9,057 matches
-
iar în vacanțe se ducea cu vaca la pășune.Dar ... de când a plecat, și s-a însurat cu englezoaica, ne-a uitat de tot. Băiatul meu s-a respectat pe el. Îmi spunea, când era bine dispus, pe când stăteam sub nuc și beam un pahar de vin, că omul trebuie să se respecte el însuși, că dacă nu-o face, respectul pe care-l dă altcuiva n-are nicio valoare.“ S-a sculat de la masă, s-a închinat și cu lumânarea
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
am ce face. Trebuie să înaintez și trebuie să-mi descarc emoțiile : pe unde apuc și eu : ochi sau gură! Așa că merg în continuare printre lacrimi și stânci. Înot sub nivelul mării interioare. Sparg stelele de mare ca pe niște nuci. Poftim : aceasta este inima. Inima tristeților mele. În ea s-au îndesat toate : nașterea dragosta și moartea! Probabil că am o inimă mare, nu-i așa , domnule cititor! Și încăpătoare, doamnă cititoare? Și gingașă, ca o fetiță de grădiniță? Ba
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > STRADA CU NUCI ÎNCUIATE Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1224 din 08 mai 2014 Toate Articolele Autorului mergeam pe aceeași stradă și n-am învățat să vorbim să despărțim zicerea de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu
STRADA CU NUCI ÎNCUIATE de VASILE PIN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346909_a_348238]
-
de respirație lemnos și sferic jumătate de tu jumătate de eu ne închideam paralizate de singurătate de care nu știau să se descheie la șireturi cuvintele nu puteau fi extrădate sferic golul nu trebuia să iasă Referință Bibliografică: strada cu nuci încuiate / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1224, Anul IV, 08 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile Pin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
STRADA CU NUCI ÎNCUIATE de VASILE PIN în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346909_a_348238]
-
care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit în livada prunilor, apoi a strigat cu glasul pierdut la Florica, o vecină care trecuse pe lângă gardul casei, dar nu l-a auzit, ca-ntr-un târziu, târându-se mai mult mort decât viu, înpleticindu-se ca un om beat
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
rândul lor, înregistrează multiple diversificări, nealeatorii, sistematizate, spontan, de intuiția artistică și de dorul, de aspirația, de jalea și de tânjirea ce-o susțin. Astfel, semnele naturale pot fi telurice (piatra, lespedea, colina, ogorul, miriștea etc.), vegetale (brazii, plopii, fagii, nucul, pădurile, codrii, florile), animale (fluturi, păsări, zimbri - “suflete ale strămoșilor”), eterice (în general disforice: pâcla, bruma, ceața, umbra, ploaia, lumina, amurgul), astrale (obsesiva stea); cele culturale sunt legenda, basmul, colindul, balada, vitraliile etc. Iar cele lăuntrice sunt amintirea, visul, reveria
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
timidă, reticentă, retractilă, a lui George Drumur. Reproduc, în finalul prea succintului meu comentariu, una dintre poeziile cele mai calde și mai transparente, în care întunecatele ape freatice ale lirismului se luminează, elegiac, pentru câteva clipe: “Mă tot adun pe lângă nucul meu,/ Sădit de tata lângă poarta mare,/ Să-mi fie mai târziu, spre înserare,/ Pătul pentru tristețe - și arșeu.// Și oamenii mi-au spus curând, mi-au spus/ Să îmi ridic pe-aproape și-o amiază,/ Să-mi strâng cuvinte-alese
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
le-ai visat cândva, de n-ai visat.// Să nu ne mai despartă nori ploioși,/ Să nu mai plângi în somn ca o mireasă.../ Când florile se-apleacă și te lasă,/ Rămân tot tineri ochii tăi frumoși.// Și de sub umbra nucului privind,/ Mi-alunecă privirile pe ape;/ Ce ploaie-absurdă freamătă să scape,/ Să iasă din păduri încet murind.// Îmbătrânește nucul - e firesc.../ De după liniștea lui numai tata/ Mi-aruncă nucile din cuib de-a gata,/ Îi simt privirea-albastrului ceresc”. 2012, aprilie
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
în somn ca o mireasă.../ Când florile se-apleacă și te lasă,/ Rămân tot tineri ochii tăi frumoși.// Și de sub umbra nucului privind,/ Mi-alunecă privirile pe ape;/ Ce ploaie-absurdă freamătă să scape,/ Să iasă din păduri încet murind.// Îmbătrânește nucul - e firesc.../ De după liniștea lui numai tata/ Mi-aruncă nucile din cuib de-a gata,/ Îi simt privirea-albastrului ceresc”. 2012, aprilie 2 Referință Bibliografică: În căutarea sensului pierdut. Cuvânt despre poezia lui George Drumur / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎN CĂUTAREA SENSULUI PIERDUT. CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI GEORGE DRUMUR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346313_a_347642]
