7,995 matches
-
amintiri, Să porți pe brațe taina îngerească Și s-o ascunzi mereu în nemuriri. Căci inima putea-va să cunoască Doar timpul care arde în iubiri. Citește mai mult Cum poate scrie omul veșniciaCând timpul prin iubire se măsoarăși-n ochii neputinței se strecoară Secunda care-și plânge agonia?Un farmec blând tăcerea împresoară,În suflete se scaldă elegiași-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară.Să-ți fie clipa candelă cereascăIar visul să-l îmbraci în amintiri,Să
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
înnoptează în rugă mereu,Eu n-o să mă vindec nicicând de senin...... XIII. FĂRĂ GLAS, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2083 din 13 septembrie 2016. Eu nu mai am putere să te strig, Mi-e glasul asuprit de neputință, Doar de privirea ta îmi este frig Și cade toamna în a mea ființă. Eu nu mai am putere să te-ascult Și nimeni n-ar putea să înțeleagă Că tu ai fost în sinea mea un cult Pe care-acum
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
între puteri, Și fără să te chem din amintire, Te recompun din toamnă și tăceri Și te zidesc pe veci în a mea fire. Citește mai mult Eu nu mai am putere să te strig,Mi-e glasul asuprit de neputință,Doar de privirea ta îmi este frigși cade toamna în a mea ființă.Eu nu mai am putere să te-ascultși nimeni n-ar putea să înțeleagăCă tu ai fost în sinea mea un cultPe care-acum tăcerea îl reneagă.Și fără
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Ce-i pasă clipei de-amintiri, Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviri Și ne-nvelim cu resemnarea. Ce-i pasă omului de cer, Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemer Plângând în taină neputința. Ce-i pasă omului de timp, Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimp Mai poate vindeca ființa. Ce-i pasă timpului de noi, Ce-i pasă clipei de-amăgire, Ce-i pasă vântului de ploi Dacă nu plouă
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
luminii vindecarea.Ce-i pasă clipei de-amintiri,Ce leac mai are, azi, uitarea? Ne-ascundem rănile-n priviriși ne-nvelim cu resemnarea.Ce-i pasă omului de cer,Ce leac mai are necredința? Ne-ascundem dorul efemerPlângând în taină neputința.Ce-i pasă omului de timp,Ce leac mai are neștiința? Doar al iubirii anotimpMai poate vindeca ființa.Ce-i pasă timpului de noi,Ce-i pasă clipei de-amăgire,Ce-i pasă vântului de ploiDacă nu plouă cu iubire
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputință, Când gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deschideau sărace buze, Prea umede de ce-au avut, Se împleteau
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
călare, ca spahii, Parcă din altă emisferă. Întins-acum, pe trandafiri, Acoperea culori și fluturi, Scuipând lumină-n amintiri, În ochi, ca roua ce o scuturi, Pierdută în culori de roșu ... Citește mai mult "De ce ești trist și-ngânduratși stai așa, în neputință,Când gingășie ai săpatPe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri,Pe umeri îi creșteau petaleși singure, ca pentru miri,În camerele lor regale,Se deschideau sărace buze,Prea umede de ce-au avut,Se împleteau cu șapte
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Le-am dat mai ieri doar un chibrit, Eu, doar copil nedumerit, Dar viclenia de vulpoi, I-a dat vreo trei pași înapoi. Păi una e să pui lumină În întuneric fără vină Și alta e s-adaugi gaz Pe neputință și necaz. Știam că un chibrit e bun De Înviere și Crăciun, Când mai aprinzi o lumânare În întunericu-ăsta mare. Dar de aici, să-ncendiezi Tot ce iubești, ce speri, ce crezi, Aș zice că ... Citește mai mult E lesne-a
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
pârjolesc în necuvinte.Le-am dat mai ieri doar un chibrit,Eu, doar copil nedumerit,Dar viclenia de vulpoi,I-a dat vreo trei pași înapoi.Păi una e să pui luminăîn întuneric fără vinăși alta e s-adaugi gazPe neputință și necaz.Știam că un chibrit e bunDe Înviere și Crăciun, Când mai aprinzi o lumânareîn întunericu-ăsta mare.Dar de aici, să-ncendieziTot ce iubești, ce speri, ce crezi,Aș zice că ... XVI. TANTRICE - INTENȚII OBSCURE, de Lorena Georgiana Craia , publicat
