2,731 matches
-
pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de pâine și teascuri, beneficiau și de scutiri de impozite. În general nobilimea era ostilă schimbării și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. Totuși nobilimea nu era o castă închisă ci o elită deschisă, acceptând deseori alianța cu burghezia, dacă acest lucru ducea la întărirea puterii sale economice. De altfel, puteai deveni nobil fie prin favoarea acordată direct de rege, fie cumpărând anumite slujbe. Deși
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
fără sfatul consiliului său; formula „le roi en son conseil” exprima acest aspect. Respectând acest principiu, aparatul administrativ al statului francez în perioada vechiului regim a evoluat de la un sistem feudal clientelar, la un aparat administrativ complex, format din membrii nobilimii vechi, ai nobilimii cancelariei („noblesse de robe”) și din profesioniști ai administrației. La sfârșitul Evului Mediu, sub Carol VIII și Ludovic XII, consiliul era format din membri aparținând aproximativ unui număr de 20 familii nobile cu o mare influență; în
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
său; formula „le roi en son conseil” exprima acest aspect. Respectând acest principiu, aparatul administrativ al statului francez în perioada vechiului regim a evoluat de la un sistem feudal clientelar, la un aparat administrativ complex, format din membrii nobilimii vechi, ai nobilimii cancelariei („noblesse de robe”) și din profesioniști ai administrației. La sfârșitul Evului Mediu, sub Carol VIII și Ludovic XII, consiliul era format din membri aparținând aproximativ unui număr de 20 familii nobile cu o mare influență; în perioada lui Francisc
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
era în subordinea unui "Grand maître de France", iar de la sfârșitul secolului al XVII-lea, aceasta are statut de minister. La sfârșitul secolului al XVII-lea, aparatul administrativ era format astfel din următoarele posturi, din care majoritatea erau deținute de nobilimea de cancelarie: În Evul Mediu administrația domeniilor regale era organizată în teritorii denumite "bailliages" sau "sénéchaussées" (în funcție de regiune), dar la începutul Epocii Moderne rolul acestora a scăzuti, un "bailliage" fiind doar o judecătorie. Începând cu secolul al XVI-lea rolul
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
al claselor superioare. Cu toate că teoretic aveau dreptul de a refuza un edict regal, acesta putea fi impus de rege, reducând astfel puterea reală a parlamentelor. Instituția reprezentativă a regatului era Stările Generale care reunea cele trei stări ale regatului (clerul, nobilimea și starea a treia) precum și stările provinciale. Stările Generale puteau fi convocate în situații de criză sau erau convicate de părțile nemulțumite de prerogativele regale, dar puterea reală a stărilor era limitată. Disensiunile existente în cadrul adunării făcea ca activitatea acestora
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
o perioadă de 6 ani, dreptul de a colecta taxe în numele regelui. Principalii colectori erau cunoscuți ca „fermiers généraux”. Una dintre principalele surse de impozitare era taxa numită „taille”. Aceasta era o taxă directă, anuală, plaătită de toată lumea cu excepția clerului, nobilimii, ofițerilor coroanei, militarilor, magistraților, profesorilor universitari și studenții acestora și anumite orașe (orașe libere) cum ar fi de exemplu Parisul. Clasificarea regiunilor în „pays d'élection”, „pays d'état” și „pays d'imposition” era legată direct de modul de prelevare
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Franța avea 14 arhiepiscopii (Lyon, Rouen, Tours, Sens, Bourges, Bordeaux, Auch, Toulouse, Narbonne, Aix-en-Provence, Embrun, Vienne, Arles și Rheims) și 100 bishoprics; iar până în secolul XVIII numărul acestora a crescut până la 139. Nivelele superioare ale ierarhiei bisericii franceze aparțineau predominant nobilimii vechi și familiilor nobile din curtea regală, numeroase posturi devenind posesiuni ereditare "de facto". Pe lângă posesiunile personale ale acestora, ei controlau astfel și fiefurile bisericii în care exersau dreputri feudale laice. Rolul plitic al bisericii era exersat în calitate de primă stare
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
astfel papalitatea de puterea de control a bisericii franceze. În 1515, Francisc I semnează o nouă înțelegere cu papa Leon al X-lea prin care dreptul de numire al candidaților îi revine regelui, aceștia fiind aprobați de papalitate. Prin aceasta nobilimea câștigă treptat controlul asupra bisericii, în detrimentul clericilor tradiționali. Cu toate că nu plătea taxa cea mai importantă, „taille”, biserica era obligată să plăatească coroanei o taxă numită „don gratuit”, pe care biserica o colecta din rândul clerului, taxă numită la rândul ei
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
