3,942 matches
-
politice internaționale din ultima fază a războaielor revoluționare. Ea constituia, totodată, expresia eforturilor marilor puteri europene Marea Britanie, Franța, Rusia și Austria de a-și asigura poziții cât mai avantajoase, în perspectiva iminentei redimensionări politice a Europei 1. Pentru Rusia, Liga Neutralității Armate reprezenta mai curând un mijloc de a-si salvgarda interesele sale tradiționale în Europa Centrală și de Nord. Participarea sa la cea de a doua Coaliție antifranceză, inițiată în primăvara anului 1799, alături de Austria și Marea Britanie, nu-i oferise
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
făcuse "more attractive, politically and ideologically"2. Concomitent, tarul Paul I și-a îndreptat atenția către Danemarca și Suedia, astfel încât, la 28 august 1800, i-a invitat pe regii Suediei, Danemarcei și Prusiei să colaboreze, în scopul reconstituirii coaliției, denumită Neutralitatea Armata, creată, din inițiativa Rusiei, în anul 17803. La Copenhaga, terenul fusese pregătit atât de diplomația rusă cât și de disponibilitatea manifestată de ministrul Afacerilor Străine al Danemarcei, Christian-Gunter Bernstorff, de a se alinia la sistemul de neutralitate preconizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
coaliției, denumită Neutralitatea Armata, creată, din inițiativa Rusiei, în anul 17803. La Copenhaga, terenul fusese pregătit atât de diplomația rusă cât și de disponibilitatea manifestată de ministrul Afacerilor Străine al Danemarcei, Christian-Gunter Bernstorff, de a se alinia la sistemul de neutralitate preconizat de Rusia 4. Motivația acelei disponibilități o constituia intenția de a contracara, cu ajutorul Rusiei, tendința Mării Britanii de a dobândi "a complete mastery of the seas"5. Că 2 Ibidem, p. 40. 3 Cf., Hug Ragsdale, A Continental System
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
der zweiten Bewaffneten Neutralität von December 1801, în "Forschungen zur Brandenburgischen und Preußischen Geschichte". Neue Folge der "Märkischen Forschungen" des Vereins fur Geschichte der Mark Brandenburg, München und Leipzig, 1914, p. 196; Ole Feldbaek, op. cît., p. 40; pentru Liga Neutralității Armate din anul 1780, vezi, îndeosebi, Isabel de Madariaga, Britain, Russia and Armed Neutrality of 1780. Șir James Harri's Mission to St. Petersburg during the American Revolution. With a Forward by Samuel Flogg Bemis, New Haven, Yale University Press
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezervă controlul asupra comerțului în Marea Mediterana, după victoria obținută de amiralul Horațiu Nelson împotriva flotei franceze, la Aboukir, la 1 august 1798, decizie care urmare, la 16 decembrie 1800, Danemarca și Suedia au semnat, la Petersburg, tratatul de alianță, denumit Neutralitatea Armata, iar două zile mai târziu, adică la 18 decembrie, un tratat identic a fost încheiat, tot la Petersburg, între Rusia și Prusia. Alianță a fost desăvârșită, prin alte două acte, si anume cel de aderare la alianța, între Prusia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
februarie 1801, urmat de cel dintre Prusia și Danemarca, din 2 aprilie același an, ambele semnate tot la Petersburg 6. Evenimentele politice și militare din zonă au evoluat, însă, într-o altă direcție decât cea preconizată de inițiatorii și membrii Neutralității Armate. Reacția Mării Britanii față de blocarea comerțului englez în Marea Baltica a fost promptă și dura. O flotă engleză a atacat și distrus, la 2 aprilie 1801, flotă daneză care apără Copenhaga, si a constrâns Danemarca să încheie armistițiul, șase zile
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la 2 aprilie 1801, flotă daneză care apără Copenhaga, si a constrâns Danemarca să încheie armistițiul, șase zile mai târziu, adică la 8 aprilie. Cu toate acestea, Bernstorff a încercat să reziste presiunilor engleze menite să-l determine să abandoneze Neutralitatea Armata. Asasinarea tarului Paul I și preluarea domniei de către Alexandru I, la începutul lunii aprilie 1801, au modificat, însă, în mod radical și perspectivele acestei coaliții militare. În acel context, contradicțiile de interese dintre membrii ei s-au reactivat, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Christian Bernstorff a fost împuternicit de Consi liul de Stat și de guvernul danez să opereze o modificare radicală în domeniul politicii externe a Danemarcei, prioritară devenind necesitatea reconcilierii cu Marea Britanie. Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ceea ce însemna, însă, renunțarea la calitatea de membră a Neutralității Armate, calitate care nu se mai justifica, din perspectiva orientării sale probritanice 7. Negocierile anglo-daneze au neliniștit cercurile conducătoare suedeze, deoarece întrezăreau posibilitatea că ele să provoace o breșă în cadrul Neutralității Armate. În ceea ce-l privește, regele afecta și interesele comerciale ale Danemarcei, declanșând conflictul anglodanez în problema dreptului statelor neutre față de războiul anglo-francez de a face comerț și cu statele beligerante, vezi ibidem, p. 31 și urm. 6 Cf., Richard