-
o mâncare rituală halva similar colivei de la românii creștini .Dimitrie Cantemir o numește Mâncarea zile celei de pe urmă , așir ași , denumire care pe insulă nu era utilizată 4/ Se face dintr-un rântaș de făină sirop de zahăr ars și nuci măcinate . Ea se împarte la 7 familii, dar întrucât mirosul ei este atât de tare încât se răspândește mai departe de 7 case trebuie să fie poftiți cu această mâncare rituală toți cei care poftesc. La cimitir merg numai bărbații
DESPRE OCUPAŢIILE, OBICEIURILE ŞI MORAVURILE LOCUITORILOR INSULEI ADA KALE de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 892 din 10 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346290_a_347619]
-
cât ne țineau plămânii: -”Primiți cu colindul? ” și-apoi începeam cu “Domn Domn, să-nălțăm” și “ La anul și la mulți ani!!! ” Nici nu mai simțeam gerul care crăpa până și pietrele... Când ne întorceam acasă, traistele erau doldora de nuci, mere, covrigi și colăcei... Iar în noaptea de Crăciun, ce bine mai era...Stăteam toți, la gura sobei, tata făcea friptura la grătar, tataia scotea vinul in ulcele și toți eram veseli și fericiți, povestind și gândindu-ne cu drag
AFLAT ÎN LUCRU) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346349_a_347678]
-
fug în pâmânt, când mai vii, dragă tată, pe la noi? de ce întârzii mereu și până când, aș vrea să te caut, dar unde s-apuc, te văd în vis aevea, te port în gând, mă uit la tine sub umbra de nuc. dorințele mele răstignite pe cruce, se fac poveste, un fel de abur ușor, mă doare clipa cea grea ce se duce, unde ești, tată, în ce ascuns colțișor? nu credeam c-ai să mori, dragă tată, priveam mereu la tine
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
de iarbă, pe coamele dealurilor, soarele se rostogolise în brazde. O tristețe amară mă bătea cu amurguri, Că n-am mai fost recunoscut de fântâni. Iubita se rotunjise de dor și subțire floare era în sufletul mamei și-n gând. Nucul îmbătrânise și dinții de frunze cădeau tremurând. Era liniște în prispa casei și eu mă miram de întrebările din solare. Mama cosea grădina în borangic și o durea privirea care nu ostenise căutându-mă prin țară. Și-n vise. Râul
ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346488_a_347817]
-
Ediția nr. 662 din 23 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului zâmbește toamnei! cum știi tu, cu palmele în șolduri, legată strâns la brâu și spune-i vorbe dulci, alint-o că e tristă, ea ți-a dăruit: gutui, mere și nuci și șterge-i, în batistă, năsucul ei răcit; pe mine m-amețește că mustul s-a acrit... zâmbește toamnei! vezi că plânge și tremură de frig, sărmana, că vântul șturlubatic dezbracă toți copacii, furându-le coroana și-o pradă pân
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
dezgoliți - prin crengile-ncâlcite tremură stele Din nori stoarce vântul săgeți de ploaie - burlanul cântă În livadă sunete prudente - cad fructele Tăcute păduri sfidând întunericul - stele prin arbori Ospăț de vrăbii-n vița de streșini prinsă- motan la pândă Bătrânul nuc și-a slobozit fructele - atât de singur! Râul din vale gerul i-a-mpietrit apa - luna captivă Bordeie de lut sub văl de promoroacă - vilele la fel Noapte de iarnă - în urma unei sănii stele sfărâmate Referință Bibliografică: Autori români de
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU,MARGARETA –ILDIKO (MARIKO) JUVERDEANU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348266_a_349595]
-
de undeva, de niciunde, o pasăre ascultă tânguirea lor. le adună firimituri de pâine din grâul luminii. absorb sărăcia paiului... în buzunarul de la piept, am peticul de visuri din care, bătăile gândului înfiripă o icoană. pe masa din lemn de nuc, pumnul aruncat ieri ascultă ritmul degetelor azi, deschis cât o scoică... Referință Bibliografică: o zi / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
la mal amintiri din clipe arzătoare. S-a întors poetul pe strada copilăriei și e o altă adresă pe casa lui bronzul toamnei sună în frunza viei și galbenul scrisorilor a trecut în gutui. ...Ceața timpului,val după val, peste nuci încet se lasă prin inimile oamenilor din satul natal trece poetul, amintire, spre casă. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Între două speranțe / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 323, Anul I, 19 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348426_a_349755]
