2,833 matches
-
ochii mari și melancolici ca ai mei. Am avut o zi plină. Salonul s-a umplut de vizitatori și de flori. Părinții Elsei s-au plimbat toată ziua între patul fiicei și nursery. Sosiră rude îndepărtate și prieteni apropiați. Bunica Nora vorbea, îi întreținea pe vizitatori, stabilea asemănări cu tine. În pauzele dintre o vizită și alta aranja lucrurile din salon, dulcețurile, florile în vaze. Manierele ei, ca întotdeauna, prea grijulii, o deranjau pe Elsa, care stătea pierdută în pat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care stătea pierdută în pat, cu mâinile încrucișate pe umflătura burții și brățara de gumă roz la încheietura mâinii. Când îmi întâlnea privirea, ridica din sprâncene și mă implora cu ochii să o eliberez de mama ei. O luam pe Nora de braț și o duceam la barul clinicii. Tu fuseși pusă la sân. Mă aplecam asupra Elsei și o ajutam să te așeze corect. Păreai mult mai expertă decât noi, știai deja totul. Prindeai sfârcul, sugeai, apoi adormeai. Rămâneam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Leslie Gold „Mai era și problema celui de-al doilea act șal dramatizării Jurnalului Annei Frankț, care stagna... Pe 8 septembrie, după repetiție... șscenariștii, regizorul și producătorulț au găsit soluția: domnul van Daan va fura niște pâine.“ Adevărații Nick și Nora: Frances Goodrich și Albert Hackett, scenariști pentru teatru și film clasic, de David L. Goodrich 11tc "11" C ând am ajuns acasă în seara aceea, Madeleine purta un costum de lână neagră, tocuri înalte, care îi alungeau gambele ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care erau imprimate cuvintele DR. WAHRHAFTIG - DR. EITAN SPECIALIȘTI ÎN GINECOLOGIE. Ca de obicei, se simți iritat de construcția de frază pe care limba ebraică n-o suporta. Și bombăni furios: Atunci să n-o suporte. Ei, și ce. Oare Nora, singura fiică a lui Wahrhaftig, soția lui Gad Eitan, care fugise În urmă cu zece ani cu poetul-invitat din America Latină, avea vreodată accese de nostalgie? Mustrări de conștiință? Sentimente de rușine și vină? Aici nu se vorbea niciodată despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care bătrânul Îl lăsase „iubitului meu nepot, fericirea sufletului meu, Israel Dimitri, fiul lui Theodore și al Yaelei Tobias, care Îl va primi În deplină proprietate la Împlinirea vârstei de optsprezece ani, iar până atunci custode va fi scumpa mea noră, doamna Yael Nomberg Nisan Tobias, născută Levin, care va beneficia de dobânzi, capitalul aparținând nepotului meu“. Se mai dovedi din anexă că de-acum Încolo Fima avea să fie unicul proprietar al unei Întreprinderi producătoare de cosmetice de dimensiuni medii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în secret pe socrul meu ca sa aflu unde mergea în fiecare după-amiază atât de pus la punct nu mai suporta amânare. Eram așa de emoționată, chiar speriată - ce tărăboi ar fi ieșit, dacă s-ar fi dat în vileag că nora își spionează socrul! Și totuși, într-o după-amiază de primăvară, m-am postat pe o străduță laterală și am așteptat să se arate, îmbrăcat de sus până jos în negru, cu pălărie și pardesiu. Era răcoare și umezeală, pentru că plouase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de a străbate prin lume pe un drum greu, dar fără ocoliri păgubitoare. Drumul mi-l deschid cu coarnele și rumeg gândul sinuciderii numai când rămân în urmă”. ...Și fiindcă veni vorba de sinucidere, Ferdinand Sinidis îmi vorbi de domnișoara Nora, care ocupase până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
întotdeauna să desprind vreun tâlc din graiul ei lipsit de nuanțe. Privirea ei stranie și dezolată nu găsea niciodată obiectul potrivit de care să se prindă. Cercetam cu falsă nepăsare, chipul pământiu, nasul lustruit, și părul ei verde. Cred că Nora se simțise profund neconsolată din cauza chipului ei șters. Era însă fotogenică. Pe deplin conștientă, se fotografia des, mărindu-și copiile. Semăna în unele cu o celebră tragediană, iar în celelalte poze, putea să fie ușor confundată cu o frumoasă vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe ecran sau pe scena teatrului. Eram poate singurul în pensiune, care îmi dădeam seama că fotografiile izbuteau numai fiindcă le lipsea culoarea verde a părului și cea verde pământie a chipului ei ca de moartă. Cu toate că urma conservatorul regulat, Nora nu se producea în sufrageria comună, unde se improvizau de obicei spectacole variate și de multe ori interesante. Ida Wüst, pe atunci actriță de periferie, fără angajament, își înspăimânta copilul, un băiețaș de șapte ani, cu țipătul patetic din „Elga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea împăca ușor cu asemenea spectacole. Vladimir Beral cânta la pian faimosul menuet de Paderewsky. Eva îl fredona cu buzele strânse, în timp ce doamna Pipersberg juca în cărți cu bărbații, îmbrăcată decent și învăluită într-o demnitate de