4,526 matches
-
neterminate, în încercarea lor de a-și depăși condiția de „case de țară” fără a căpăta însă aspectul unor locuințe urbane. Asemenea contraste sunt prezente de-a lungul uliței principale a satului, culminând cu noile termopane ale școlii, încadrată de noroaiele din curtea acesteia, în ton cu vechiul WC de curte, fără apă curentă și fără vreo legătură cu secolul și mileniul în care s-au montat aceste termopane. Oamenii locului, se strecoară printre cele două lumi, orientându-se cu greu
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la școală profesorii se schimbă în fiecare an, clasele la școală nu sunt încălzite, nu există canalizare, apă curentă, străzile nu sunt asfaltate (femeie, 32 de ani). Alții au apreciat că este destul de puțin european, pentru că „uitați și dumneavoastră ce noroi”, însă, comparativ, este considerat mai european decât multe alte zone din țară, exemplele apropiate fiind satele de pe deal care „nici curent electric nu au”. În opinia lor, un sat european ar trebui să îndeplinească aceste condiții și, în plus, „pe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
toate aceste fapte care înseamnă progres, „Tomșaniul este departe de a fi un sat european. Păi ar trebui să ne uităm numai la drumuri și la șosele care în afară sunt asfaltate, nu ca la noi pline de gropi și noroaie” (femeie, 57 de ani). Așadar, sintetizând, se remarcă, pe de o parte, că satul nu este considerat a fi european din cauza sărăciei oamenilor și a satului. Pe de altă parte, condițiile care fac satul neeuropean țin atât de infrastructură, care
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
două, trei mii de metrii pătrați” (primarul). Concluzii Tomșaniul își confirmă imaginea pe care ne-a prezentat-o încă de la început, de „sat al contrastelor”. Noul și vechiul stau față în față într-o simbioză cu accente suprarealiste. Termopane și noroi, televiziune prin cablu și WC-uri fără apă curentă. Oameni cu așteptări mari și realizări puține. Hoți de benzină și moraliști. Mulți moraliști, mai puțini morali... Prin părțile sale „bune” și în contextul ruralului românesc, Tomșaniul poate fi considerat totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
frumos curgătoare”. Am contemplat în schimb urâtul deghizat în hărnicie. Pentru tot ceea ce a însemnat deceniul opt, „macarale au râs în soare” cu tonul sinistru bine-cunoscut. Blocurile - numite de ardeleni „golumbării”- scufundau cartiere întregi în bezna angoasei difuze și în noroaiele spaimei. Țara avea nevoie de proletari și suflete moarte. Un cantor al unei biserici din Zărand își putea cu greu învăța nepoții de ce trag clopotele la sărbători sau ce înseamnă Crezul rostit la liturghie. Zilele de Paști, trăite la țară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poată relua fluxul natural. Astfel, corpul își recapătă echilibrul și este reinstaurată starea de armonie și sănătate. Dacă știți cum se procedează, este foarte simplu. E ca și cum ai lăsa să curgă apă curată într-o piscină stătută și plină de noroi. Dacă apa curge în flux continuu, piscina va fi curând limpede, plină de strălucire și prospețime. La fel de simplu, puteți lăsa forța vitală să vă curgă prin corp, împrospătându-vă și revitalizându-vă! Reflexologia și acupuncturatc "Reflexologia [i acupunctura" Reflexologia și acupunctura
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
dulgherul, domnule căpitan. Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de șanțuri, domnule căpitan! Ă Păgînul!... Ce tot strănuți atîta? Ă Oasele astea cam lasă praf, domnule căpitan. Ă Atunci, ia aminte: cînd o să mori, ai grijă să nu te-ngroape sub nasul celor vii. Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Cu dulgherul? A, nu... Adică... Faci o treabă foarte curată și, aș putea spune, extrem de nobilă, dulgherule. Sau te pomenești c-ai prefera să lucrezi în lut? Ă în lut, domnule? în lut? Păi, lutul e noroi. Să lăsăm noroiul, curățitorilor de șanțuri, domnule căpitan! Ă Păgînul!... Ce tot strănuți atîta? Ă Oasele astea cam lasă praf, domnule căpitan. Ă Atunci, ia aminte: cînd o să mori, ai grijă să nu te-ngroape sub nasul celor vii. Ă Cum ați spus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