meserii destinată copiilor soldaților, care, în 1788, devine "l'École des Enfants de la Patrie", aflată sub protecția regelui. Paralel, își urmează cariera militară: colonel al regimentului de cavalerie La Rochefoucalud-Liancourt, este brigadier de Dragoni în 1781. Ales fiind deputat al nobilimii în Stările Generale, pentru "baillage"-ul din Clermont, i se atribuie un cuvânt faimos, pe care l-ar fi pronunțat, la 12 iulie 1789, la întrebarea lui Ludovic al XVI-lea: El ar fi răspuns: Președinte al Adunării Constituante după
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt () [Corola-website/Science/312272_a_313601]
-
Francilor sub Robert, deținând părți mari din Neustria. Dinastia Carolingiană a încetat să conducă Franța după moartea lui Ludovic al V-lea. După moartea lui Ludovic al V-lea, fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet, a fost ales de nobilime rege al Franței. Hugo a fost încoronat la Noyon pe 3 iulie 987, având suportul deplin al Împăratului Sfântului Imperiu Roman Otto al III-lea. Odată cu încoronarea lui Hugo, o nouă eră a început pentru Franța, iar descendenții lui au
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
i s-a decernat Premiul Stalin. În 1928 devine membru al Academiei de Științe a RSS Belarusă, iar în anul următor al URSS. Alături de Yakub Kolas, este considerat întemeietorul literaturii belaruse moderne. S-a născut într-o familie ce aparținea nobilimii sărace. După absolvirea școlii elementare, intră ca profesor particular undeva în regiunea Malagecina. În perioada 1903 - 1904, scrie câteva poezii sentimentale în limba poloneză. Abia în 1904, în contextul renașterii sentimentelor naționale, scrie primele sale poezii în belarusă și aceasta
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
adusă de la Paris, donată de acesta societății). La 4 octombrie 1869, a fost ales judecător onorofic de ocol; la 28 octombrie 1869 - președinte al Congresului judecătorilor de ocol din ținutul Bălți. A dominat viața publică de aici, aflîndu-se în fruntea nobilimii bălțene din 1888 pînă la 1896. O bună perioadă de timp a condus fracțiunea locală a Partidului Național Moldovenesc. Admirator frecvent al medicinii, a construit spitale în Bălți și la Flămînzeni, înzestrîndu-le în stilul sanatoriilor moderne din Apus. A prețuit
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
militari sovietici din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Rokosovski s-a născut în Varșovia, pe atunci parte a Imperiului Rus după numirea tatălui său în funcția de inspector al Căilor Ferate din Varșovia. Familia Rokosovski făcea parte din nobilimea poloneză și de-a lungul timpului a produs mulți ofițeri de cavalerie. Cu toate acestea, tatăl lui Konstantin, Ksawery Wojciech Rokosovski a fost un funcționar al căilor ferate din Rusia iar mama lui de origine rusă a fost profesoară. Rămas
Konstantin Rokosovski () [Corola-website/Science/311026_a_312355]
-
noua provincie cucerită urma să fie condusă de către un guvernator numit de către Curtea de la Viena, la propunerea dietei precum și de către un comandant militar. Cât privește populația românească, ea urma să rămână și pe mai departe în vechea stare de iobăgie, nobilimii asigurându-i-se vechile privilegii. Ca urmare a trecerii țării sub o nouă stăpânire, în pragul secolului al XVIII-lea în istoria Racoviței se înscriu două evenimente: Se știe că prin diploma andreană din anul 1224, sașii au fost îndreptățiți
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
care îl citează și în alte lucrări ale sale. În momentul în care Soledad este bolnavă îl roagă pe John să-i citească un pasaj din romanul "Les Célibataires". Alegerea acestui roman, care descrie declinul inexorabil al unor membri ai nobilimii de provincie, incapabili să se integreze în lumea contemporană este neașteptată. Dar pasajul pe care Soledad îl solicită este al morții unuia din personajele principale ale romanului, Léon de Coantré. În acest pasaj, Léon o roagă pe bucătăreasa sa, Mélanie
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
guvernul încearcă să obțină sprijinul supușilor săi asociindu-l la deciziile sale. Se tratează de reunirea Stărilor Generale, dar Guise temându-se să nu fie dați la o parte din cauza impopularității lor, se opun. Sub presiunea reginei-mame acceptă să consulte nobilimea. Așa are loc Asambleea Notabilior între 21 și 26 august la Fontainebleau. Prinții de sânge și conetabilul Montmorency sunt chemați pentru a-și ocupa locul în consiliul regelui. La această asamblee amiralul Coligny, viitorul lider al protestanților, citește în fața curții
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
