2,028 matches
-
ne răzbune toate neîmplinirile noastre. Am vrea să regăsim în propriul copil varianta noastră îmbunătățită, fără a poseda însă tăria de a ne recunoaște minusurile pe care le avem în comparație cu el; doar le scuzăm, așa cum îi vom scuza și lui nereușitele, vina aparținând în majoritatea cazurilor altora. Mândria pe care o resimțim față de reușitele sale (sau față de ceea ce pare a anunța viitoarele reușite) este imaginea orgoliului personal. Durerea pe care o trăim cu fiecare eșec al său este acompaniată a priori
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
buni înving pentru a contrabalansa realitatea. Lupta cu propria natură a trecut de la formarea caracterului la întreținerea siluetei. Și asta se petrece pe fondul mândriei față de progresul societății. * Românul când începe un lucru are deja o scuză pregătită pentru eventuala nereușită, vina aparținând întotdeauna altuia. Nevoia de ceilalți, ce stă la baza comunității, are posibilitatea de a-i învinovăți drept principal constituent. * Bătrânețea începe atunci când începi să privești cu tot mai multă invidie generațiile ce vin în urma ta. Dacă până atunci
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cât alte extraterestre în zece; nu forța nota, ține cont de faptul că rezistența la foame a unui extraterestru de nivel mediu este relativ ridicată (mai ales dacă trișează și mănâncă pe ascuns la restaurant); însă, în cazul unei ciorbe nereușite, chiar și cei mai neînfricați masculi pot da bir cu fugiții... Acest lucru fiind stabilit, e clar ca lumina zilei cât de important e să învățăm întâi să ne facem cumpărăturile. 1. la cumpărăturitc "1. la cumpărături" 1.1. generalitățitc
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sfințenie! Insist și poate vă par exagerată, dar știu despre ce vorbesc. Am auzit de numeroase cazuri triste, chiar dramatice, de extraterestre ori gospodine mici sau mijlocii dornice să devină gospodine mari, al căror elan a fost tăiat de primele nereușite* în fața aragazului. * Mi s-a întâmplat chiar mie pe la începutul uceniciei, când i-am promis numărului doi (cel cu MBA la Paris) că-i fierb un ou. Am pus ibricul pe foc, oul în ibric și abia atunci am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
bucătărie. Aici, acestea sunt înlocuite de inovație, nonconformism sau, dacă extraterestrul e mai tolerant din fire, sclipiri de geniu. Iar gusturile sunt „exotice“ sau „fantezi“. De ce aprofundăm conceptul de fantezie defensivă acum, înainte de a reveni în bucătărie? Simplu: pentru orice nereușită alibiul trebuie pregătit încă din piață. „N-a ieșit ciorba bună? Vai, iubi, dar nu e adevărat, e o ciorbă fantezi... Ce ciudă îmi e... Dacă-mi spuneai la piață că nu-ți place, nu mai cumpăram produsul X!“ Aici
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prosoape de hârtie. Situația standard expusă mai sus - o variantă delicată a transferului de vinovăție- este doar o mostră din paleta largă care vă stă la dispoziție; experiența vă va învăța cu siguranță să personalizați acest exemplu pentru extratereștrii și nereușitele voastre. În cazul în care gătiți doar pentru voi - extraterestrul e în delegație ori vă aflați în perioada mai tristă dintre doi extratereștri, deci nu are cine să vă mănânce opera și, mai important, nu aveți pe cine să dați
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
trebuie să adaug că la acea vreme începusem să mă abțin de la ciorbe și, la sfatul unei gospodine mari, încercam să mă profilez pe deserturi; femeia mă consiliase lângă o tarabă cu spanac veșted și îmi vânduse două ponturi: ciorba nereușită se drege cu multă boia de ardei iute, „da’ mai bine lasă, maică, zama, fă-i ceva dulce și nu te doare capu’ toată ziua“. Pontul cu boiaua îl încercasem și rămăsesem fără extraterestrul numărul cinci, așa că îl aplicam cu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de cele mai multe ori nu merita efortul: nici aceasta nu era de calitate. Și el era genul care face amor pe muzică, dar folosea un CD cu orgă de Bach, ajunsesem să mă simt în pat ca-n biserică... Oricât de nereușite erau episoadele noastre sexuale, ne stătea bine împreună și îmi declarase că sunt iubirea vieții lui. Într-o zi a și venit cu o verighetă pe deget și mi-a zis că a cumpărat-o special pentru mine. În acel
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
mari să fi gătit o mâncare bună, aspectuoasă și gustoasă sau măcar gustoasă. Nu o păstrați în frigider un an ca să vă tot lăudați cu ea, calea de urmat e simplă: mâncați-o până nu se strică. * Sătulă de experiențele nereușite, am decis odată că e cazul să gătesc și eu ceva complex și totodată comestibil; am făcut piața, cu chiu, cu vai am reușit să aduc cumpărăturile acasă (m-am dus singură, numărul opt era plecat din țară la nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
