9,847 matches
-
douăsprezece frumoase” (1979), „A venit o zână bună” (1981). Este autoarea unui roman „Amarnica iubire”, și a mai multor piese de teatru. Povestirile din această antologie („Duminică de oameni singuri” și „Bel Ami”) descriu și fotografiază cu peniță subțire, cu nerv, cu ironie, întâmplări și aspecte ale realității trecute prin filtrul experienței de viață al autoarei. Ioan Rațiu, născut la Gherla, județul Cluj, în data de 6 aprilie 1957, este de formație militar, absolvent al Școlii Militare de ofițeri activi de
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
comunicării. Lucrează la televiziune, unde realizează filme documentare (în serial) despre zone de conflict din lume: Somalia, Angola, Iugoslavia, Bosnia. Regizor de film: „Lacrimi pe obrazul lumii” (1994). Inițiată în Știința apărării țării. Doamna Dona Tudor este un jurnalist cu nerv și imaginație, prozele ei din această Antologie sunt tablete politice, scrise de un prozator care mânuiește metafora cu o dexteritate uimitoare. Talentată și sclipitoare, scrierile ei se citesc cu plăcere, deoarece nu sunt articole aride, ci creații artistice care ne
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
beneficiind de relația cu marele profesor Pesamosca, m-am prezentat la dânsul cu o rudă apropiată, operată la Pitești, la mâna dreaptă. Operația, nereușită, urma să aibă un final tragic: mâna strâmbă toată viața. Bineînțeles că doctorul Pesamosca, plin de nervi și criticând incompetența, a rezolvat problema, corectând greșeala altor doctori, dar tot fără vreun ban. De fapt, știam că așa va fi. Băiatul operat atunci lucrează azi în Poliție, nemaiavând niciun fel de sechele. Dar altceva voiam să spun. La
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
fost un om care nu s-a gandit decât la sine, m-am...iubit...doar...pe...mine, dar... acum...sunt foarte obosit. Nu trebuie să-mi mai repetați asta și în seara asta! Hai să mergem cu seara asta fără nervi încordați la maxim! Să nu ne mai certăm, ca de obicei, pentru că nu-și mai are rostul! - Tu chiar crezi că răul trece și se uită fără ca tu să-ti ceri iertare!? - Haideți cu toții să-mi însoțiți ideia până la capăt
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
alte câteva persoane înainte de mine fuseseră trimise la doamna aceasta excentrică. Chiar astfel îmi precizaseră fetele de la agenție, că doamna Dora Tomassini e o femeie, cultă simpatică însă exagerat de excentrică și că are nevoie urgent de o persoană cu nervii tari, care nu se sperie ușor sau mai degrabă, cineva capabil să-și controleze teama.Se pare că toate care se perindaseră până azi prin casa acestei drăguțe și venerabile doamne cu surâsul acela îngeresc, nu corespondau cerințelor. Plecaseră degrabă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
vorbele sunau pentru tine cântece venite de undeva din direcții necunoscute, unde nu există decât dragoste și fericire. Sărutul. Prima atingere. Prima emoție plecată spre adâncurile ființei. Vino. Să-ți simt parfumul care-mi face să cânte fiecare celulă, fiecare nerv si fiecare respirație. Iți simt trupul dela distanță. Iți simt apropierea. Căldura minții înăbușe orice gând, orice mișcare. O fericire acoperă totul și liniștea nemărginitului acoperă. Piatră proptită în mijlocul universului care mă primește cu toate păcatele dintotdeauna, cu toate răzvrătirile
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SOARE ȘI FLORI Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Soare și flori. Lumină, voie bună. Sufletul cer, iar inima pământ. Trup renăscut în care blând răsună prin orice nerv al împlinirii cânt. Mai altfel sunt pentru că-ntâia oară eu am dorit un altul să devin, să fac s-adie vânt de primăvară în iarna grea ce-mi șuieră-n destin. Pe lacrimi astăzi viața se răzbună zâmbind și-atunci când
SOARE ŞI FLORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370944_a_372273]
-
e oare vis sau e destin în oboseală voastră languroasa și vicleana - nu fi perfida - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjita de acel detestat - alungat fior al vieții plin de suspine și neguri și cum mai curg nervii prin vine de mine - o fi blestem - . Mă poți pricepe oare tu făptura mea divină - mi-e frică - și pînă acum mi-a fost frică - căci nu vei vrea pricepe - înțelege ce e cu mine - e numai neat - să nu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
