3,370 matches
-
dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine vrea să încerce? Ceilalți se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai facem o dată! zice Finn nerăbdător, întinzând picioarele spre mine. Ne clătinăm prea tare! Până la sfârșitul orei, am reușit să mă urc pe umerii lui Finn - mă tot scuz că sunt grea, dar el îmi spune să nu mă prostesc - și, pentru un final extraordinar, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și-ncolo prin fața alor săi. Am privit, În spatele meu, capătul cortegiului: mulțimea se mișca, dar bătând pasul pe loc, șirurile erau alcătuite, dar neregulat, aproape ca niște serpentine, masa de oameni părea Împănată cu lănci, stindarde, lozinci, bastoane. Unele formații nerăbdătoare intonau la răstimpuri slogane ritmate, de-a lungul marginilor coloanei umblau Încolo și-ncoace niște reprezentanți ai studențimii, așa-zișii katanga cu batiste roșii pe față, cămăși multicolore, centuri cu catarame la niște blugi care cunoscuseră toate ploile și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ști unde să găsească Piatra! Care nu e altceva decât jocul evanghelic, tu ești Petre și pe această piatră... Pe piatră veți găsi Piatra”. „Nu poate fi decât așa”, zise Belbo. „Vă rog, continuați. Casaubon, nu mai Întrerupe mereu. Suntem nerăbdători să cunoaștem restul”. „Deci”, zise colonelul „referirea evidentă la Graal m-a făcut să cred mult timp că tezaurul ar fi un imens depozit de material radioactiv, eventual căzut din alte planete. Uitați-vă, de exemplu, În legendă, la misterioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
opera unui editor, până voi fi clarificat toate punctele controversate... Nu voiam să pierd simpatia lui și nu i-am spus că aveam să vin Încoace, dar Înțelegeți că, ajuns În această fază cu cercetările mele, sunt pe drept cuvânt nerăbdător. Domnul acela, ei, uite, la dracu’ cu discreția, n-aș vrea să credeți că-mi dau aere. E vorba de marele Rakosky...” Făcu o pauză, așteptând reacțiile noastre. „Cine?” Îl dezamăgi Belbo. „Rakosky, cum cine? O autoritate În studiile tradiționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-i vorba de sumă, suma poate fi limitată... Numai că Manuzio nu obișnuiește... Sigur, o știți mai bine ca mine, până și Joyce și Proust... Desigur, Înțeleg...” Altă pauză Încurcată. „Bine, mai vorbim. Eu am fost sincer, dumneavoastră sunteți cel nerăbdător, să facem ceea ce se numește o joint venture, americanii se pricep la așa ceva. Treceți mâine, și-o să-i ardem niște socoteli... Respectele mele și toată admirația”. Garamond păru că se trezește dintr-un vis și-și trecu o mână peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tipic scientistă, În care se Înlocuiește cauza cu efectul, sau invers. Dumneata nu trebuie să te Întrebi de ce iese apa În cel de-al doilea caz. Trebuie să te Întrebi de ce refuză să iasă În primul”. „Și de ce refuză?”, Întrebă nerăbdător Garamond. „Pentru că, dacă ar ieși, ar rămâne vid În vas, iar natura are oroare de vid. Nequaquam vacui, era un principiu rozacrucean, pe care știința modernă l-a uitat”. „Impresionant”, zise Garamond. „ Casaubon, În a noastră istorie miraculoasă a metalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din ultimele luni, poate că Lorenza Îmi comunica știința ei prin atingerea mâinii, și-i simțeam palma ușor asudată. Mă surprindeam murmurând nume Îndepărtate, nume pe care, desigur, știam, Filosofii le dăduseră Albului, dar cu care eu, poate, o chemam nerăbdător pe Lorenza, nu știu, sau poate că te repetam doar, În sinea mea, ca pe o litanie propițiatorie: Aramă albă, Miel imaculat, Aibathest, Alborach, Apă binecuvântată, Mercur purificat, Auri Pigmentum, Azoch, Baurach, Cambar, Caspa, Ceruza, Ceară, Chaia, Comerison, Electră, Eufrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mireasma de fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Erau hazlii și sălbatici. Mersul lor trăda perfecțiunea, privirea le era fixă și feroce -noi, cei din jur, care îi priveam cu admirație și sadism, ne simțeam umiliți. Mai puțin Sabina: ea nu reuși să se concentreze mult asupra lor. Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-a zis. — Cât îți ghicesc, să te gândești numai la băiat, în nicio altă parte și să nu mă întrărupi cu întrăbări. S-a uitat lung la ghioc, a mai bodogănit ce-a mai bodogănit în timp ce mama băiatului aștepta nerăbdătoare. A simțit o oarecare teamă transmisă de concentrarea Brândușii. — Hm?! Băiatul ăsta are o suferință interioră pe care n-o arată. Poate că nici el nu-și dă sama dă ea. În curând se va sâmți mai bine, dar binele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care trebuie să mă întâlnesc mâine. Așa ne-am înțeles când am plecat în Africa. — Asta era! Dacă ea a uitat data? — Am s-o taxez. — Sau poate e căsătorită, spune mamă-sa ca să-l necăjească. Ați auzit ceva, e nerăbdător Cezar să afle. — N-am auzit. — Era imposibil să nu știți, fiindcă locuim aproape și o nuntă nu trece neobservată. Nu s-a căsătorit. — Eu am văzut o mașină, de vreo două ori, a parcat la blocul lor din care
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să mă pot urca, cu iarbă în care să mă tăvălesc și bineînțeles cu copii cu care să mă joc. — Hî, hî, hî, prostuțo. Abia am așteptat să merg la grădiniță spre bucuria mamei și a tatei care mă vedeau nerăbdătoare să încep activitatea. Pe drum săream într-un picior de drag, cântam pierzând flori din buchetul pe care mi-l pregătise mama să-l dau educatoarei, fiindcă tot îl fluturam jucându-mă. Mergi frumos, Teofana, mă dojenea mama. Când am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu Bursucul, care rămăseseră afară, de o parte și de alta a tocurilor, sub pisanie, veghetori precum stanele de piatră ori troițele ocrotitoare, de pe esplanade și de la răscruci. Băi, aștia doi nu intrară la noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
proaspăt făcut, roșu și alb ca uleiul. Ar fi o mare plăcere să fim intreaga familie,dar acceptăm situația. Dar anul nou cum îl așteptați? Bineînțeles că îl aștept e o sărbătoare foarte importantă, pentru că e granița dintre ani...sunt nerăbdător să trec de un alt an .Oricum nu stăm mult după miezul nopții pentru că vârsta își spune cuvântul. Oricum sărbătorile sunt mereu așteptate de mine. Am intervievat cu același scop și pe d-na Chiru Magdalena ,cu vârsta de 73
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA CRASNA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by ZLATAN RAEMA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2057]
-
trăiască părintele, că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te cucerea. Mâinile osoase, puternice, păreau în stare să țină coarnele plugului, cu toate că erau fine și mai ales degetele foarte delicate. Indică musafirului un scaun aproape de dânsul și apoi se uită la fiul său întrebător. Grigore știa că bătrânul e nerăbdător să afle ce-a făcut la București. Ii povesti cum a umblat și cum, grație culantei excepționale a lui Dumescu, s-a putut întoarce cu geanta mai plină decât a sperat. ― Vasăzică tot Dumescu! murmură Miron Iuga mulțumit. Numai prietenii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitară o clipă unii la alții, îndemnîndu-se. Pe urmă Luca Talabă spuse tare lui Lupu Chirițoiu: ― Începe tălică, moș Lupule, că ești mai mare și mai iscusit la vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel! făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l curând pe bătrânul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, încurajat, interveni simplu: ― Așa-i, boierule! Vorbă multă-i sărăcie... Vrem să cumpărăm noi moșia cuconiței ca s-o muncim fiecare cât ne-o veni partea. Și venirăm