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
luna aprilie 1801, să obțină sprijinul Franței, în schimbul alierii cu ea împotriva Mării Britanii. Un astfel de obiectiv era, însă, în flagrantă contradicție cu principiile alianței, motiv pentru care, la începutul lunii mai 1801, regele suedez a recunoscut necesitatea abandonării Neutralității Armate și a demarat demersurile diplomatice la Petersburg, cu scopul subminării poziției Danemarcei în capitala Rusiei. Concomitent, a fost tatonat terenul, în vederea asigurării sprijinului Prusiei, în schimbul căruia îi oferea Pomerania Suedeză și a masat trupe la granița cu Norvegia, campania
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei care era declarat ostilă, motiv pentru care atacul a fost amânat pentru altă dată, când condițiile politice l-ar fi îngăduit. Luând act de faptul că Suedia dovedise, prin acțiunile amintite, că nu se mai consideră drept membră a Neutralității Armate, Danemarca s-a considerat, la rândul ei, degrevata de orice obligație față de această, decurgând din principiile alianței 8. După înfrângerea suferită la 2 aprilie 1801, importanța atitudinii Prusiei în combinațiile politice ale Danemarcei a sporit consi derabil. Cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în continuare, de problemele teritoriale din Nordul Germaniei, îndeosebi cele decurgând din statutul Hamburg-ului și al Lauenburg-ului, ambele revendicând controlul asupra lor. Astfel că, spre sfârșitul lunii aprilie 1801, Prusia a decis și ea retragerea, ce-i drept, treptată, din Neutralitatea Armata 9. Așadar, Prusia a părăsit Neutralitatea Armata, "just aș soon aș she could be reasonably certain that the new Tsar was seriously trying to effect a rapprochement with Britain"10. Prima măsură adoptată de Alexandru I în acest scop
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Germaniei, îndeosebi cele decurgând din statutul Hamburg-ului și al Lauenburg-ului, ambele revendicând controlul asupra lor. Astfel că, spre sfârșitul lunii aprilie 1801, Prusia a decis și ea retragerea, ce-i drept, treptată, din Neutralitatea Armata 9. Așadar, Prusia a părăsit Neutralitatea Armata, "just aș soon aș she could be reasonably certain that the new Tsar was seriously trying to effect a rapprochement with Britain"10. Prima măsură adoptată de Alexandru I în acest scop a fost refuzul de a-și asuma
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Ibidem, p. 179. între Rusia și Marea Britanie. A făcut, apoi, cunoscută guvernului britanic dorința să de a normaliză relațiile și de a realiza o strânsă colaborare politică între cele două puteri, cu condiția, însă, că Marea Britanie să fi recunoscut principiile Neutralității Armate. Noul ministru al Afacerilor Străine, numit de Alexandru, anume Panin, partizan ardent al politicii pro-engleze, a atenuat, totuși, semnificația acelei condiții, prezentând-o doar ca bază a negocierilor rusoengleze ce urmau a fi demarate în St. Petersburg. Pe de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
statelor neutre, cu precădere ale Suediei și ale Danemarcei. Astfel că Panin putea să prezinte aliaților Rusiei convenția cu Anglia ca fiind în egală măsură și în favoarea lor, de vreme ce cea de a doua acceptase, desi într-o formă modificată, convenția Neutralității Armate, încheiată la 16 decembrie 180012. Convenția anglo-rusă din 17 iunie 1801 avea, însă, si o altă semnificație majoră, constând în aceea că ea confirmă "Russia's continued hegemony over Denmark and Sweden" (s. Ven.C.)13. Acutizate de tentativa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
464. 41 Cf., instrucțiunile date lui de Caulaincourt, ambasadorul Franței la Petersburg, datate 1-2 noiembrie 1807, în Dimitrie A. Sturdza și C. ColescuVartic, op. cît., p. 657. 42 Ibidem. 43 Ibidem, p. 656. Inițial, Danemarca a adoptat o poziție de neutralitate față de Suedia și de conflictul franco-englez, extins și în Marea Baltica. Atitudinea ei s-a modificat, însă, radical, după ce o flotă engleză a bombardat Copenhaga, între 2 și 7 septembrie 1807, si a capturat flotă daneză. Ca urmare, la 31 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de alegerea lui Bernadotte că moștenitor al tronului Suediei. În miopia sa politică, Napoleon nu a fost capabil să valorifice atuul extraordinar pe care il dobândise împotriva Rusiei și, chiar, a Angliei. El a refuzat să acorde Suediei statutul de neutralitate, forțând-o să aplice blocada continentală împotriva Angliei. Această măsură a sporit, însă, motivele de iritare ale cercurilor conducătoare ruse împotriva 105 Cf., scrisoarea adresată de Bernadotte lui Napoleon, la 20 octombrie 1810, în E. Carlson, Karl Johans utrikespolitiska program