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea luna pentru ea, cea numită stearpa. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputința. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38). Nicolae Cabasila observa că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se sfătuiește cu Fiul și cu Sfanțul Duh, venirea
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
ce întârzie o emancipare (deloc sigură) a spiritului românesc este cârcoteala cu care e întâmpinată orice critică ce se aduce «trăirii românești». De ce? Se pare că spiritului românesc îi lipsește acel curaj de a afl a ce se ascunde în spatele neputințelor sale, aceasta însemnând o adâncă și descurajatoare resemnare. Problema poziției poporului român între națiunile europene se pune și ea cu și mai mare tărie azi, odată cu asocierea politică a statului român cu acele state care formează Comunitatea Europeană: ce calitate
O nouă revistă literară la Baia Mare: ”Polemici” [Corola-blog/BlogPost/92344_a_93636]
-
în alte țări unde îi așteaptă munci degradante, prost plătite și pericole pe care sunt departe de a le intui. S-a ajuns, așa dar, acolo unde trebuia: o țară fără vlagă, cu națiunea sărăcită , roasă de boli și de neputința de a-și afla dreptate, cu frica zilei de mâine sau poate a orei care urmează, deculturalizată, numai bună de pus pe masa tranzacțiilor între marile puteri. De regulă, istoria se repetă Este în legea universului. Dacă România va fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92364_a_93656]
-
și al fricii lui Dumnezeu ci al neglijenței și al delăsării duhovnicești. Și, îndată ce se "denunțau" ca pacătoși, amânarea Botezului din motive de "nepregătire" și "nevrednicie" apărea ca o lipsă de grijă față de Sfintele Taine. Este pur și simplu cu neputință să găsești un text patristic pe care să se sprijine ideea ca acela care nu se poate împărtăși cu vrednicie este mai bine să se abțină de la aceasta. Sfantul Ioan Casian scrie: "Nu trebuie să nu primim Sfânta Împărtășanie, fiindcă
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
In Memoriam: Preacuviosul Părinte Arhim. Ioanichie Bălan [Corola-blog/BlogPost/92387_a_93679]
-
a fost pentru cele șase milioane de țărani. Simțea o fraternitate profundă cu dânșii.... A răsărit deodată, fără să-l știe nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor și bisericuțelor bucureștene. Și a biruit împotriva tuturor celor scufundați în imitații și neputințe. A adus lumină, sănătate, voioșie. Scrisul lui Coșbuc trăiește și va trăi cât va trăi neamul românesc”. „Coșbuc - scria George Călinescu, cam zgârcit în aprecierile privindu-l pe scriitorul ardelean, în a sa monumentală „Istorie a literaturii române de la origini
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
Coborârea minții în inimă nu este ceva la care trebuie neapărat să gândim, această coborâre se face numai pe căile smereniei. Calea smereniei este o cale de înțelegere a propriei ființe. Este o stare prin care vedem slăbiciunea noastră, vedem neputința noastră, dar în același timp vedem și puterea lui Dumnezeu. Am putea spune că în momentul acesta suntem în slavă dumnezeiască, așa cum și Sfântul Serafim de Sarov ne învață. El spune: „Acum ești în slavă, acum ești în bucurie” și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
sau altuia și care reflectă, în unele cazuri, rodul unei evoluții și a unor încercări milenare sau seculare, trăsături care n-ar trebui să se piardă sub influența unei artificiale și mimetice globalizări. Marea lecție a istoriei mai este și neputința colectivității umane - cel puțin până acum! - de a accepta în practică aplicarea dezinteresată a egalității oamenilor și a dreptului fundamental al tuturor la o viață decentă. Vorbele nu pot acoperi stările de fapt! Acad. Dan BerindeiA.S.: Cum vede lumea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92799_a_94091]
-