veritabilă marchiză. Singură Nora nu ceda insistențelor. Se așeza retrasă, cuminte, îmbrăcată cenușiu sau în culori apropiate de această nuanță, alături de Mariana, o studentă felină, cu părul ca de cânepă, cu toate trăsăturile feței compromise, mlădioasă ca un bici de lux și albă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră, cuvântul meu greu și usturător, ce trebuia să-i ardă inima, ricoșă în ultima secundă, izbind mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi se mai risipească niciodată. ...Nora s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mortal pe Nora: O rugai pe aceasta să-mi dăruiască o șuviță din părul ei „atât de verde”, s-o port în sân, ziua și noaptea, pentru ca să am și eu o speranță, care să nu mi se mai risipească niciodată. ...Nora s-a otrăvit cu gaz aerian, urmă distrat Ferdinand Sinidis, și toată pensiunea crede că eu port o bună parte din vină, după felul cum s-a desfășurat tragicul ei sfârșit. Căci în ultima scrisoare de două rânduri, scrisă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pensiunea crede că eu port o bună parte din vină, după felul cum s-a desfășurat tragicul ei sfârșit. Căci în ultima scrisoare de două rânduri, scrisă cu creionul și înfiptă cu un ac în scaunul de lemn al bideului. Nora spunea că moare pentru că are părul verde...” În nici un caz, însă, moartea ei nu poate să însemne un proces de conștiință, dacă ținem seama de cauzele absurde, născocite de amândouă fetele, dornice de liniște și grăbite să ne părăsească. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să fie destul de stringent de scurtă încât să arunce în aer barajul și să lase să curgă cantitatea mare de cuvinte acumulate în spatele lui. Iar Anna avea de gând să sufere în continuare din cauza exercițiilor de balet clasic. La madame Nora, în Place Pigalle, voia ea să învețe să facă piruete curate și să stea pe poante fără să se miște. La Paris am locuit la început în rue Alibert, în apropierea canalului Saint-Martin, unde se turnase unul dintre filmele noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
montane ale Tessinului licărind în arșiță, am hrănit-o pe Olivetti a mea cu capitole în care zăpada cădea peste zăpadă și Marea Baltică zăcea până departe sub un pod de gheață. Reîntorși la Paris, Anna dansa sub supravegherea severei madame Nora, în vreme ce eu scriam, dar eram cu o ureche pe direcția gemenilor. Când și când venea prietenul Höllerer, mâzgălea cu cerneală violetă cărți poștale ilustrate pe care le trimitea în toată lumea și-i cumpăra Annei o rochie pe care noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
r.) . Aluzie la două dintre romanele lui Johann Wolfgang von Goethe: Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, respectiv Anii de drumeție ai lui Wilhelm Meister Ăn.r.) . Günter Grass, Toba de tinichea, traducere din limba germană și cuânt înainte de Nora Inga, Editura Polirom, Iași, 2005 Ăn.r.) PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ceapa final bun.doc PAGE 226
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și în locul ei avea să intre The Female Eunuch 2. — Când o să-i pui un nume? m-a întrebat tata. A, tocmai i-am pus, i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat, a strălucit tata. Salut, micuța mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli?) Am botezat-o după bunica Maguire, nu după bunica Walsh. — A, am înțeles, a răspuns tata pe un ton puțin cam rece. — Dar al doilea nume o să fie Nora, am promis jenată. În nici un caz! ne-a întrerupt Helen. Pune-i un nume drăguț. Știu! Ce zici de Elena? Elena e varianta grecească a lui Helen, știi? —Taci din gură, Helen, a admonestat-o mama. E copilul lui Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
negru. Tata a privit-o câteva secunde exasperat, după care a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună, Kate Nora, a spus el, punând poate prea mult accent pe „Nora“. Se părea că încă nu mă iertase de tot. Tata și Helen au plecat. Mama, Kate Nora și cu mine am rămas în pat, savurând liniștea instalată odată cu dispariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună, Kate Nora, a spus el, punând poate prea mult accent pe „Nora“. Se părea că încă nu mă iertase de tot. Tata și Helen au plecat. Mama, Kate Nora și cu mine am rămas în pat, savurând liniștea instalată odată cu dispariția lui Helen. —Ei, i-am spus severă lui Kate, datorită mătușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună, Kate Nora, a spus el, punând poate prea mult accent pe „Nora“. Se părea că încă nu mă iertase de tot. Tata și Helen au plecat. Mama, Kate Nora și cu mine am rămas în pat, savurând liniștea instalată odată cu dispariția lui Helen. —Ei, i-am spus severă lui Kate, datorită mătușii tale Helen, ai avut parte de prima ta lecție apropo de cum trebuie tratați bărbații. Sper că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]