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ar fi fost restrânse, acțiune împotriva căreia nu s-ar fi putut opune, atunci, datorită faptului că era încă angajată în războiul cu Franța 172. Colaborarea Rusiei nu a dat, însă, rezultatele scontate de Napoleon Bonaparte. Așa cum s-a constat, Neutralitatea Armata, îndreptată contra Angliei, s-a destrămat, creând posibilitatea reactivării relațiilor dintre Rusia și Marea Britanie, în detrimentul Franței. Redeclanșarea războiului cu Anglia, la 22 mai 1803, a pus din nou Franța în fața necesității de a neutraliză, cel putin, Rusia, cu ajutorul Prusiei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Coaliții, Edouard Driault, Austerlitz, p. 195 și urm. 174 Cf., ibidem, p. 277. puțin o parte a spațiului german 175. Iată, deci, tot atâtea cauze care au fost considerate de cercurile conducătoare prusiene că impunând necesitatea abandonării politicii lor de neutralitate, practicată, cu strictețe, până atunci, pentru una activă, alături de noua Coaliție antifranceză, cea de a patra, constituită de Anglia și Rusia 176. Cum operațiunile militare împotriva Prusiei puteau fi extinse până în Polonia, "la question polonaise allait se poser devant l
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
favorizeze interesele Suediei, în defavoarea Rusiei 252. Tensiunile diplomatice declanșate în cadrul celei de a doua Coaliții antifranceze au blocat, însă, pentru câtva timp, accesul Mării Britanii în Marea Baltica și în Nordul Europei. Deoarece, reconstituirea, din inițiativa Rusiei, a coaliției antiengleze, denumită Neutralitatea Armata, la care au aderat Danemarca, Suedia și Prusia, în condițiile discutate, deja, în paginile anterioare, a determinat blocarea comerțului englez în Marea Baltica. Reacția Mării Britanii a fost, cum s-a constatat, promptă și dura, prima lovitură fiind îndreptată împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
o forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei de către fiul său Alexandru, la începutul lunii aprilie 1801, au creat condițiile necesare restabilirii raporturilor anglo-ruse, în parametrii în care evoluaseră până la sfârșitul anului 1799. Pe masura ce contradicțiile ruso-engleze se estompau, în aceeași măsură, sau, poate, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
din cauza disputelor legate de apartenență Norvegiei la una dintre ele. Ca urmare, după încheierea, e drept, forțată, a armistițiului cu Anglia, la 8 aprilie 1801, Danemarca și-a reconsiderat politică față de acest stat, renunțând, deci, la calitatea de membră a Neutralității Armate. În schimb, Suedia a încercat să împiedice destrămarea acelei Coaliții, în speranța că, la adăpostul ei, va avea răgazul pregătirii diplomatice și militare, în vederea tranșării, în favoarea sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în favoarea sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în acest scop, sprijinul Franței, în schimbul căruia îi oferea colaborarea împotriva Angliei, a pus, însă, în mod clar în evidență incompatibilitatea Suediei cu calitatea de membră a Neutralității Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Armate. Planul suedez de a determina Danemarca, chiar și prin forță armelor, să cedeze Norvegia, care a fost dezavuat, cu promptitudine de către Rusia, vechea aliata a Danemarcei, a constituit, de altfel, și ultimul episod din istoria atât de efemera a Neutralității Armate 253. Încordate, până la sfârșitul ultimului deceniu al secolului al XVIII-lea, relațiile suedo-ruse au intrat într-o perioadă de acalmie consacrată, așa cum am menționat, de tratatul de alianță defensivă, încheiat de Suedia cu Rusia, la 18/29 octombrie 1799
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
complètement de l'Italie, presque complètement de l'Allemagne"293. Mai mult chiar, pe masura ce armatele franceze înaintau spre Polonia, în urmărirea celor ruse, Austria riscă să piardă și posesiunile sale poloneze, recte Galiția 294. În acele condiții, Austria a preferat neutralitatea, sustrăgându-se presiunilor lui Napoleon de a i se alătură împotriva Rusiei, invocând tocmai temerea față de represaliile acesteia din urmă și, pe cale de consecință, "de compromettre să situation en Galicie"295. Cu toate acestea, Austria și-a luat măsuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]