2,429 matches
-
să audă ce se vorbea. Pe parcursul conversației apărură adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând că Tsukinoura ar putea deveni un port care să rivalizeze cu Nagasaki. În timp ce-și plimba nepăsător privirea peste grădina spre care dădea, misionarul ciulea atent urechile la discuție. Datorită cunoștințelor dobândite în timpul celor trei ani ca tălmaci simțea că poate pătrunde, deși numai vag, miezul acestei discuții. De vreo câțiva ani naifu își dorea în estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Din porunca Stăpânului o să plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă să meargă și el pe vas. Ca trimis al Stăpânului! Dar țăranii îi priveau pe amândoi cu ochi nepăsători, nici înduioșați, nici uimiți. Parcă erau niște câini bătrâni care priveau faptele oamenilor cu indiferență. Unchiul îl arătă cu bărbia pe Yozō căruia i se îngăduise să stea într-un colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ei valoare. Această țară nu e ca Nueva España sau ca Filipine. Japonezii sunt obișnuiți cu bătăliile și sunt neînfricați în luptă. Știați că iezuiții au dat greș tocmai pentru că au gândit la fel ca voi? Cu toate că ei se arătau nepăsători, am început să le înșir una după alta greșelile propovăduirii iezuite. Ca de pildă, faptul că părintele Coelho și părintele Frois din Ordinul Sfântul Petru plănuiau să transforme Japonia în colonie spaniolă și abia apoi să răspândească în această țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lumea asta. Am chiar momente când mi se pare că japonezii s-ar da în vât după o credință ce ar avea drept țel toate foloasele lumii acesteia - bunăstare, biruință în bătălii, leacuri pentru boli - în vreme ce se arată întru totul nepăsători față de cele veșnice și suprafirești. Cu toate acestea, aș fi delăsător dacă nu le-aș propovădui învățătura Domnului celor peste o sută de japonezi de pe această corabie în timpul călătoriei noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de haina Lui. Căci își zicea: „De mă voi atinge de haina Lui, mă voi vindeca!” Iisus s-a întors și i-a zis: „Femeie, mergi în pace! Credința ta te-a mântuit!” Și femeia s-a vindecat. Samuraiul asculta nepăsător cuvintele lui Velasco. Pentru el, învățătura creștină fusese până acum un lucru străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse aminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele de piatră și intrară într-un coridor cu podeaua de marmură strălucind ca o întindere de gheață. Pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai aveți nici o însărcinare. Samuraiul se lupta să-și stăpânească tremurul genunchilor. Își înăbuși strigătul de furie și geamătul de pe buze. Își strânse pumnii și îndură tristețea și părerile de rău care-i clocoteau în suflet. Seniorul Tsumura le spunea nepăsător că toată călătoria lor n-avusese nici o însemnătate și că nu folosise la nimic. Și atunci, ei pentru ce străbătuseră acele deșerturi nesfârșite din Nueva España, pentru ce rătăciseră prin Spania și pentru ce trecuseră oceanul până la Roma? Tanaka Tarozaemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să aștept un prilej mai bun. Samuraiul nu putea să-i reteze unchiului nădejdea vieții sale. Trebuia să-i spună că încă mai exista o umbră de speranță. Minciuna îl usturase pe limbă, dar rostise acele cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea bine chipul acela pe care nu se citeau nici bucuria, nici tristețea. Când toți ceilalți adormiră lângă vatră, samuraiul deschise cutia de scrisori pe care o adusese înapoi din călătorie. Cutia aceea fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dublată de satisfacție, încredere și moderație partizană. Așa ar arăta cercurile virtuoase ce conduc funcționarea democrației moderne. Și este ușor să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Teoria capitalului social afirmă că participanții la astfel de organizații devin mai puternic orientați către sistemul politic
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
