2,009 matches
-
a moșnenilor urlățeni , iar C. Brâncoveanu i-o confirma printr-un hrisov la 26 septembrie 1704. În gura Urlaților, în locul unde Cricovul Sărat scapă din strânsoarea dealurilor, a stat la 1711, în vară, Constantin Vodă Brâncoveanu, cu cea din urmă oștire a Țării Românești, mii de boieri, boiernași, ostași de curte și slujitori țărani. El a așteptat să vadă cum hotărăște norocul războaielor la Prut, ca să știe dacă rămâne cu turcii ori merge să se închine împăratului celui nou al muscalilor
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
Război, unde și-a desfășurat activitatea până în 1932, când este pensionat la vârsta de 54 de ani. În ciuda faptului că nu a fost avansat la gradul de general, distinsul ofițer rămâne pentru tot ce a făcut, o mare personalitate a oștirii române, recunoscută și asumată deopotrivă de tanchiști și artileriști.
Pandele Predescu () [Corola-website/Science/306093_a_307422]
-
nu este cert încă de unde provine numele de „Die Weiße Rose”. Acesta s-ar putea datora "Divinei Comedii" a lui Dante, unde sufletele celor drepți, înveșmântați în alb, formau un trandafir de aceeași culoare: „În chipul unei albe-roze acu/văzui oștirea cea de sfinți pe care/prin sânge Crist mireasa și-o făcu.” O altă sursă de inspirație o reprezintă poezia cu același nume de Clemens Brentano, dar și numele unei mișcări de rezistență olandeze împotriva spaniolilor. Hans Scholl însuși a
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
ajutor pentru campania pe care turcii urmau să o desfășoare în Ungaria. În timpul bătăliei de la Teișani s-a întâmplat un fapt memorabil: ginerele (și nepotul) Hanului Gazi Ghirai a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene. Provocarea a fost acceptată de Stroe Buzescu, care după o luptă crâncenă l-a învins pe tătar decapitându-l în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române. Din nefericire și Stroe Buzescu fusese rănit grav și a
Radu Șerban () [Corola-website/Science/304794_a_306123]
-
lentă. Pregătirea și dotarea armatei a fost unul dintre domeniile care au suportat cele mai semnificative reduceri bugetare în această perioadă. Dimitrie A. Sturdza, care era și ministru de război în 1901, justifica aceste reduceri, spunând că "decât o mare oștire nepregătită, este mai bine să avem una numai de 100.000 oameni, dar bine pregătită". Rezultatul după aproape 15 ani a fost doar că am avut o mică oștire de 100.000 de oameni dar nepregătită și neechipată. Trecuseră doar
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
război în 1901, justifica aceste reduceri, spunând că "decât o mare oștire nepregătită, este mai bine să avem una numai de 100.000 oameni, dar bine pregătită". Rezultatul după aproape 15 ani a fost doar că am avut o mică oștire de 100.000 de oameni dar nepregătită și neechipată. Trecuseră doar șapte ani de la răscoala din 1907, un eveniment care a avut un impact major asupra elitei politice românești, prin reliefarea necesității ca bazele pe care statul român era construit
Participarea României la Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/304763_a_306092]
-
cu orientare politică progermană) a fost numit ministru de război. A deținut această funcție până la 22 septembrie 1941, când i-a succedat generalului Alexandru Ioanițiu ca șef al Marelui Stat Major. În această calitate, a elaborat proiectul de trecere a oștirii la cadrul de pace și de refacere a acesteia după pierderile înregistrate în primul an de război. În 1941, după eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord, mareșalul Ion Antonescu a dat ordinul de a se extermina o parte dintre evreii
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
Portul ei, aflat la vărsarea râului Stirmon, se numea după așezarea tracă inițială "Eion" sau "Eunea Hodoi". "Aioneios" se numise probabil și râul. Atena încercase deja în anul 464/465 î.Hr. să cucerească ținuturile de pe coasta sudică a Traciei, însă oștirile ateniene au fost înfrânte atunci de tribul tracic al edonilor, în bătălia din Dabrescos. s-a predat în anul 424 î.Hr., în cursul războiul peloponeziac, fără a opune rezistență spartanului Brasidas, deoarece strategul și istoricul Tucidide ajunsese prea târziu cu
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
cu săgeți aprinse, turcii au câteva încercări nereușite de ieșire din mijlocul propriului lagăr și sînt cuprinși de panică. Spre dimineață, Baiazid reușește să facă o breșă și să fugă, lăsînd pe cîmpul de luptă cea mai mare parte a oștirii. Cavaleria lui Mircea, cunoscînd bine locurile, apare prima la locul luptei și atacă resturile armatei lui Baiazid, aflate în dezordine. Baiazid scapă cu greu, trecînd Dunărea pe la Turnu Măgurele, datorită cavaleriei turcești care reușește, în mod miraculos, să străbată, în
