4,818 matches
-
aveam coșmaruri. Visam și mă trezeam brusc. Îmi era teamă c-o să adorm și n-o să mă mai scol niciodată. Acum locuiesc singur, dar pe atunci aveam familie: soție, copii, și locuiam împreună. Îmi pare rău că intru în detalii neplăcute (râde). Deși aveam familie, puteam foarte bine să fiu și singur... Am pus în dulap hainele pe care le purtasem în ziua respectivă. Copiii au început să se plângă de mâncărimi la ochi. Am doi copii. Unul din ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îl văzuse, e pur și simplu strigător la cer. La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
țel comun și să lupte împreună. Omul să facă echipă cu calul. Orice ai spune, ăsta este lucrul cel mai important. Normal că există și cai nărăvași, îndărătnici din fire. Se pare că majoritatea acestor cai au trecut prin experiențe neplăcute (au fost chinuiți de antrenor). Nu prea există cai care să fie nărăvași de la început. Dacă ai răbdare cu calul mai mult timp, poți să ți-l faci prieten. Vedeți dumeavoastră, în orice cursă și pentru orice cal există un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zis și, pentru că nu știam ce era, am trecut pe lângă lichid și m-am așezat pe un loc liber. Cineva a deschis geamul. Am simțit un miros, dar nu era puternic. Eu am un nas destul de bun. Era un miros neplăcut. Sau, mai bine spus, nu era un miros frumos. La început mă cam înțepau ochii. Ușa era închisă și metroul era în mișcare. O fată care stătea lângă mine s-a clătinat și a căzut. Cred că avea în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
astea. Și în acea zi, ca de obicei, m-am urcat pe la ușa din mijloc a vagonului al treilea. Pe la Akihabara am simțit un miros ciudat. La stația aia parcă au coborât foarte mulți călători, nu? Se simțea un miros neplăcut. M-am uitat la picioare și am zărit o pungă. Era înfășurată în ziare și era cam de mărimea asta (îmi arată cu mâinile). M-am gândit că aceea era cauza mirosului și am vrut să o împing afară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
extrem de greu să găsești un taxi. Am ajuns la firmă înainte de 9:00. Atunci nu mă simțeam rău. După ce am ajuns la firmă, am început să am o stare ciudată. Totul în jur era ușor întunecat și aveam o senzație neplăcută. Eram irascibil. Toată lumea de la firmă se uita la televizor și se agita. «E gaz otrăvitor.» Au zis că unul dintre simptomele intoxicării cu gaz e faptul că totul în jur devine întunecat. Am început să realizez că și eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metrou? Oare ce schimbări a adus (sau nu) acest lucru în viața și conștiința fiecărei victime în parte? Eu, în calitate de scriitor, îmi doream să știu. Simțeam că este nevoie ca noi, cetățenii (în prezent cuvântul pare să aibă o conotație neplăcută), să cunoaștem faptele cât mai aproape de realitate. Nu ca pe niște simple informații, ci ca pe niște trăiri. Durerea fizică. Tristețea din suflet. Oare nu pornind de la lucruri simple vom înțelege ce a reprezentat atacul pentru noi? Nu am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cam așa trebuie să fie după moarte. Nu știam că mă drogau, credeam că e un fel de medicament care mă face să devin mai apt pentru inițierile ascetice. - Se pare că unii dintre voi au trecut prin niște experiențe neplăcute și au rămas cu niște răni adânci. Asta se întâmpla când doza era prea mare și când alte metode nu funcționau. Aveam și un Minister al Sănătății, condus de Hayashi Ikuo, dar nu era prea organizat. Dacă ar fi urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
salvării? Toți treceau cu vederea, considerând că trebuia să fie ceva în spatele acestor lucruri. În plus, odată am fost interogat în legătură cu cel mai bun prieten, care fusese izolat. Mi-au făcut testul cu detectorul și mi-au pus niște întrebări neplăcute, care nu-și aveau rostul. Mai târziu i-am întrebat pe cei «de sus» care a fost scopul acelor întrebări. Era niște întrebări obscene, care țineau de viața intimă. Cred că i-am atins cu întrebările mele. Niimi Tomomitsu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plăcute, însă și de unele dureroase. Poate că trebuia să-mi ispășesc păcatele din viața anterioară. - Nu vreau să fiu insensibil, dar nu li se întâmplă tuturor la fel? Lăsând la o parte spiritualitatea și reîncarnarea, toți trecem prin momente neplăcute. Probabil. Hmm. Totuși, când ești așa de mic și nu poți controla viața din jurul tău, consider că trebuie să fie ceva din trecut care să influențeze cursul. - Chiar și atunci când nu ai experiența realității poți avea momente de nefericire: ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în Sapporo. Nu mi-a plăcut școala generală. Motivul era faptul că fratele meu era handicapat, autist, și mergea la o școală specială. Copiii din școala mea râdeau de mine pe motivul ăsta și am avut parte de multe experiențe neplăcute. Din câte îmi amintesc, mama petrecea mai tot timpul cu fratele și mie nu-mi prea acorda atenție. De fiecare dată mă jucam singur. Am o imagine clară a perioadei din copilărie când aveam nevoie de atenție și nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
apară. Din orice unghi ai privi lucrurile, răul tot iese la suprafață. Nu ar trebui să se dea bătuți, ar trebui să-și facă ordine în gânduri. În cazul în care nu reușești să faci asta, ajungi să produci incidente neplăcute. Murakami: Pare a fi o poveste. Kawai: Cu alte cuvinte, îți pierzi firul poveștii, iar Asahara te implică în altă poveste. Datorită acestui lucru mulți oameni erau fascinați de el. Murakami: Asta ar însemna că era mai degrabă charismatic decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chiar că avea dreptate Vasile! Cum puteam eu să fiu tovarăș cu el? Să-mi fie rușine dacă m-aș fi gândit cumva la una ca asta! Trebuia să revin la realitate, dat fiind că situația luase o întorsătură cam neplăcută în ceea ce mă privea, așa că era necesar să abordez limbajul elevat de care se foloseau tovarășii: - Uăi Vasile! - zic. Hai s-o dăm pe bune! Dă-o-n p... măsii de treabă! Sântem oameni serioși, nu? Voi chiar ați crezut
