2,353 matches
-
să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul de pe cheiu. - Allo, răspunde Mr. Black, mușcând din coada pipei, - aștept vânt dinspre NE. - Ah, Mr. B., zic eu, e mai frumos să pleci fără să știi încotro și să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în gât și plânge cu lacrimi. Plânsul este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
distincție foarte importantă, acordată de rege la recomandarea prim-ministrului, spune dna James. (La auzul cuvântului „rege“, un mic fior de Încântare străbate auditoriul.) Ceva ca un grad nobiliar, dar fără „sir“ adăugat, continuă ea pe un ton rece, aproape nepăsător. În ce o privește, sentimentele pe care i le-a stârnit vestea aceasta sunt ambigue. Ca americancă și republicană, privește cu suspiciune orice gest de patronaj regal și, la fel ca majoritatea membrilor familiei, a deplâns hotărârea lui Henry de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru el. În starea de depresie neagră menționată deja, a făcut primul foc de tabără În grădina de la Lamb House, alimentându-l cu scrisori, sub ochii slujitorilor Îngroziți și stupefiați. Era, În esență, un act de răzbunare față de lumea literară nepăsătoare și rece, care Îi batjocorise sau Îi ignorase opera. Dacă nu-i doreau romanele, avea să facă tot ce-i stătea În puteri să nu le lase pe mâini viața; prefera să dispară complet din peisajul literar decât să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
supărarea, dar cine, după ce Dumnezeu nu mai avea urechi pentru ea? Mama a dispărut în sicriul peste care pământul cădea cu un zgomot răsunător. Fratele nu era cu gândul decât la el însuși, la fericirea lui temerar asigurată și, parcă nepăsător, departe. Tata, care, asemenea sorei, rămânea neconsolat în urmă, mi se părea micșorat, dacă nu intrat la apă. Arăta de parcă nu avea să fie în stare să îndure mult timp atâta părăsire; și curând după moartea mamei mele a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-vă sufletul, doamnă, a intervenit respectuos Parodi. Don Anglada, acum, că nu mai burnițează, ați putea profita să-mi faceți un rezumat. — Deschid focul... Hop și tu cu chestii d-ale tale siștirite, a observat Mariana, aplicând pe buzele-i nepăsătoare un rouge elegant. — Panorama schițată de soția mea e fără cusur. Dar nu-s trasate coordonatele practicii. Eu voi fi agrimensorul de la cadastru. Și voi Întreprinde viguroasa sinteză. În Împrejurimile cabanei La Moncha, Pilar posedă parcuri, pepiniere, sere, observator, grădini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care Îi Învârt moara. În tăcerea rurală, el Îi zice din chitară. Se Întâmplă un lucru căruia nicicând nu-i vom afla tâlcul. Poate răgetul unei lăute, poate cântecul unei sirene intonat la nai, poate versul pe care, repetându-l nepăsător, ecoul Îl risipește cu dărnicie. Marele turn secular nu e un obstacol. Fermecat, Labata cedează În fața chemării. Glasul plebeu Îl mișcă până-n adâncul sufletului. Începând din acea clipă, a cărei dată precisă ne-o fură calendarul avar, ilustrul bărbat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
PRIMUL RÂND, NU TREBUIA SĂ VĂ AFLAȚI AICI. VOI, OAMENII, NU APARȚINEȚI ACESTUI MEDIU. SUNTEȚI NIȘTE FIINȚE AROGANTE, CARE VĂ BĂGAȚI PESTE TOT ÎN LUMEA ASTA. V-AȚI ASUMAT PROSTEȘTE ACEST RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
RISC Șl ACUM TREBUIE SĂ PLĂTIȚI, SUNTEȚI O SPECIE NEPĂSĂTOARE Șl NESIMȚITOARE CARE NU POATE IUBI PE ALTCINEVA. — Asta nu este adevărat, Jerry. NU MĂ CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine, Norman, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
CONTRAZICE DIN NOU, NORMAN. — Îmi pare rău, dar dacă cineva este lipsit de simțire și nepăsător, acela ești tu, Jerry. Ție nu-ți pasă dacă ne provoci vreun rău. Ție nu-ți pasă de situația noastră grea. Tu ești cel nepăsător, Jerry, nu noi. Tu. DESTUL. — Cred că nu va mai vorbi cu tine, Norman, spuse Harry. Este cu adevărat furios.. Apoi pe ecran apăru: AM SĂ VĂ OMOR PE TOȚI. Norman transpirase; Își șterse fruntea și Își Întoarse privirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și nesigură. Mă comportam ca un copil, eram excesiv de sensibilă și de alintată. Am început să mă lupt să-mi croiesc drum către ieșire, încărcată cu un copil, sacoșe și cantități uriașe de resentimente, străduindu-mă să par demnă și nepăsătoare în timp ce mă războiam cu mulțimea care nu se lăsa clintită. Simțeam ochii lui Adam ațintiți asupra mea, dar am refuzat să-l privesc la rândul meu. M-a prins din urmă înainte să apuc să fac doi metri. Ca să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mănânce pâine prăjită, să hălpăie cafea și să poarte conversații - deși folosesc termenul ăsta în sensul lui cel mai larg. Ghici cu cine stau în Belfast? ne-a întrebat Helen cu o voce cântată, plină de inocență. Părea mult prea nepăsătoare și blazată. Cunoșteam tonul ăsta. Știam că nu prevestea nimic bun. Cu cine? a întrebat Anna. —Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot greșit a înțeles? l-am întrebat eu rece. — Presupun că da, mi-a replicat James cu dușmănie. — Și Aisling și Brian și Matthew, și ei tot greșit au înțeles? — Asta trebuie să se fi întâmplat, mi-a răspuns el nepăsător. —Uite ce e, James, i-am zis serioasă, fii rezonabil. Nu