dublată de satisfacție, încredere și moderație partizană. Așa ar arăta cercurile virtuoase ce conduc funcționarea democrației moderne. Și este ușor să ne imaginăm cum arată cercurile vicioase: alienare cetățenească față de sistemul politic, pe de-o parte, elite iresponsabile, corupte și nepăsătoare, pe de altă parte. Dar care sunt acele instituții ale societății ce sunt responsabile de asemenea efecte? Răspunsul larg împărtășit este: organizațiile voluntare. Indiferent de caracterul lor explicit politic sau nu, ele au efecte interne favorabile (Almond și Verba, 1996
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
plimba un avion Rata scurt ca un dop cu aripi de liliac. Am închis ochii așteptând să mă doboare; doream să fiu doborâtă cât mai repede deoarece nu mai puteam suporta chinurile așteptării. Am deschis ochii și-l văd evoluând nepăsător. " Vede crucea roșie ", mi-am zis, și îl admiram cât este de civilizat. Acum mă gândeam, eram nedumerită de ce se plimbă în zona noastră atât de jos. Ce este cu vânătoarea sau cu antiaeriana de nu-l semnalează? Sau poate
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
ar însemna și o încheiere de conturi. Nu, nu mi-am încheiat nici un cont până acum, ci dimpotrivă mi-am deschis vreo alte câteva , în care mai am de îndesat niscaiva povești de viață prin care am trecut nu chiar nepăsător și nici măcar întâmplător. Cât privește orizonturile mele literare, acestea sunt, în mare, acelea pe care le-ai întâlnit în cărțile mele de până acum, pe care mi le-am dorit pe linia cărților care au făcut literatura să fie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întrebării, orice eșuare e, de fapt, o împlinire. Cum te simți, din această perspectivă, la 60 de ani, dragă Gellu Dorian? Viața mea este o sumă de eșecuri. Insă din aceste eșecuri, am ieșit așa cum sunt acum, mai călit, mai nepăsător la rugina pe care mi-o aruncă peste armura mea de inox cei din jur. Ținutul Botoșanilor, ca loc de dus viața, este, așa cum spui, un țărm. Insă un țărm fără ieșire la mare, la ocean, ci la niște ape
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
spaima lui în privința unui iminent sfârșit. Până acum au fost nenumărate "apocalipse" în prag de a se întâmpla. Câteva numai în ultimul deceniu. Cea de anul trecut a creat chiar o fobie, a împărțit lumea în disperați, în grijulii, în nepăsători, în credincioși și necredincioși (așa a fost de când e lumea, de fapt credința s-a născut pentru a-i separa pe necredincioși, pe cei ce s-au așezat în afara lumii, sau pentru a-i converti la credință, la cursul firesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și să se eschiveze, în felul acesta, de a se întreba nu câtă necesitate conține istoria, ci care e soarta fiecărui om în parte, știind că omul nu are decât o singură viață de trăit, în timp ce istoria este înceată și nepăsătoare. Nu e greu de susținut că, de pildă, Dostoievski nu înțelegea necesitatea progresului social. Dar el a descoperit, ignorând pentru moment istoria, că scena este ocupată de demoni, care, însușindu-și ideile necesității istorice, dansează călcând peste vieți omenești. In
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii literare inventate de care mi se legase numele (naturalism!) și în care nepăsător pluteam, voi fi exclus din Uniunea Scriitorilor și maladia literară se va transforma în una politică. Atunci va fi grav. ― N-am acuma chef să scriu, i-am spus. Nu vreau să fiu scriitor. ― Ești scriitor, mi-a spus el
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să vorbesc în articolul de față. Iar eu vă răspund acum: nu știu ce mța apucat. O păsărică mița șoptit că în România, deși rolul lor e foarte important, prea puține ziare scriu despre păsărici. Adică se referă la ele, dar trec nepăsătoare peste imensa lor importanță. Iar eu, aici, cu puterile mele, am încercat să repar eroarea. Cu alte cuvinte, am scris o odă păsăricii, această ființă nobilă, care a devenit în ultima vreme un atât de important factor politic. Nu vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