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urări tânărului și-l poftiră la masă într-o zi, după ce va fi luat contact cu jurnalul. ― Vezi, mai pune și despre mine cîte-o notiță din când în cînd! îi șopti Gogu conducîndu-l, între glumă și serios. Titu Herdelea era nerăbdător mai întîi să cunoască Drapelul. Nu-l văzuse niciodată și nici măcar nu auzise despre un asemenea ziar. Colindă zece chioșcuri până să descopere un exemplar. Îl desfăcu îndată, îl examină cu atenție. Îl găsi idiot, gol și fad ca un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când nu știe ce va aduce ziua de mâine. El, în orice caz, acuma n-ar mai reflecta decât cel mult la o opțiune, urmând ca eventuala definitivare să se facă după ce se vor mai liniști lucrurile. Nadina ascultă puțin nerăbdătoare obiecțiile și scrupulurile avocatului, se jena să-l întrerupă și să-i spuie că a făcut apel la dânsul tocmai pentru că ea nu știe să se descurce, iar nu ca el să-i demonstreze și să multiplice încurcăturile. Totuși în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără să-l lase să mai întrebe ceva, îl întoarse înapoi: ― Hai, bre, îmbracă-te repede să plecăm, că arde Ruginoasa! ― Aoleu!... Ruginoasa? făcu Leonte Bumbu dârdâind deodată. Nu se poate! ― Acu lasă, nu te mai tocmi, omule! zise primarul nerăbdător. Nu vezi? Că parcă-i lună! ― Aoleu, aoleu! se cruci logofătul, intrând în casă. De afară primarul auzi întrebările femeii și pe urmă văicărelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, lângă straja de la Ruginoasa, care venise să-l vestească. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect! Grigore Iuga strânse în pripă multe mâini cunoscute și auzi crâmpeie de tânguiri. Era nerăbdător să afle ceva despre tatăl său și despre Amara, totuși nu cuteza să întrebe direct pe nimeni, dîndu-și seama pe de o parte că toți acești oameni sunt prea plini de suferințele lor și deci fără înțelegere pentru suferința altora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe loc, ori...? insistă Grigore. ― De, coane Grigoriță, eu, drept să vă spun, acolo I-am lăsat! zise arendașul cu o ezitare. Că dumnealui, îl știți dumneavoastră... ― Ei, și ce anume s-a întîmplat la noi? urmă tânărul Iuga mai nerăbdător. ― Pe aici se vorbesc multe, coane Grigoriță, reluă Cosma Buruiană mai încurajat. Dar nu poate să știe nimeni adevărul, că de miercuri noaptea s-a întrerupt legătura telefonică și nu se poate comunica deloc cu comuna. Ce vești umblă sunt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se învîrtească. Petre își simți capul greu-plumb. Lăsîndu-l jos pe piept nu-și mai putu păstra echilibrul și se rostogoli, gemând cu o ultimă sforțare de mînie: ― Dumnezeul... soarele... pământul. Mai devale baba Ioana, în mijlocul uliței, striga cu atât mai nerăbdătoare cu cât împușcăturile se apropiau: ― Păsărelele mamei, păsărele... Găinile, în șanțul celălalt, ciuguleau nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cei ce au participat la insultarea trupelor... ― Până una-alta să trimitem pe cineva la Lespezi și la Gliganu să ne aducă și pe tâlharii principali de acolo să-i putem confrunta și judeca împreună cu ăștialalți! zise maiorul Tănăsescu, întrerupîndu-se nerăbdător. Peste câtva timp se prezentă căpitanul Corbuleanu, sosit să reinstaleze postul de jandarmi. Maiorul se bucură. Avea nevoie de jandarmii cunoscători ai oamenilor și împrejurimilor localnice. Nimeni, din acest sat de criminali, nu-i inspira nici o încredere. Dacă și preotul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]