și, iată de ce, trudesc pe un ogor sterp și recoltează roade, în parte, otrăvite. Ne mai mirăm, atunci, că simțim miasme în aer, că nu suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem. Pentru că raportăm totul la neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe asta, au spus-o înțelepții mult înaintea noastră. Mă înclin în fața profunzimii consemnărilor și rostirii lor întru veșnicie și îmi ating coarda sensibilă a ființei, cerând îngăduire a zice: Cine nu-și prețuiește
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
și noi, doar nu este el mai altfel decât noi înșine...” Nebunie fără margini, orbire și rostire de vorbe neghioabe. Că, deh, un nebun aruncă o piatră în apă și zece înțelepți nu reușesc s-o scoată. Aici e drama neputinței. Ei judecă strâmb, drept pentru care se cred egali cu geniul. Nu catadicsesc să se dea la o parte, din moment ce să-l aprecieze nu pot. Dar cum ar putea, întreb și eu precum stoicii?! Întreb, nu dau cu piatra. Deschideți
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională. Nu mai stigmatizați capacitățile acestei nații! Nu mai împrăștiați cu noroi în cei mai buni și mai drepți dintre noi! Rămâneți ascunși în propria găoace și savurați-vă neputințele! Sunteți voi, pigmei nenorociți, opinia publică? Aveți voi îndrituirea de a vă exhiba la modul acesta? Vă dezmățați și murdăriți imaginea curată pe care geniile, așa puține cum sunt, o proiectează spre lume. Cum de vă îngăduiți a vă subsuma
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
este: cine, cum și unde trebuie acționat în acest sens?! În România, vocile celor ce susțin și încearcă să promoveze acest deziderat sunt foarte slabe, lipsite de vlagă și consecvență, ducând această idee uneori în zona derizoriului, având ca efect neputința de convingere asupra maselor. Ceea ce se mai poate constata este și lipsa unui cadru adecvat de susținere și promovare a acestor idei. Cadrul politic și cel social, le putem considera ca fiind fundamentale în exprimarea și implementarea acestui deziderat. La
IMPORTANŢA PĂDURII ÎN EVOLUŢIA VIEŢII ŞI A SOCIETĂŢII – CONCEPT POLITIC ŞI SOCIAL [Corola-blog/BlogPost/92980_a_94272]
-
chirurgicală destul de complicată. Operația a fost programată la sfârșitul lunii noiembrie, iar până atunci părinții trebuie să strângă aproape 10.000 de Euro, atât cât costă operația propriu-zisă și ședințele de recuperare post operatoriu. “Am simțit de nenumărate ori sentimentul neputinței știind că fetița pe care ai așteptat-o cu atâta iubire, să treacă peste aceste probleme de sănătate foarte grave. Chiar dacă moralul nostru a fost mereu la pământ, am reușit întotdeauna să găsim resurse de a lupta pentru viitorul copilului
Strigătul de ajutor al unei mame: “La doar 1 an, Nectaria mea are probleme grave de sănătate. Vă rog, ajutaţi-o!” [Corola-blog/BlogPost/93009_a_94301]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
Părintele Petroniu Tănase – Stareţul Schitului Românesc Prodromu, din Sfântul Munte Athos, Grecia – Duhovnicul şi mărturisitorul autentic… [Corola-blog/BlogPost/93015_a_94307]
-
Dacă veți avea credință în voi cât un bob de muștar veți zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, si se va muta; și nimic nu va fi vouă cu neputința” (Iisus Cristos). La poalele munților Semenic, în fabulosul Banat Montan, sunt două localități: Gărâna (Wolfsberg) și Brebu Nou (Weidenthal) atestate documentar din 1827-28. Aici, în perioada Imperiului, au fost colonizați, pentru paza graniței de vest, tăietori de lemne din Bavaria
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
începutul istoriei omenirii cu circa 8000 de ani în urmă. Religia sau ceea ce a înțeles omul din scripturi, ne învață că omenirea s-a născut cu 6000 de ani în urmă și de atunci și până în prezent se zbate cu neputință pentru a afla răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări. Omul nu știe cine este sau de unde vine și cu atât mai puțin care este scopul său în viață. Pe lângă aceste întrebări deja clasice, mai sunt și altele la care nicio
ÎNTREBĂRI LA CARE ŞTIINŢA NU POATE RĂSPUNDE ÎNCĂ [Corola-blog/BlogPost/93435_a_94727]