pat și se îmbrăcă pe întuneric. Nu se osteni să se gândească încă o dată dacă era bine să acționeze sau nu. Decizia se finalizase în timpul somnului. Fără să ezite, ieși din casă și se îndreptă spre locuința Marelui Judecător. Mergea nepăsător pe alee, prefăcându-se că ieșise doar să ia aer. Dacă Delindy ieșea din întâmplare și îl vedea, putea să se întoarcă. Se baza pe ipoteza că intrarea în Adăposturi \ care altădată aveau numărul de cod 808-B \ se afla undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FACĂ PLĂCERE, DAR ATÂT DE CRISPATĂ ÎNCÂT NU FU ÎN STARE SĂ RĂSPUNDĂ AVANSURILOR LUI. FĂRĂ SĂ SE SIMTĂ FRUSTRAT, MARIN TRASE CONCLUZIA CĂ DELINDY TRĂIA DRAMA UNUI OM CARE SE TEMEA CĂ PATRIA SA VA FI ATACATĂ. APARENT, ERA NEPĂSĂTOARE, DAR DE FAPT O CHINUIA NELINIȘTEA. POATE MAI TÂRZIU, CÂND CUCERIREA JORGIEI VA FI UN SIMPLU CAPITOL DE ISTORIE ȘI DUREREA DE A NU FI PUTUT SĂ O ÎMPIEDICE, DOAR O AMINTIRE, DELINDY SE VA REGĂSI PE SINE ÎNSĂȘI. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
încă din tipografie.” Vasile Ghica 589. „Și-a pus spiritul la regim. Citește cărți de umor fără pic de sare.” Vasile Ghica 590. „O carte prost scrisă poate însemna mai mult decât o armată înfrântă.” Vasile Ghica 591. „Suntem din ce în ce mai nepăsători la scris. Doar cărțile noastre nu ajung în mâinile lui Dante, Shakespeare, Goethe, etc.” Vasile Ghica 592. „O carte te mângâie pe creștet.” Vasile Ghica 593. „O carte lucrează totdeauna bine, dar așteaptă să fie pusă la muncă.” Mircea Cârloanță
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
de depozitare a câtorva mii de volume, ci și un lucru viu, cald și familiar. Nu cred în afirmația autorului <<Mizerabililor>>, că “les livres sont des amis froids et surs”. Prieteni siguri, neîndoielnic, nu și prieteni reci, adică indiferenți sau nepăsători. E destul să privești cu atenție rafturile care acoperă pereții, ca să-ți dai seama că emană din ele fluide liniștitoare. Nu te simți niciodată singur printre cărți. Nu există prezențe mai prietenoase, lucruri mai în stare să-ți țină tovărășie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
vreodată tunică, i-ar fi plăcut mult cravatele roșii. După ce plecase de la duduia Mari, Lică se întorsese la gazda veche, ce se dase iar pe brazdă. Cu bărbatul ei chiar tratase atunci o mică afacere. Cu câștigul Lică era cam nepăsător când avea țigări, totuși nimic nu-i plăcea mai mult ca banul dobmdit lesne și prin șiretlic. Pensiunea doicei fusese pentru Lică o surpriză neplăcută, dar o rezolvase repede prin ceva mai mult zel în tranzacțiile pe care le obișnuia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Dar cine poate căuta într-o aspirație virtuoasă toate micile ei viții! Acum simțea o gelozie mare pe cei ce se bătuse. Își închipuia că ar fi putut si el face isprăvi. De ce nu? Era impulsiv și prudent, șiret și nepăsător. Avea atribute de erou. Flu-ierînd, ar fi putut comite cine știe ce fapte mari! - afară de aceea de a muri! T-ar fi plăcut să aibe decorații ... cu panglică roșie . Cu nemții nu avusese alte raporturi decât cele nevoite. Prin bunele lui tratative
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Arme care n-au nevoie să slujească cât timp își dezarma victima cu surâsul ascuțit și crud, sub mustața mică, cu privirea din coada ochiului, cu cererea precisă, iar, după ispravă, cu mișcarea disprețuitoare a umerilor întorși spre o mișcare nepăsătoare. Totuși Lică avea bilanțul foarte zdruncinat și din pricina asta o cruzime haină, pe care Lina mai ales o simțea. Erau timpuri in care se cî.știgau ușor bani mulți, dar Lică nu prinsese încă mecanismul vieții noi. Căuta să reia
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care Lina mai ales o simțea. Erau timpuri in care se cî.știgau ușor bani mulți, dar Lică nu prinsese încă mecanismul vieții noi. Căuta să reia firul întrerupt al vechilor deprinderi și nu se mai înnoda. Felul lui nepăsător îl făcea să simtă, desigur, mai puțin schimbările mari din jur, dar și mai puțin putea profita de ele. De altfel, mai toate afacerile noi se făceau în amestec cu străinii și Lică nu putea suferi "liftele". Prin toată apucătura
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]