13,698 matches
-
aceasta Îl făcu să cadă pe gânduri și să-și spună cu o undă de tristețe: parcă poți se știi ce este in sufletul ei? Era un bărbat În vârstă, trăise și văzuse destule, și iată-l simțind Încă În obraz răsuflarea caldă a Eleonorei și un parfum rar, amărui, ieșindu-i furișat la lumină prin lobul delicat al urechii În care era Încrustat un mic cercel de argint. În adâncul ei era o rană și din ea curgea ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fix. Părinții săi erau la lătrat În Spania, iar el profita de absența lor și hoinărea prin oraș liber și fericit. Bătrânul Închise hubloul și deschise sasul. Potaia năvăli Înăuntru și Îi sări În brațe, Începu să-l lingă pe obraz mai Întâi, apoi pe frunte. Bătrânul se lăsa răsfățat. Chiuia de plăcere. Bucuria lui Însă nu interesa pe nimeni. Soarele era tot mai roșu, iar cerul tot mai mov. Zăpada de pe Dealul Crucii se Întuneca cu fiecare clipă. 2. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
licență poetică, dacă nu chiar un fals adevărat. Cu geniul, orice s-ar spune, nu-i de glumit. Continua să povestească știind prea bine că nici o povestire nu putea Înlocui cel mai banal gest. Acela, bunăoară, de a-i atinge obrazul, fruntea, părul. La sâni și buze nici nu se gândea, iar restul exista doar sub forma unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un porc... Da, un porc! Da' știi dumneata ce Înseamnă să pierzi un porc? Și nu un porc oarecare, ci Porcul, domnule! Ăla pe care Îl visezi un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins spre un nou leșin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă la poză și la numele de pe el. Bărbatul din oglinda șifonierului și-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii supți, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt. Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid și părea puțin bolnav. S-a încruntat la mine. Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să vezi. Am dus o mână streașină la ochi, dar asta institui un nou obstacol și mai multe pârâiașe abia formate începură curând să-mi șiroiască agitate de la capătul degetelor și să-mi șerpuiască sub glugă, scurgându-se apoi pe obraji și bărbie. Clipind, m-am străduit să îndepărtez cât mai multă apă posibil. Apoi am văzut ce era acolo și-am șovăit. Doamne, rostiră buzele mele. Cuvântul se născu mort și minuscul și fu măturat de-un val al furtunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e totuși ceva. Este ceva, ceva plin de căldură, pe care încă-l mai am. Stăteam în holul hotelului, cu rucsacul de excursionist aruncat pe un umăr, cu cușca de transport a pisicii în mâna cealaltă. Căldura dinăuntru îmi ardea obrajii și fruntea biciuite până atunci de ploaie, un șuvoi de apă mi se scurgea la picioare. Aveam ciudata senzație că tocmai căldura o făcea să se scurgă. Apa maronie de râu îndepărtându-se acum vlăguită de mine - pe moarte sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am fost acolo și e destul de neplăcut. — Da? zise ea și se înălță cu un centimetru doar întinzându-și gâtul. E așa cum se spune? Mașinile? Părea trecută cu puțin de cincizeci de ani, avea un păr roșcat-aprins, ochi luminoși și obraji roșii, care puneau în valoare o gură ca o inimă mare, dar aducătoare de belele. O gură de operă, mi-am spus, mare și plăcută. Am început să mă pricep la fețe. Primul pas e să vezi. — Păi, am greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
minte cât de departe. Împingându-mă în pereți, zdrăngănind clanțele. Punându-mă la încercare. Punându-mă la încercare și trecând testul - nici cea mai mică zdruncinătură nu se înregistră în lume. Nici o ușoară holbare a ochilor, nici o ușoară înroșire a obrajilor, o ușoară tresărire a gurii, o ușoară ridicare a sprâncenelor, nici măcar o învârtejire a sângelui în apă, absolut nimic. Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus și nimeni n-a simțit groapa peste care trecuserăm. Am zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
A fost... Măruntaiele mi s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e înainte de pilule. Nu-mi pasă de asta, nu-mi pasă de găurile și firele tale, treaba e aproape gata, mai trebuie doar să. Șșș, taci, o să te audă. Nimeni se întoarse din nou cu fața la mine. Ochelarii îi săltară pe obraji când gura i se lăți într-un rânjet uriaș, numai dinți maronii și gingii negru-purpurii. Scuze pentru asta, zise el. Apel în conferință. De la birou. Apelurile în conferință. Blestemul secolului XXI. Lichidul șiroia de pe el în bălți mici, maronii, în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înapoi în geantă. Poate reconstitui o persoană din compuși chimici și fire, o poate face să continue să se miște și să vorbească... miracolele științei moderne. Se așeză, punându-și din nou laptopul pe genunchi. Culoarea îi revenise parțial în obraji, pârâiașele de apă care curseseră din manșetele cămășii și pantalonilor se reduseseră la o picurare lentă. — Există anumite proceduri, experimente și așa mai departe care sunt vitale pentru ca angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