De obicei, mai întâi simțim un sentiment de neputință, teama, panică. Toate persoanele apropiate nouă, prieteni, rude și membri de familie sunt afectate în mod semnificativ de noua situație. Are loc ceva asemănător cu un... test de stres în care nervii (sensibilitatea) fiecărei persoane sunt încordați la maxim... Adesea, o boală care apare brusc duce la depresiuni și dezechilibru mental. Mai mult decât atât, ceea ce ni se părea banal, cum ar fi mersul cu bicicleta sau cu mașina, din momentul în
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
e oare vis sau e destin în oboseala voastră languroasă și vicleană - nu fi perfidă - oare de ce - de ce ți-e dat să fi mînjită de acel detestat - alungat fior al vieții plin de suspine și neguri și cum mai curg nervii prin vine de mine - o fi blestem - . Mă poți pricepe oare tu făptura mea divină - mi-e frică - și pînă acum mi-a fost frică - căci nu vei vrea pricepe - înțelege ce e cu mine - e numai neat - să nu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
flăcări năvalnice par. Și nu mă mir, mi se pare firesc că-s plin de viață și întineresc. Încă e vreme, mai pot să mai sper că alt destin vieții-mi am să-i ofer. Strune-s în mine toți nervii și-aud cântecul lor în al meu verde crud. Anatol Covali Referință Bibliografică: Stau în lumină / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate
STAU ÎN LUMINÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369878_a_371207]
-
altă parte, întâlnim într-o limbă caucaziană adj. ghet „puternic“ (vezi A.I. Mongait, Arheologia în URSS, B., 1961, p. 238). De altfel, multe alte popoare indo-europene și neindo-europene și-au ales ori li s-a dat calificativul „puternici“: trausii, apuli, nervii (I.I.Russu, Limba traco-dacilor, B., 1967, p.83). Chiar și numele turcilor ar veni, după unii autori, dintr-un cuvânt cu sensul „tare, puternic“. Relația cu vechiul popor al hitiților, despre care se știe că au avut temeinice legături cu
DACO-GEŢII, OAMENII PĂMÂNTULUI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369863_a_371192]
-
la înaintare” considerând, cu sinceritate, că Hemographia Historica pe care o „comite” Ilie Șandru este un gest eroic. Uneori, pana scriitorului poate fi - și trebuie să fie! - la fel de tăioasă ca spada oșteanului. Ilie Șandru dovedește cu prisosință acest echilibru între nervul gazetarului, verticalitatea Omului contemporan al Cetății și Hemografia creației. Ar mai fi ceva, și asta ține de... hemografia mea: cred că, deși am pășit în mileniul 3, Revoluția de la 1848-1849, în Transilvania, nu s-a încheiat. De fapt, nimic pământean
HISTORIA HEMOGRAPHICA... de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370112_a_371441]
-
medicii își făcuseră datoria până în acest moment îi dădu fetei încredere și forță. Ceea ce o necăjea și mai tare era felul în care va spune mamei despre starea fratelui și asta îi provoca o mare neliniște. Simțea că o lasă nervii și o nevoie acută de a se așeza pe ceva o zăpăcea și mai tare. Oftă prelung și se închină. - Poți merge liniștită, Iuliana! Rămân eu aici. Nu îți las fratele singur. Promit! îi șopti Ofelia, în timp ce îi atinse cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
-l aducem pe tâlhar cu orice preț pentru a se putea ține de cuvânt într-o înțelegere făcută cu ilustra voastră persoană. -Să se țină de cuvânt? Ha! exclamă procuratorul. Dar când s-a ținut arhiereul de cuvânt? Îmi pune nervii la încercare căci credeam că această înțelegere va rămâne între noi secretă! -Vom tăcea mărite procurator! Noi doar am tras concluzia, și anume aceea că cineva l-a informat la timp pe tâlhar căci imediat ce vi l-a promis pe
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
cu tot cu cititor.” (Costel Zăgan) VINDECAREA PRIN LECTURĂ A trecut deja ceva timp de când am descins și eu pe această inedită plajă. Undeva la sud-est de suflet. Sufletul meu. Al tău. Al său. Oricum, totul începe dimineața, dacă ți-ai spălat nervii de rezidurile nopții, ai putea purcede și tu spre sus-numita plajă. - Hai la mare și tu, îți spui în cor cu autorul: HAI! PLAJA DE LA VADU de ANDREI VELEA este un roman al dezrădăcinării ontologice. Personajele par că nu-și
PLAJA DE LA VADU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370473_a_371802]
-
acest lucru: figura ca și clădire cu valoare istorică. Atunci, răspunsul a fost dureros de rece: “Monumentele listate au nevoie de foarte multe aprobări și permisiuni, de foarte mulți bani pentru a obține aceste aprobări, de foarte mult timp și nervi de oțel, birocrația din România fiind ca o caracatiță, și toate aceste eforturi doar pentru a le salva de la dispariție... Mi-a fost rușine și mă doare, mă doare să realizez că într-o zi o să dispară, că, deși mi-