la coșul de gunoi; de la caz la caz, lingura cu care ați amestecat mâncarea poate fi salvată; - friptura arsă trebuie aruncată obligatoriu în găleata de gunoi; în niciun caz nu încercați să scăpați de ea în vasul de WC; - salatele nereușite* pot fi aruncate în aceleași condiții ca mâncărurile cu gust oribil, în găleata de gunoi sau la WC, factorii hotărâtori fiind consistența amestecului și dimensiunile ingredientelor; * Tocmai îmi zugrăveam bucătăria și holul după ce arsesem o ciorbă de legume... În acea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
pe care le ratați trebuie aruncate în găleata de gunoi; dacă sunt de dimensiuni reduse, de ordinul centimetrilor, puteți să le aruncați și în WC, dar e mai bine să nu riscați înfundarea. Din proprie experiență, vă spun că mâncărurile nereușite pot fi salvate, dar nu merită efortul. Așa ceva se face numai în cazuri excepționale, care impun soluții excepționale. Iată câteva exemple: - felia de pâine unsă cu unt pe fața de jos* nu trebuie aruncată la gunoi; e de ajuns să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o lungă cale, un lung efort de reparație sufletească și morală, prin Întoarcerea În trecut. Semnificația regretului Orice regret este raportat la o acțiune trecută a unei persoane. Regretul este un sentiment moral și sufletesc, legat de o acțiune anterioară nereușită sau neefectuată de către individ, sau de o acțiune negativă. Regretul ne apare ca fiind o impresie penibilă, trăită afectiv și reflectată În planul conștiinței morale sub diferite forme de raportare ale Eului: fie că este impresia penibilă că ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trecut. El este o stare sufletească, o experiență durabilă prin care trecutul unei persoane este actualizat. Este o prezentificare a unor acțiuni ratate, penibile, greșite sau neefectuate, din trecut. Regretul este o stare ideo-afectivă complexă, care asociază o idee (culpabilitatea, nereușita, refuzul etc.Ă cu o anumită stare afectivă (tristețea, rușinea, dezgustul etc.Ă și care se impune conștiinței morale a individului În asemenea măsură Încât, În unele cazuri, el poate fi confundat cu evocările obsesive. Ca și În cazul obsesiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
greșit. Dar regretul apare și se dezvoltă ca atare În sfera conștiinței morale a individului, ca o judecată a supraeului moral, care evaluează acțiunile anterioare ale persoanei și le etichetează ca acceptabile, pozitive și reușite, sau ca inacceptabile, negative și nereușite. Ca sentiment sau ca experiență sufletească și morală, regretul are două aspecte: aă Un aspect exterior, comunicabil și, prin urmare, transmisibil, putând a fi Înțeles de ceilalți, manifestat printr-o stare de dezolare, tristețe, inactivitate, mimică ștearsă, privire abătută, voce
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
nu figurează decât decizia privind „internarea” (decizie din care s-a extras data de instituționalizare), fără a se putea afla dacă este vorba sau nu despre o continuare a unei instituționalizări precedente. Această lacună perturbă mult înțelegerea și interpretarea reușitelor/nereușitelor sociale, știut fiind faptul că instituționalizarea la naștere sau la o vârstă foarte mică are efecte devastatoare și aproape imposibil de recuperat pentru buna dezvoltare a copilului și apoi a integrării sociale normale ale adultului. O instituționalizare la o vârstă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
o corespondență. De aceea a dat spre publicare pe coperta numărului 15/1926 al „Ateneului cultural” una, făcută în atelierul lui E. Marvan, care nu-l flatează defel. Dimpotrivă, are ceva, involuntar, de caricatură. E ca o fotografie la minut, nereușită, „crudă”. Efectul ei ușor antipatic vine și de la încadrarea tipografică provincială cu ornamente florale în formă de ghirlande în părțile laterale. Principala schimbare față de precedenta e că poetul nu mai are barbă, ci numai o mustață tușinată, care-i acoperă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia, I, Cu prilejul unui volum epuizat”, în Pagini de critică literară, IV, Ed. Minerva, 1979, p. 29. 3. Ovidiu Drimba, ,,Simbolism romînesc - Gh. Bacovia”, în ,,Noua Gazetă de Vest”, nr. 329, 26 mai 1937, p. 2. Dincolo de această ,,aproximație” nereușită, articolul său conține însă cîteva aprecieri corecte și ferme despre poezia lui Bacovia. 4. Opere, Ed. Minerva, Ediție [îngrijită] de Mihail Petroveanu [și] Cornelia Botez, 1978, p. 440-441. (Și în celelalte capitole, citatele sînt date din aceeași ediție.) 5. Județul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mihai Dragomirescu i se păruse „umoristic”, „inspirat de schițele tînărului Beldiceanu [N. N.]”; „începe trist de tot - zice criticul - și sfîrșește foarte vesel”. („Convorbiri critice”, nr. 3/1907) Pornind de la acest exemplu, va trebui să compar cîndva ce li se părea „nereușit” sau „comic” în poezia lui Bacovia comentatorilor de la începutul secolului trecut cu felul în care aceleași lucruri sînt apreciate azi. Anticipez o concluzie: noi considerăm că totul e serios în opera lui Bacovia și că ea e general tristă, ceea ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
