina Apelor cu Unde Limpezi, Grădina Lunii Nemișcate și Grădina Luminii Strălucitoare a Soarelui, în timp ce el însuși mergea să păzească Grădina Veșnic Verde și Grădina de Iunie. Știam că nu voi fi în stare să fac asta. Cum puteau mai puțin de o sută de oameni să apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pat negru de dragon al lui Hsien Feng se află în mijlocul platformei tronului. Conduși de Su Shun și de membrii cabinetului său, miniștii și oficialii Curții înconjoară silueta palidă de sub plapumă. Soțul meu arată de parcă ar fi murit deja. Zace nemișcat, fără a arăta vreun semn de vitalitate. Nuharoo e în genunchi lângă pat, îmbrăcată într-o robă bej. Suspină în tăcere. Toți ceilalți se află și ei în genunchi. Timpul pare să se fi oprit în loc. Nu există nimic glorios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cer să fiu lăsată să cobor din palanchin. Roua mi se așază pe pantofi în timp ce pășesc încet de-a lungul unei poteci lăturalnice. Deodată, îl văd pe comandant călare. Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii de el, cu An-te-hai alături de mine. Războinicul lovește ușurel coastele animalului și acesta vine în galop spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
din ce în ce mai lungă. Înainta cu greu prin noroiul bătut de ploile repetate. Pentru prima oară în viața ei, Nuharoo a pierdut controlul asupra machiajului său. De furie, ea dădea vina pe slujnicele care cărau oglinda, prea obosite ca să o mai țină nemișcată. Îmi era milă de servitoare. Oglinda cât o fereastră era prea mare și prea grea pentru ele. Potrivit iscoadelor, trecătorile mișunau de bandiți. Mă îngrijoram în legătură cu ceea ce ar fi putut să aducă viitorul în ora următoare. Sub acoperirea ploii putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru labe, broaște mîloase ieșeau la lumină. Peste cîmp fîlfîiau undele fierbințelii și, de departe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tribună. Era goală. Cu pleata căzută din ceafă, un poet anima un cerc de personaje placide. S-auzea rumoarea sălii. Enorm și sclipitor, nasul altui profesor urmărea, pe sub ochelari, elevele timide care înaintau printre scaune ținîndu-se de mînă. Cu capul nemișcat în piept, în rîndul din față ședea un actor; se afla pe raza nasurilor fixate ale belferilor care, depistîndu l, își răsuciră una către alta, emoționate, bilele. Cu priviri scurte prin ochelari, o clipă se treziseră din letargie. Cînd la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
CHARON Am rostit numele tåu în gând și luminå se fåcu Deodatå peste nemișcatele Styxului unde din mine tristul Charon îmi zâmbi sub pålåria sa de gondolier și porniråm spre țårmul inimii tale Så nu uiți gândul så-l råsari înainte-mi Så știu încotro
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1604]
-
Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai râturile și ochii mici, cu privire ascuțită și Îngrijorată; gângăniile nu mai fojgăiau și nu mai țârâiau prin buruieni - se ascunseseră cu toatele În țărână ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păstra taina pe care o știa și dorința de a nu-și dezamăgi ascultătorii. Se lăsă de pe un picior pe altul, Își dădu, nehotărât, pălăria mai pe ceafă și-i măsură pe sub sprâncene pe cei din jur. Dincolo de chipurile lor nemișcate, omul citi nerăbdarea ce stătea, parcă, să sară la el și să-l sfâșie. Se hotărî cu greu, oftă iarăși și Începu cu o voce adâncă și grijulie, ca ăilalți să-și dea seama că aproape se jertfea pentru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui de cort, Îl urcară Într-o mașină. Băieții Își luară plasa și bicicletele și coborâră fața dinspre sat a Digului. Se opriră. Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și lucrurile Își lăbărțaseră și-și bulbucaseră nefiresc formele de cocă la căldura cuptorului ce-și pierdea Încet-Încet din putere. Tușa Îl Înfruntase pe Cel ce Doarme, iar el nu Îngăduise Îndrăzneala. A lăsat-o să trăiască Încă vreme destulă, nemișcată, mută, cu gura strâmbă, Îngrijită de niște rubedenii care Îi doreau și-i chemau moartea. Poveștile oamenilor cărora le era milă de ea spuneau că, din pricina acelui de pe urmă Plocon, multe dintre păsările văzduhului purtau În loc de ochi boabe de piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fiu beat, aseară m-am lăsat să zac În tristeți. Fusesem pe la Bufet, băusem fără chef câteva beri acre, nu se legase nici o vorbire cu nimeni. Nu cred că numai din pricina singurătății mi se Întâmplă lingoarea. Stătusem la cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că descopeream lucruri pe care nu le văzusem niciodată. Ele fuseseră, totuși, acolo de când mă știam. Acuma se zăreau mici, neînsemnate și prăfuite. Peste drum de Bufet, biserica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de fel de perversiuni, când Biberu, așa țeapăn cum era și cu automatul pe piept, se prăbușise, drept ca o scândură, În zăpada destul de groasă ca să-l ferească, totuși, de lovituri prea puternice. Rămăsese nemișcat, arma Îi sărise de pe piept În față și-i spărsese nasul, din care curgeau, năvalnic, două fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vifornița Îl Împingea de la spate, grăbindu-i mersul șontâcăit și făcându-l să șovăie cu vârful toiagului prin zăpada ce se așternea văzând cu ochii. Răsufla greu și se bucură atunci când, prin desimea și goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu un sfert de vin roșu. Bătrânul devenise neputincios și aproape orb, Încetase să mai povestească Încâlcit tot soiul de Întâmplări pe care le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
inamicului ar fi fost extrem de improbabilă. Astfel, până și în grădina ceainăriei, stăteau de gardă samurai. Acum, unul dintre străjeri se apropiase de ceainărie și stătea aplecat în fața ușii. După ce-i dădu o scrisoare lui Mitsuharu, se retrase puțin, așteptând nemișcat ca o stâncă. Curând, dinăuntru se auzi glasul lui Mitsuharu: — E nevoie de un răspuns și îl voi scrie mai târziu. Spune-i călugărului să aștepte. Gardianul se înclină politicos spre intrare și reveni la postul său. Sandalele sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înspăimântător curent de energie. Orice om, cât de puternic, e firesc să se simtă nedumerit într-un asemenea moment. Sângele se retrase chiar și din obrajii lui Nobunaga, iar pajii care-l slujeau păliră cu toții. Dar probabil că nu stătură nemișcați mai mult timp decât să respire de două ori. Aproape imediat, cineva veni în fugă pe culoarul din apropiere, cu mare viteză. — Stăpâne! Stăpâne! răcni un om. Pajii răspunseră în cor: — Domnule Ranmaru! Domnule Ranmaru! Încoace! Nobunaga însuși ieși, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce repede pe coloane și pe ușile glisante, ca niște vițe cu frunze roșii. Pajul și maestrul ceaiului stăteau nemișcați în timp ce focul îi învăluia și pe ei. În grajduri, se dezlănțuise un vacarm total. Cel puțin zece cai intraseră în panică și loveau cu copitele în pereții staulelor, smulgând scândurile. Doi dintre ei sparseră, în sfârșit, scândurile transversale care blocau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenilor de rând mai rămăseseră deasupra apei; fermele din regiunile joase dispăruseră deja. Nenumărate bucăți de lemn în descompunere se învârteau prin curentul noroios sau pluteau la marginile lacului. La prima vedere, valurile mărunte ale apei gălbui-mâloase păreau să stea nemișcate, dar soldații, în timp ce priveau marginile lacului, vedeau că apa invada pământul uscat, pas cu pas. — Azi sunt unii care n-au nici o grijă! Ia uitați acolo. Sunt fericiți cât încape. Hideyoshi stătea călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză“. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și să stea în afară de formație. Soldații din avangardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mine să se documenteze pentru anumite aspecte ale monografiei. Ține cont că am lucrat un timp în Priponești, că sunt mai în vârstă. Își cere scuze că mă obosește, dar s-a convins că sunt în vervă deplină! Am rămas nemișcați schimbând păreri și impresii timp de patru ore. Nu am putut să-i ofer prea multe informații fiindcă în perioada 1947-1950 atât de agitată, nici prin gând nu-mi putea trece asemenea preocupări de care-mi amintea interlocutorul meu. I-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]