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
Autorului ( parodie după " IARNA PE ULIȚĂ " de George Coșbuc ) A-nceput mai ieri să cadă, Ordonanțe peste stat, Viața ne-au cam bulversat, Se dă liber prin pravilă , La furat! Nu e soare, nici nu-i bine... Iar în piață nervi și fum, Oameni vin buluc pe drum, Vor să nu devină Țara, Praf și scrum! Tineri sunt... Mii de pancarde... La Grindeanu vin țipând, Și se-mping și sar râzând, Daniel face mătănii, Vrând nevrâd! Gură fac ca roata morii
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
mireasă, eu sunt mire, Să fie cerul gol, adânc? Să fim noi singurul Pământ? Departe, dincolo de stea, Eu am un dublu, tu ești ea. O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, că sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea
COLIND de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369447_a_370776]
-
adânc? Să fim noi singurul Pământ? Departe, dincolo de stea, Eu am un dublu, tu ești ea. O clipă am crezut că s-a oprit ceasul, Ceasul a-ntrebat, care-i necazul? Inima? Nu. Nervii? Ah, ah, Îl înțeleg astfel pe Bach, Nervii-s ca orga și clavecinul, Nu apăsa tare, că sublimul, Doar din evlavie, șoaptă și rugă Poate să nască, să se distrugă Poate, sub degete boante și tari, Iar tu, viața mea, poți să dispari. De are vântul umbră și
COLIND de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369447_a_370776]
-
grilă, acum să vedem nota și locul ocupat. - Da, asta-i important, dar uite că a apărut și colega ta. Nu pare la fel de exuberantă ca tine. Cei doi nu știau că Ramona își propusese să se joace un pic cu nervii lor, făcând-o pe supărata, precum că nu a știut să răspundă la toate testele, cu toate că le mai făcuseră împreună. - Dar ce s-a întâmplat? De ce nu ai putut rezolva toate întrebările? - Nu știu ce s-a întâmplat, cert este că n-
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
testele, cu toate că le mai făcuseră împreună. - Dar ce s-a întâmplat? De ce nu ai putut rezolva toate întrebările? - Nu știu ce s-a întâmplat, cert este că n-am răspuns, asta este, continuă ea să joace teatru și să se joace cu nervii profesorului. Văzând, că acesta o ia în serios, n-a mai rezistat și a pus capăt șaradei, izbucnind în râs. - V-am păcălit! Am răspuns la toate. Știu, când a ieșit Angela puteam să plec și eu că terminasem, însă
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
de foc și de molime - la spectacole stând pe ultima strapontină pentru a fi mai aproape de ușă), superstițiile (credea în „ceasul rău”, usca totdeauna chibriturile pentru ca ele să trosnească, semn că vin bani), religiozitatea lui, nervozitatea extremă, priza muzicii asupra nervilor lui măcinați de veghe, spaima în fața suferințelor și a morții. Caragiale a iubit muzica cu pasiune. Unul dintre cei mai buni prieteni i-a fost profesorul de muzică D. Dimitriu, pe care îl ruga deseori, ca, de altfel, și pe
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
de stres; micul dejun era luat în fugă, iar ultima gură de cafea și ea, băută în grabă pe drumul spre mașina parcată în garajul construit lângă vilă... Seara se întorceau plini de oboseală și de multe ori, plini de nervi...; somnul le era scurt și odihna nu se lipea niciodată de ei... Intr-o bună zi, cei doi s-au hotărât să ceară sfat la vecinul lor, acel bătrânel cu fața mereu zîmbitoare și senină... - Bună ziua, vecine! spuse tânărul cu
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
vivisecțiile“ lui Râul Constantinescu se înrăzăresc neasemuit - în perspectiva lirosofic-originală - și două gingașe motive paradoxiste, ale căror carate lirico-semantic-sincretice fac a se ivi și supraetajate metafore / simboluri: ulciorul-de-alabastru / porfir / diamant («în fiori / cu vinișoare de sânge, cu fină harfa de nervi, / ulciorul în care achimic renaștem, / [...] / adânc în athanor vegheat privegheat...» - Straniul, fragilul ulcior, p. 86), adică ulciorul-craniu-rostitor-de-cuvânt, si, sfera-de-păpădie-locuită-de-liricul-eu, sacrul corp / trup purtător de suflet, nu neapărat androginic glob, ci sfera „dăruita“, „lăsată testamentar“ («În interiorul acestei sfere de păpădie / sunt
IERNI „TRECUTE FIX“)... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370592_a_371921]