-
duci? Azi așa, mâine așa, povestea și altora cum de nu se teme el să treacă el noaptea prin cimitir până într-o zi când s-au hotărât doi tineri să-i joace o festă. S-au ascuns după un nuc bătrân și când l-au văzut trecând și strigând: - Bună seara, Neacșule, ce mai faci, cum o mai duci? - unul din ei l-a strigat: pe nume: - Vino-ncoace măi Nicule, să mai stăm și noi nițel de vorbă. A
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
băutură, s-a îmbolnăvit, a căzut la pat și i-a fost din ce în ce mai rău. Tinerii s-au speriat, i-au făcut o vizită și au încercat să-i explice: - Nene Nicule, noi doi te-am speriat, ne-am pitit după nucul ăl bătrân, nu am vrut să-ți facem nici un rău și eu am strigat după dumneata: - Vino-ncoace, să mai stăm și noi nițel de vorbă, așasă știi, că noi am fost. - Mulțumesc măi copii, eu știu că voi vreți
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (29) de ION UNTARU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348446_a_349775]
-
peste ei cireșii, vișinii. Au urmat, perii și merii. Castanii au aprins lumânări la festin. Salcâmul și liliacul s-au îmbătat în mirosul propriu. Rușinoși, bujorii s-au bucălat din alb în roz și apoi în roșu aprins. Eu și nucul, n-am participat. Ne cânta cucul, iar noi superstițioși ne căutam de mărunțiș. N-aveam un chior. Te-am așteptat să vii. Știi, anul trecut, au tăiat mesteacănul. N-am avut cui spune durerea. Uite, Geani, galben-verde! și uite... foc
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Toate Articolele Autorului dacă aș fi femeie... durea-m-ar capul! mamă, ce ravagii aș face! m-aș păstra blondă, dacă aș semăna cu mama ori m-aș boi, dacă aș semăna cu tata, cu o fiertură de frunze de nuc, că n-aș vrea să fiu decât ecologică, cică. dar unghiile nu mi le-aș bagă în oja aia spurcată fiindcă vreau cu degetele mele să-ți sfârtec inima, ca o hienă; să-ți smotocesc carnea ta de mascul indiferent
DACĂ AŞ FI FEMEIE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 655 din 16 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345138_a_346467]
-
os. Doar somnul noroadelor adastă, Pe un întunecat și vitreg tărâm Aici adâncimea fulgerului e vastă Și mugurii îs îmbibați de caldarâm. Ne sunt zilele transparente ca o piftie Imperiul e împins la nesfârșit, Din cenușă nu mai învie Rădăcina nucului din tronul înverzit. Plouă pentru mine cu petale de îngeri, Clopotele bat în dungă unele înfrângeri, Sunt întoarceri efemere în călcâi, Alunecă pe lângă mine umbra nimănui. Mă simt pajură la marginea nopți, Fetele pun drug luna la porți Îmi alunecă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
Când buzele tale își etalează grația. Într-o apoteoza a poeților care scapă mileniul ce vine Nisipul se strecoară sub călcâiele mării Se gâdilă și cade în refluxul din sine Când ștergi cu rochia culorile mării. Mirarea încremenește pe fruntea nucului bătrân Spovedania mea nu se mai încrede în secunda revenirii Eu nu mai am timp să aman Veacul ce vine mă împinge în brațele nemuririi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografica: Apoteoza poetului / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
APOTEOZA POETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345183_a_346512]
-
iar în vacanțe se ducea cu vaca la pășune. Dar ... de când a plecat, și s-a însurat cu englezoaica, ne-a uitat de tot. Băiatul meu s-a respectat pe el. Îmi spunea, când era bine dispus, pe când stăteam sub nuc și beam un pahar de vin, că omul trebuie să se respecte el însuși, că dacă nu-o face, respectul pe care-l dă altcuiva n-are nicio valoare.“ S-a sculat de la masă, s-a închinat și cu lumânarea
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345164_a_346493]
-
unde stă,, pe o creangă de cer/ Cu mâna pe stele, / Cu alta pe inimă'' și privește cu ochii sufletului jocul în doi ,, pe ritmul gordunii''. În minte are înregistrate imaginile vieții de la sat : căldarea cu poame, hribele din făget, nucul bătrân din dealul Sărății, cimitirul, dar mai ales chipul mamei ,, din poza galbenă'', tâna Ana din ,, satul de la poale de rai''. Elementele lingvistice folosite cu meșteșug dau efect și autenticitate versurilor sale. El este mesagerul care face translația dintre haosul
MENUŢ MAXIMINIAN- UN POET AL METAFOREI, RECENZIE DE MIRCEA DOROŞI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345243_a_346572]