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
călătorie foarte periculoasă: ca să ajungem la Genava trebuie să străbatem, pentru cel puțin o zi întreagă, ținutul alemanilor, care sunt în război cu voi. Din nou, Balamber îl opri cu un semn: — Depinde de tine să ne ferești de întâlniri neplăcute. De altfel, ei au altele la care să se gândească acum: aliații noștri gepizii îi toacă mărunt pe râul Albis. Văzând că Audbert, îngrijorat, încă stătea pe gânduri, Balamber îl liniști: — Nu te teme, o să primești o răsplată frumoasă. — Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată de fier, în care își recunoscu cu greu sabia, topită de căldură. După aceea simți pe gât o atingere neplăcută, umedă; se întoarse și dădu peste botul calului său. Nu-l auzise apropiindu-se. încremenit, se agăță pentru o clipă, cu mâna sănătoasă, de gâtul animalului și rămase așa pentru puțină vreme, căutând să-și revină. I se învârtea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
17 Lumina zilei îl găsi pe Balamber închircit și înfășurat în pătură ca un copil. Trezirea, salutată de cântecul melodios al unei privighetori, nu fu, însă, deloc plăcută fiindcă aproape imediat mâna rănită începu iarăși să-l doară, retrezindu-i amintirea neplăcută a tot ceea ce i se întâmplase cu o zi în urmă. Pentru câteva clipe, acea amintire oribilă puse stăpânire pe el: ca și în seara precedentă, revăzu lumina ce îl orbise, îi veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să ajungă viu la Genava și ca nu cumva să se răzgândească, îl pusese sub custodia și responsabilitatea lui Mataurus, care îl ținea alături și nu-l pierdea nici o clipă din ochi. Oricum, pentru moment, ceea ce-l preocupa era observația neplăcută că nici un nobil burgund nu-i fusese încă trimis în întâmpinare să-i deschidă drumul până la castellum, unde - după câte i se spusese - era convocată adunarea principilor. De fapt, excepție făcând cei trei scutieri ai lui Wolfhram, ce mărșăluiau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care i-o produseseră recenta dezvăluire, i-l prezentă pe episcop, al cărui nume era Antelmo. Flavius Etius îi vorbise despre acel om, descriindu-l ca pe un conducător autoritar al comunității autohtone, fidel Bisericii Romei. Fu oarecum surprins - nu neplăcut - să-l găsească aici, asistând la funeraliile unui destoinic luptător barbar de credință ariană; după ce îi sărută inelul, spuse două vorbe despre acea împrejurare: — Lui Magister militum îi va face plăcere să afle că, în astfel de clipe grave, comunitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu cât plinuțul Fereolus se pregătise de mai multe ori să părăsească balustrada, în mod evident nerăbdător să plece de-acolo - se considerase obligat, pentru vizita aceea, să îmbrace platoșa, iar acum transpira de căldură, trăind, în plus, o senzație neplăcută datorată faptului că generalul îl primise în haine civile. în realitate, Etius acum aproape că nu-i mai dădea atenție, întrucât era cu gândul în altă parte. Totuși, nu se hotăra să întoarcă spatele splendidului peisaj ce putea fi admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
terenul e umed, vă anunț. Privind în direcția indicată, Metronius își frământă barba crescută de trei zile. — Ei da, zise către Sebastianus, chiar ar putea să meargă, dar dacă grija ta e să nu ne trezim cu vreo vizită nocturnă neplăcută, nu e mare diferență, nici acolo nu am fi prea siguri. Caii noștri ar putea fi ușor observați. Cel mai bine ar fi să-i lăsăm la colibă: dacă o să apară oameni răuvoitori, o să creadă că suntem și noi înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sânge a cămășii și o înfășură în jurul părții de sus a brațului. Îl răsuci strâns cu o bucățică scurtă ruptă dintr-o creangă, atât de strâns încât îl durură mușchii. Brațul începu să-i zvâcnească, dar nu era un zvâcnet neplăcut. Hemoragia încetă. Se ridică șovăind în picioare și începu să urmeze cursul râului. Asta fusese intenția lui inițială, iar acum corpul lui își aminti. Era mai ușor să urmezi un traseu ales în prealabil decât să te gândești la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
felie de cozonac. După bucuria de a spori fericirea unei femei care tocmai s-a măritat, s-a logodit sau a născut, sau de a micșora durerea unui om zdrobit de moartea unei rude, acum urma cea mai grea și neplăcută parte a meseriei sale. Gândurile i-au fost întrerupte de domnișoara S, care apăru din salon cu un păhărel de lichior de casă, o felie de cozonac pe o farfurioară și zece lei "pourboire", toate puse pe o tavă. Cum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o mână de ajutor. în cele din urmă, într-o poziție incomodă, femeia reuși să țină și tava și melonul. Filip luă farfurioara și începu în mod vizibil jenat să morfolească felia de cozonac, fiind nevoit să probeze cât de neplăcută e această activitate când nu ai dinți, în timp ce acolo, în vestibulul acela mic și întunecos, naftalina se amesteca cu mirosul de tânără femeie emoționată. Puse apoi farfurioara pe tavă, sărută mâinile cu gura plină, mulțumi, se scuză pentru firimituri, aduse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]