capul ei, fugind cu un oarecare Dimitrie Velizar, de pe la Bacău, dar fiindcă nu avea zestre, a fost silită să plece de la bărbat, înainte de a naște. A născut în mare taină, la soră-sa, Marghiolița Mavrodin, din Botoșani. După această aventură nereușită, s-a împăcat cu ideea că va fi trimisă la mănăstire. Aceeași soartă a fost pecetluită și pentru fiică-sa, Xenia. Actul scris la primăria comunei Curtești, cu nr. 431, din anul 1917, septembrie 28, cînd a murit călugărița Xenia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
intern al subiectului, fiind determinate de propriile inferiorități sau incompetențe. Persoana care nu a reușit, de exemplu, să „strălucească” deloc la serata dansantă la care a fost invitată, poate să se simtă, cu adevărat nefericită, dar să vadă cauza acestei nereușite nu în exterior, ci în propria, timiditate exagerată. În aceste cazuri se manifestă față de celelalte persoane (care au înregistrat un succes) cel mult un sentiment de invidie; reacția de nemulțumire și ostilitate este îndreptată nu spre exterior, ci spre propriul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în capitolul al doilea a lucrării de față); d) frustrări interioare-pasive: asupra acestui ultim tip de frustrare, care implică propriile inaptitutini ale subiectului, a insistat A. Adler, care arată că multe comportamente normale și patologice reprezintă tentative uneori reușite, alteori nereușite, de a rezolva frustrări declanșate de inferiorități fizice ale individului (care nu permit acestuia atingerea obiectivelor propuse și determină apariția „complexului de inferioritate”; individul în cauză să-și compeseze inferioritatea și acest efort depășește scopul său, ajungându-se astfel la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și introvertire; de aici și caracterul emoțional, rigid, conservator, lipsit de finalitate constructivă al acestor reacții. S-a observat, apoi, că personele mai sensibile, și cele care au un tip de sistem nervos slab, sunt „înclinate” să găsească „izvorul” tuturor nereușitelor și nerealizărilor lor, în primul rând, în propriul eu (considerat prea slab, prea puțin înzestrat cu însușiri psihologice autentice), sau în obstacolele externe, apreciate întotdeauna ca foarte puternice, de neînvins. 2) În categoria a doua, grupăm reacțiile cu caracter predominant
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de personalitate (ex. aptitudinile reale, atitudinea față de succes și față de eșec) etc. În general, fixarea noilor sarcini este influențată de calitatea rezultatelor obținute anterior după reușită se manifestă o tendință generală de a ridica nivelul de aspirație, iar sunt o nereușită se constată tendința opusă. Prin însuși faptul că este interpretat ca o dovadă a insuficienței posibilităților proprii de a atinge un anumit nivel de performanță, „eșecul” repetat determină o scădere a aspirațiilor, iar „succesul”, considerat o manifestare concludentă a capacităților
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Acest tip de delir stă la gaza constituirii celor mai acute sentimente de frustrare, deoarece în divizii în cauză își formează convingerea că nu sunt capabili de nimic, că nu sunt necesari familiei și societății, sau că sunt vinovați de nereușitele (eventual nenorocirile) membrilor familiilor lor. Învinovățindu-se în mod exagerat pentru o serie de greșeli comise în trecutul lor, — în general minore, sau în legătură cu care nu sunt în realitate vinovați, — astfel de persoane cer insistent să li se aplice pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
uneori, un „cerc vicios”, în care cauzele se transformă în efecte, iar efectele în împrejurare anume de viață (ex. atunci când un prieten i-a făcut cunoștință pe stradă cu o tânără mai emancipată), va diseca / analiza în mod excesiv această nereușită de moment (ex. lipsa spontaneității, a umorului) transformând-o prin acest act de repetată conștientizare în finalul ??188 unui șir de alte nereușite în situații asemănătoare; efectele timidității (diferitele reacții neadecvate) se pot transforma, așadar, în cauza care determină, la
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]