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
o răzbunare cruntă a maselor împotriva întregii boierilmi. În continuare, Tudor a apelat la bunele oficii ale reprezentantului țarului pentra ca „să binevoiască a mijloci la boierii oblăduitori ai Divanului, ei să poprească orice pornire de panduri și de altă oștire ce au cugetat a trimite împotriva norodului.” Tudor, după ce a înfrânt rezistența unora dintre ispravnicii de județe și a unor cete înarmate trimise impotriva sa de stăpânire, a preluat controlul asupra ăstirilor fortificate de la Strehaia și Motru, iar pe 4
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
Pe acest fundal, la 30 martie 1938 s-a emis un decret-lege prin care s-a instituit ca organism politic distinct. Conform decretului-lege, membrii Consiliului urmau a fi numiți prin decret regal, dintre actuali sau foști demnitari ai statului, bisericii, oștirii și ai curții regale sau din personalități de vază ale țării, numărul membrilor nefiind limitat. Consiliul își păstra statutul său consultativ. Membrii Consiliului purtau titlul de consilier regal, și primeau o indemnizație lunară de 50.000 lei. Aceștia au fost
Consiliul de Coroană () [Corola-website/Science/306318_a_307647]
-
animarum pervagantur in mundo, divina virtute in inferno detrude. Amen." Sfinte Arhanghel Mihail, apără-ne în luptă; împotriva răutății și a curselor diavolului fii-ne ocrotire. Ne rugăm cu umilință să-l certe pe el Dumnezeu; iar tu, căpetenie a oștirii cerești, pe satana și pe celelalte duhuri rele, care bântuie în lume spre pieirea sufletelor, izgonește-le în iad prin puterea dumnezeiască. Amin. Exorcismul solemn cuprinde următoarele elemente, potrivit ritualului romano-catolic din 1614 (ritualul a fost revizuit în 1999, dar
Exorcism () [Corola-website/Science/306448_a_307777]
-
care și Beghin, din armata generalului Anders. După câteva săptămâni de negocieri, patru soldați, între care Beghin, au primit o permisie din care nu s-au întors. la finele anului 1943, la varsta de 30 ani, caporalul Beghin a părăsit oștirea poloneză pentru a deveni comandantul Organizației Militare Naționale - Irgun Tzvai Leumi sau Etzel. El a început reorganizarea Irgunului. L-a numit ca adjunct pe Yaakov Meridor, și a restrâns comandamentul la trei persoane: Ben Eliezer, Eliahu Lankin și Shlomo Lev-Ami
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
continuă a situației internaționale, una dintre prioritățile guvernului a fost, din nou, întărirea capacității de apărare a țării. Premierul declara la Radio în martie 1940 că „Preocuparea supremă a întregii țări trebuie să rămână, și în decursul acestui an, întărirea oștirii și desăvârșirea apărării naționale [...] Guvernul nu are altă preocupare. Trebuie să desăvârșim fortificarea țării...” . Despre necesitatea mobilizării tuturor resurselor materiale și umane pentru apărarea țării, Gheorghe Tătărescu a vorbit, în termeni imperativi, cu ocazia întâlnirii de lucru avută cu primarii
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvând viața locuitorilor refugiați între zidurile lor. Dezvoltarea orașului Râșnov a avut mult de suferit din cauza poziției sale geografice. Drumul comercial care trecea prin trecătoarea Branului era și o importantă cale de invazie pentru oștirile dușmane, acestea pătrunzând in Țara Bârsei, intâlneau ca primă așezare mai importantă orașul Râșnov pe care deseori îl pustiau. Înfatisarea cetății a cunoscut până în prezent numeroase modificări. Imaginea contemporană totuși păstrează elemente arhitecturale care pot reconstitui istoria unei fortificații care
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
dispuși ca un corp de armată din ziua de azi. De asemenea, apar primele obiecte de bronz. A treia fosă e ceva mai mică și reflectă conceptul strategiei de luptă din timpul dinastiei Qin: comandantul și cartierul său general în spatele oștirii. Cu prilejul săpăturilor au fost descoperite nenumărate statui distruse sau sparte. S-ar părea că, imediat după moartea împăratului, coridoarele subterane au fost jefuite și distruse de căutătorii de comori sau chiar de răsculații în căutare de arme. Cu toate
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
făcut o impresie deosebită în Europa Occidentală. A fost și un militar prieput. În 798 a comandat o armată care a invadat Imperiul Bizantin, condus atunci de împărăteasa Irina. După ce l-a învins pe faimosul general Nicetas, și-a condus oștirea până în apropierea Constantinopolului, care a evitat cucerirea cu prețul unui tribut anual de 70.000 piese de aur. Urmașul Irinei, Nicefor I Genikos, încetează plata tributului, ceea ce provoacă o nouă invazie arabo-persană condusă de Harun-al-Rashid, care se încheie prin restabilirea