N-au făcut NIMIC atunci. Nimica „reprobabil”. Pluteau În sfere prea Înalte Valéry, Gide, Proustă Cum pot ei să simtă pe alde Cimpoiașu, Măgură, Jimborian, oameni cărora regele, bancherii, moșierii și ceilalți ucigași și jefuitori le-au umplut gurile cu noroiul gropilor de obuze și sânge nevinovat. Mocirla Varticilor Îi desgustă, nu pentru că a existat, ci pentru că e scrisă. Oftează după Valéry, Gide, după Proust. Permanenți căutători de timpuri pierdute, cu toate declarațiile pline de vibrații În glas, gen Comedia Franceză
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbu sau din «mucigaiurile, bubele și noroaiele» lui Arghezi. Radu Petrescu spune textual că În operele poeților Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu și chiar ale lui A. Toma «se mai resimte Încă, și pare curios să regăsești procedeele lui Barbu, Arghezi sau Blaga». (Ă). D. Radu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
singur. E o ocupație compensatorie, care-l particularizează pe Marlowe între colegii de breaslă: după confruntările cu gangsterii, după ce a rezistat cu brio asalturilor femeilor fatale, detectivul își găsește echilibrul în interminabile partide de șah solitare. Dialogurile șfichiuitoare, amestecul de „noroi sclipicios” și sete de îmbogățire sunt, în deceniile de după primul război mondial, formule de existență cotidiană. Viața nu era, pentru mulți americani, decât anticamera Hollywoodului: o combinație de vis și iluzie. Literatura hard-boiled își avea, în acest context, propriul rol
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
n-a obosit să prelungească, în scrisori, firele unor pulsiuni existențiale abia sugerate în romane: Dacă a te revolta împotriva unei societăți corupte înseamnă că ești imatur, atunci Philip Marlowe este extrem de imatur. Dacă a vedea noroi acolo unde este noroi constituie un comportament social inadecvat, atunci Philip Marlowe are un comportament social inadecvat. Desigur, Marlowe este un ratat, și o știe. E un ratat pentru că n-are nici un sfanț în buzunar. Cineva care, fără să aibă vreun handicap fizic, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
comuniste. Dintre studenții care nu erau de partea lui Țurcanu a vorbit „Nutti” Pătrășcanu, probabil anume solicitat în acest sens. Pătrășcanu a fost prudent, explicând că toți deținuții doresc o reeducare, dar că ea trebuie realizată altfel decât împroșcând cu noroi în vechile credințe. După un scurt discurs în care a condamnat crimele antilegionare și acțiunile lui Carol al II-lea, Țurcanu l-a acuzat de ipocrizie, afirmând că din cauza lui stau în închisoare; astfel, s-a năpustit asupra lui, l-
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
puține din aceste cărți s-au bucurat de cronici sau recenzii; despre unele volume am aflat câte ceva din aceste radiografii. S-a mai scris despre două nuvele apărute în serial în Viața românească (Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Cișmele și Noroi de Ștefan Luca) ca și despre romanele Valea Fierului de Dragoș Vicol, Dulăii de Z. Stancu, Frații Jderi de M. Sadoveanu, Bietul Ioanide de G. Călinescu, precum și despre nuvelele lui Mircea Șerbănescu. Redăm în note49 adresa bibliografică exactă și fragmente
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ale Domniei Sale Ionuț Păr-Negru. În: Contemporanul, nr. 48 (373), 27 oct. - Mihai Gafița. - O temă importantă în nuvelele unui scriitor tânăr (Mircea Șerbănescu: „Biruința”). În: Viața românească, nr. 9, oct., 1953 - D. Carabăț - O schiță valoroasă (Ștefan Luca: „Cișmele și noroi”). Idem - Al. Săndulescu - C. Ignătescu: Mitruț al Joldii. În: Contemporanul, nr. 36 (351), 4 sept. 50. Silvian Iosifescu - G. Călinescu: „Bietul Ioanide”. În: Contemporanul, nr.52 (377), 25 dec. 51. Petru Dumitriu - Mai durabilă decât marmura. Idem, nr. 51 (376
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cu mii de animale. Se culca, ascultându-i cuvântul, se oprea sau își relua goana ghicindu-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el acel atașament amar născut la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apoi încă unul, întinse peste culcușul ăsta cald trupul absent al femeii. Apa din găleți era deja fierbinte. O îndoi cu apă din râu. Apoi dezbrăcă femeia, îi aruncă zdrențele în foc și începu să stropească trupul acela pătat de noroi și de sânge. Îl unse blând cu cenușă caldă încă, îl întoarse, îl spălă, mai aduse apă din râu, o puse și pe aceasta la fiert. La fiecare nou jet, mirosul înțepător de murdărie și de pământ se risipea un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