se poate ca toți să se fi înșelat, nu crezi? —Ba se poate, mi-a tăiat-o el. S-au înșelat. —James, te rog, tu ești un om logic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1 pentru violoncel de Bach. Plan general: Ziaristul urcă cu scara rulantă, prins Într-un ghem pietrificat de figuri inexpresive. Plan detaliu: Chipul personajului principal se apropie de obiectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apoi ridicându-i-se brusc în gâtlej, se stăpânea cu toate puterile să nu vorbească în acele clipe în care glasul i-ar fi tremurat sub imperiul emoției și să nu arate nici ce simte și chipul îi era aproape nepăsător, cu o sprânceană ușor ridicată, urmărind totul cu o atenție rece, ușor ironică, și doar fibrele subțiri ale mușchilor fălcilor palpitau, trădându-l. La fel și acum. Ca de fiecare dată când se simțea prea cuprins de emoție, se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ferestre, între bagajele unui grup gălăgios de adolescenți care făceau planuri extravagante pentru vacanță. La ora la care a ajuns, gara Mangaliei era aproape pustie, câțiva turci ofereau camere de închiriat, nici unul nu s-a apropiat de el, văzându-l nepăsător și numai cu o gentuță, prea semăna cu un navetist venit la lucru. Orașul încă dormea, s-a plimbat agale pe străzile goale, a privit un timp țăranii care se îndreptau în pas iute spre piață, cu coșuri cu legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
moară cu povara asta? Și atunci? Atunci ea ce trebuie să facă? Învârtea dintr-odată cu furie aproape bețișorul prin aer, întorcea într-o parte ochii din nou umezi, privea fix spre capătul terasei, unde doi bătrâni citeau sub umbreluțe colorate, nepăsători la culorile cerului ce se amestecau, calde și aprinse, în timp ce o soră subțire și blondă le pregătea niște licori pe o tavă, apoi punea bețișorul pe umărul lui Andrei Vlădescu: „Tu, care ai citit atâta filosofie, ai fi în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pătrundea de afară pe ușile-fereastră larg deschise către lumina și cerul limpezit. Fiecare cu câte o cană mare cu cafea, așezate alături, pe o tavă, direct pe parchetul umflat, lângă telefonul mare și negru, ca o absurdă insectă odihnindu-se nepăsătoare pe suprafața murdar-arămie a lemnului. „Am simțit întotdeauna că, atunci când scotocești în lucrurile rămase de pe urma cuiva și mai ales în însemnările lui, nu trebuie să te lași cuprins de amărăciune sau îngândurare, ci că treaba asta trebuie să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în indiferența din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afle dacă din iubire suferă sau dacă era numai orgoliu sau disperarea că se găsește deodată singur în fața unor drumuri nesfârșite pe care trebuie să le continue, pentru că așa a ales el, în timp ce jocuri și strigăte și voioșie și viață nepăsătoare la înaintarea lui se înșiruie de o parte și de alta a drumului. Ca în visul din noaptea Anului Nou. Încerca să afle și nu putea distinge nimic și atunci își zicea că era suferință din iubire, cum altceva? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâmplător în privința acestor omoruri, spuse el. — Ai vrea, te rog, să te explici? Se întoarse spre Hilary. — Bine: care au fost primele tale cuvinte când ai văzut că Henry a fost înjungheat în spate? — Nu-mi amintesc, spuse Hilary ridicând nepăsătoare din umeri. — Au fost „Cât de adecvat!“. M-au șocat ca fiind destul de ciudate chiar și atunci. Ce-ai vrut să spui mai exact? — Păi... Hilary râse vinovat. Știm cu toții că loialitatea personală n-a fost cea mai evidentă calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
osul și mușchiul din piciorul dumneavoastră, despre care spuneți că doare, pentru că vă suportă greutatea? Asta pentru că nimeni nu crede că pe scaun Îl poate durea. Dacă dumneavoastră veți refuza să credeți că vă doare piciorul, atunci veți fi la fel de nepăsător față de el cum sînteți față de lemn. Nu știați asta? — Da, zise domnul Mundy supus. — Da, repetă domnul Leonard. Acum să-i dăm drumul. Duncan stătea nemișcat. Trebuia să stai nemișcat și tăcut În timpul ședinței, dar, mai cu seamă acum, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aceeași oră. Duncan și domnul Mundy rămîneau la ușă, ca un cuplu bătrîn, urmărind-o cum pleacă. — Nu vrei să te conducă fratele tău pînă la stație? o Întreba domnul Mundy de fiecare dată, iar Duncan răspundea pe un ton nepăsător, Înainte ca ea să spună ceva: — O, n-are nevoie. Nu-i așa, Viv? Dar În seara asta o sărută, de parcă era conștient c-o supărase. — Mulțumesc pentru tunsoare, spuse el domol. Mulțumesc pentru șuncă. Știi, te-am tachinat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la două-trei străzi de casă. De cîteva minute o luase la pas și conversa cu o fată blondă. Fata, totuși, nu prea reacționa. — Mă mir că poți merge repede pe tocurile astea Înalte, spuse Kay. — Te obișnuiești, cred, răspunse fata nepăsătoare, nu-i mare scofală. Ai fi uimită! Nu se uita la Kay, ci Înainte, pe stradă. Urma să se Întîlnească În cîteva clipe cu o prietenă, spunea ea. Am auzit că-i un exercițiu la fel de bun ca și călăritul, insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că persoana trădase ceva. Reggie Începu să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]