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute" se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o dublă interpretare: Ploscânea poate să fi fost contra sau de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen). Dar în cronică se specifică: "„Și acolo brodnicii erau cu tătarii, și acolo voievodul Ploscânea (...)”". Unii au făcut o traducere diferită: "„Și
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
Când acesta din urmă și-a anunțat decizia de a-l desemna ca moștenitor al puterii pe nepotul său, Synadenos, și nu pe Alexie care merita și, probabil, aștepta acest lucru, Comnenii au început pregătirile pentru răscoală, sprijinindu-se pe oștire și pe numeroasele lor rude cu influență la curte. În iarna anului 1081, Alexie a refuzat să conducă lupta împotriva lui Nikephor Melissenos, cumnatul său, care se răzvrătise. Prin acest pas, Alexie și-a atras asupra sa grave bănuieli din partea
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
își aduna armata pentru expediție în prejma zidurilor Constantinopolului. Într-un sfârșit, Botaniates și-a manifestat mirarea, în legătură cu efectivul ei prea numeros (el îi ordonase sebastos-ului să ia doar câteva detașamente). Alexie, râzând, i-a răspuns că, de la înălțimea turnurilor, oștirea din preajma unei cetăți pare întotdeauna mai mare decât în realitate. Dându-și seama că și-a pierdut deja încrederea împăratului, la începutul lui februarie, Alexie a vizitat casele partizanilor săi din Constantinopol (în primul rând, ale celor din mediul aristocrației
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
concursul lor, și, în noaptea de 14 februarie 1081, a fugit în Tracia împreună cu fratele său, Isaac, după ce tăiaseră picioarele cailor din grajdurile împărătești, pentru a evita urmărirea. Stabilindu-se în orașul Tzurullon din Tracia, frații au început să adune oștiri și să-i incite pe magnați la răzvrătire. Unul dintre primii care au fost invitați să participe a fost cezarul Ioan Ducas: "Noi am pregătit bucate drese, foarte bune, dacă vrei să împarți mâncarea cu noi, vino cât mai repede
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
socotelile cu normanzii. Alexie I a semnat pace cu selgiucizii, alianțe cu Veneția și cu regele german Henric IV. Asigurându-și, în felul acesta, un paravan diplomatic, basileul a condus armata romeilor în Dalmația, unde debarcase și asediase orașul Dyrrachion oștirea de 30.000 de oameni a cumplitului Robert Guiscard care avea ca obiectiv final, să obțină coroana imperială a Bizanțului. Asediul asupra orașului Dyrrachion trebuia să-i deschidă conducătorului normand drumul spre Constantinopol. Slavii din partea locului îi susțineau bucuroși pe
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
nu cadă în mâinile turcilor și ale pecenegilor. Căci, în afară de acea mulțime nesfârșită, care se află pe pământurile Imperiului, este așteptată, zi de zi, sosirea unei noi hoarde de 60 000 de oameni. Noi nu ne putem bizui pe acele oștiri, care ne au mai rămas, întrucât și acestea ar putea a fi ispitite de nădejdea jafului general. Așadar, acționați, cât mai aveți timp, ca nu cumva împărăția creștină și, ceea ce este și mai important, Sfântul Mormânt să fie pierdute pentru
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
O asemenea perfidie i-a îngrozit pe cumani, care au fugit mâncând pământul, fără a-și lua măcar recompensa cuvenită. După ce s-a răfuit cu pecenegii, Bizanțul a început, treptat, să schimbe defensiva cu ofensiva la frontierele sale răsăritene. Deoarece oștirea romee era slabă-kataphrakții erau puțini la număr, mercenarii nu inspirau încredere, iar milițiile stratiotice, practic, nu mai existau-Alexie, evitând bătăliile mari, îi ataca pe turci prin raiduri rapide, efectuate de detașamente mici, dar cu o mobilitate sporită. Bizantinii distrugeau și
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
compromis: să jure că vor respecta doar persoana împăratului și posesiunile lui. Alexie a iesit cu cinste din această încercare. Dând dovadă de șiretenia și stăpânirea de sine care-l caracterizau, iar, la nevoie, și de asprime, el a trecut oștirea cruciată pe malul anatolian, asigurându-se din timp de jurământul aproape al tuturor conducătorilor acesteia: Godefroy de Bouillon, Robert de Flandra și chiar Bohemund de Tarent (fiul lui Robert Guiscard). Numai lacomul conte de Toulouse, Raymond, nu s-a lăsat
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]