că intenționează să respecte tratatul. În același timp guvernul trebuie să plătească despăgubiri tuturor celor care își pierduseră bunurile din cauza războiului. A trebuit să negocieze cu autoritățile spaniole destinul prizonierilor de război deținuți de ambele părți. Mulți gentilomi din mica nobilime rămân în închisoare, deoarece nu pot plăti răscumpărarea. Ca niște simpli soldați, sunt condamnați să vâslească pe galerele regale. Dacă s-a semnat un acord de eliberare reciprocă între cele două țări, Spania s-a dovedi puțin umană, deoarece nu
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]
-
bate monedă. Trimișii regelui nu puteau călca pe moșiile lor fără învoirea proprietarului, nici măcar pentru a urmări un ucigaș. Seniorii au devenit, astfel, adevărați suverani pe moșiile lor. Suveranitatea, adică puterea supremă care aparținea statului, s-a fărâmițat în folosul nobilimii laice și al așezămintelor bisericești posesoare de feude. Principalele ocupații ale nobililor erau războiul, serbările militare și vânătoarea. În timp de pace, se organizau adesea turniruri (întreceri cavalerești în care participanții își dovedeau măiestria în mânuirea armelor). Vânătoarea era un
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât o dată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale. Țărănimea, partea cea mai numeroasă a sociețătii feudale, era împărțită în mai multe categorii, în funcție de statutul social și, desigur, de avere. În fața abuzurilor și violențelor, țăranii nu aveau niciun mijloc legal de apărare. Nemulțumirea acestora, manifestată prin răscoale, a
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
numite hanse. Cea mai puternică era Hansa germanică, formată de negustorii din regiunea Mării Baltice, în secolul al XII-lea. După cucerirea Transilvaniei de către maghiari, s-au găsit față în față nu două neamuri, ci două clase sociale: nobilii și țăranii. Nobilimea românească din Ardeal, încetul cu încetul, s-a maghiarizat, trecând la catolicism, sau a coborât în rândul țăranilor, dar în secolul al XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca și cei maghiari
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
XVI-lea ea exista încă sub denumirea dată de maghiari de "nemeși". Nobilii români, ca și cei maghiari, aveau dreptul de a-i judeca pe țăranii supuși și de a merge călare la război. Începând cu secolul al XIV-lea, nobilimea românească din Ardeal , printr-un lung șir de deposedări și nesocotiri ale statutului ei, a început să decadă. Cauza dispariției ei a costat în primul rând în religia ortodoxă a românilor. Regalitatea maghiară nu recunoștea titlul de nobil decât catolicilor
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
teritoriului de mine (muniții), aparținând de Comandamentul militar din Leitmeritz. În 20 noiembrie 1917, Dionisie Florianu este avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) și onorat ca Ofițer al Ordinului Franz Joseph. În anul 1918 este trecut în rândurile nobilimii cu predicatul de ""von Oltrákovicza"" (""de Olt-Racovița"") de împăratul Carol I al Austriei. Posesor al mai multor decorații și medalii, este pensionat din nou la 1 decembrie 1918, La începutul anului 1919 Florianu a fost ridicat în România la gradul
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
purces din Chișinău în expediția lor spre Prut. La sfîrșitul iernii aceluiași an, s-a produs un puternic cutremur care a avariat mai multe case în Chișinău, Tighina și Cetatea Albă. La 12 august 1822, a fost deschisă Adunarea deputaților nobilimii din Basarabia. Tot în acest an, țarul aprobă decizia Consiliului de Miniștri privind scutirea coloniștilor bulgari și germani, stabiliți în regiune, de plata taxei catre stat pe lemnul adus din Herson pentru a-l utiliza la construcția caselor personale și
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
jumătate din proprietățile funciare aparțineau țăranilor, Basarabia în acest se diferenția cardinal de guberniile vecine și era similară cu regiunile cernoziomice din nordul și centrul Rusiei, Kursk, Orel, Tula, Riazan. Din categoria terenurilor private, mai mult de jumătate aparțineau boierimii/nobilimii. În Basarabia multe terenuri aparțineau mănăstirilor și altor instituții religioase. În perioada inițială, atât româna cât și rusa au fost limbi folosite de administrația locală. Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, de asemenea, obținînd permisiunea pentru deschiderea unui seminar și o tipografie, biserica din
Gubernia Basarabia () [Corola-website/Science/311853_a_313182]
-
Faza aceasta de siguranță te costă timp, dar este foarte eficientă, pentru că trupele defensive le vei folosi tot timpul. Dacă ai o apărare sănătoasă de cel puțin 1200 de luptători cu spada și 1200 de lăncieri, poți începe să formezi nobilimea și trupele ofensive. Locul ocupat în cadrul tribului Întemeietorul tribului Face un anume jucător fondatorul tribului. Prin aceasta, el dispuse de toate drepturile în trib: poate dizolva tribul, schimba numele triburile și poate schimba drepturile celorlalți jucători. Nu trebuie niciodată oferit
Triburile () [Corola-website/Science/312268_a_313597]