toate ziarele. Cuvântul care-i plăcea în mod deosebit lui Krasnâi în discursurile lui... De data asta, cei trei activiști se feriră de privirea inspectorului. Batum, tropăind pe loc, încerca, folosindu-se de una din cizme, s-o scuture de noroi pe cealaltă. Krasnâi își dregea glasul. Carasin își lingea buzele. Nikolai oftă și, fără să le lase timp să reacționeze, anunță pe un ton resemnat: — Dar, la urma urmei, dacă tovarășul Krasnâi hotărăște că e mai bine așa, eu nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
hârtoapele înzăpezite. Detonarea unui obuz suprimă toate zgomotele și astfel, în mijlocul tăcerii unei lumi dispărute, se văzu cu o privire exterioară și foarte îndepărtată („ca din cer“, avea să gândească mai târziu): trupul unui soldat în mantaua militară pătată de noroi, cu brațele în lături, cu fața spre cer, spre soarele acela frumos, de iarnă, care și-ar fi păstrat aceeași splendidă indiferență și dacă n-ar mai fi rămas nimeni în dimineața de decembrie. Era sigur că trăise clipele acelea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iernii l942, băgă de seamă că în timpul absenței lui lumea se schimbase. De acum înainte, dimineața, când își reluau corvoada de luptători, aveau soarele în spate. Iar seara, pe ultimii kilometri dinainte de oprire, cei mai anevoioși, când cizmele îngreunate de noroi păreau că prind rădăcini în pământ, soarele ardea în fața lor, spre apus, în direcția Germaniei. Ca și cum, pe câmpurile înghețate de lângă Moscova, punctele cardinale se inversaseră. Această inversare a soarelui fu pentru el o logică reconfortantă. Singura, în capriciosul haos al
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și cel al scoarței adăugau o notă stranie inscripției de pe panoul îngust, orizontal, pe care-l bătură în cuie în partea de sus a stâlpului: U.R.S.S. Era greu de închipuit că acolo, sub cizmele lor grele și pline de noroi, printre tulpinile ierburilor uscate, trecea granița, linia aceea punctată, invizibilă, pe care n-o văzuse decât pe hărți, la școală. Le luase aproape trei ani ca să ajungă aici, venind de la Moscova... Unii soldați se plimbau încolo și-ncoace, amuzați că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aliniat pe supraviețuitori în piața centrală a fortăreței, în fața soldaților germani, care-i observau cu o curiozitate zeflemisitoare. Combatanții clipeau în lumina puternică a soarelui, după lungile săptămâni petrecute în bezna cazematelor. Uniforma li se transformase într-o crustă de noroi uscat. Bandajele le erau pătate cu pământ și sânge, părul țeapăn lipit de frunte, buzele cojite de sete. S-ar fi spus că erau niște animale abia scoase la lumină, din vizuinile lor. Animalele astea pierduseră socoteala zilelor și nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
miște capul: văzură atunci că jumătate din obraz îi era carbonizată - aceeași suprafață neagră ca a zidurilor din cărămizi vitrificate de aruncătoarele de flăcări. Cu mare greutate se ridică într-un cot. Pe chipul acela făcut din piele calcinată și noroi, un ochi străluci, conștient și încă plin de bezna subteranelor. Ofițerul se aplecă pentru a prinde privirea aceea chioară. Pe fața arsă, buzele se mișcară. În loc de scuipat, un cheag de sânge brun se smulse din gura aceea și se strivi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acum câteva ceasuri, dar care par mai bătrâne cu câțiva ani. Din când în când, Marelst își îndoia genunchii, iar apoi, îndreptându-se cu greu, potrivea poziția rănitului pe care-l căra în spate. Sticlele ochelarilor lui erau stropite cu noroi, unul din brațele ochelarilor, rupt, fusese înlocuit cu un capăt de sârmă. Pavel privea ochelarii aceia, chipul acela, fără a zice nimic, uimit de disproporție: vânătaia aceea mare de pe bărbie, o vânătaie banală, aidoma celei pe care o poți căpăta
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care și-o imagina după cele povestite de funcționari. Plecă pe front, sperând să ispășească acea copilărească fericire. Însă primele lupte șterseră și amintirea rușinii și necesitatea de a se disculpa. Erau prea mulți morți, prea multe trupuri îngropate în noroiul câmpurilor, prea multe remușcări care se uzurpau unele pe altele: în ziua aceea, un rănit abandonat care întindea către el mâna plină de sânge, a doua zi, ofițerul care, ridicându-se la atac cu o secundă înaintea lui, fusese secerat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]