angajatorul meu să studieze pe deplin ludovicianul. În urma lor, vei ajunge să te bazezi, așa cum am ajuns eu, pe anumite substanțe chimice protetice. Nu e o soluție perfectă, dar este mai bună decât alternativa. Valul de greață se retrăgea decongestionându-mi obrajii și gâtul. Stomacul mi se liniști puțin și mintea începu să mi se limpezească. Totul, de când mă trezisem cu o stare de rău în patul de la hotelul Willows și până când găsisem drumul prin spital, la Nimeni și la oribila lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îmbrăcată în pantalonii de camuflaj și puloverul meu albastru și mare. M-am gândit la pielea ei sub atingerea degetelor mele, la coastele și la șoldurile ei. M-am gândit la părul ei negru și ud căzut peste ochii și obrajii și nasul și respirația ei și la sunetele pe care le scotea ea suflându-l, mișcându-l. Gândurile mă străpunseră ca niște ace încinse. — E aproape miezul zilei, spuse, văzând că mă mișc. De sub ambii saci de dormit, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o pauză. Hai să ne întindem o jumătate de oră sau mai puțin, să ne punem gândurile în ordine. — Da? — Altfel nu-ți dau cele cinci mii de lire. — A, făcu Scout, zâmbind, banii mei. — Uimitor, îți revine culoarea în obraji. Râse într-un fel suav. — Asta pentru că știi prea bine ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina cu un pleoscăit zgomotos. M-am încordat, gândindu-mă din nou la Nimeni și la capcanele din cartea lui, la luxofagi, franciscani și ludovicieni. Apoi am băgat de seamă că fața, obrajii mei erau uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de notițe ale lui Clio. Pic. Pic. Pic. Nici măcar nu-mi dădusem seama că plângeam. Apoi am închis ghidul lui Clio, am coborât de pe patul Primului Eric Sanderson și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ești? — Mda, tu? — Aha. — Probabil că l-ai fericit pentru un an întreg. — Ooo, probabil era îngrijorat c-o să ne fie frig. — Păi, a funcționat. Mă dor toate și sunt epuizat, dar nu mi-e frig. Scout mă sărută pe obraz. Dădu la o parte pătura și hainele, se ridică din patul nostru încropit și rămase în picioare, goală, pe punte. Picioarele ei, pântecele, brațele și fața i se înroșiseră toate din cauza soarelui de ieri, însă umbrele fantomatice ale vestei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înseamnă că eu sunt singura care trebuie să coboare în cușcă. M-am uitat la ea. — Vino-ncoace. Mă cuprinse cu brațele și eu am strâns-o tare la piept. — N-o face, am spus. — Trebuie, răspunse ea încet, lângă obrazul meu. Așa e scris, asta trebuie să urmeze. Mă sărută pe obraz. — Asta trebuie să se întâmple și amândoi o știm. Ciudat era că chiar o știam. Vederea, insula, Fidorous, Randle, chiar și ludovicianul. Tot ce mi se întâmplase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am uitat la ea. — Vino-ncoace. Mă cuprinse cu brațele și eu am strâns-o tare la piept. — N-o face, am spus. — Trebuie, răspunse ea încet, lângă obrazul meu. Așa e scris, asta trebuie să urmeze. Mă sărută pe obraz. — Asta trebuie să se întâmple și amândoi o știm. Ciudat era că chiar o știam. Vederea, insula, Fidorous, Randle, chiar și ludovicianul. Tot ce mi se întâmplase din momentul în care mă trezisem pe podeaua dormitorului, într-un fel pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rapid și... — N-a fost vina ta. — Vinciul s-a desprins pe nepregătite, eu am... — Eric, te rog. — Ce? — Ascultă-mă atent. Încerc să-ți spun ceva important, bine? Am privit-o. Ridică o mână și-o așeză tandru pe obrazul meu. — N-ai greșit cu nimic, spuse ea. Uneori lucrurile merg rău și nimeni nu poate face nimic să le îndrepte. Nimic din ce s-a întâmplat n-a fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ioana Androne, clasa a VII-a Liceul Tehnologic Nr.1 Mărăcineni județul Argeș profesor coordonator Androne Cristina Mamă, te rog, nu plânge, Când visul tău se frânge! Adună iar putere Să treci peste durere! Obrazul tău brăzdat, De lacrimi înecat, Tot tânăr mie-mi pare. Tristețea ta mă doare! Aș vrea s-aduc lumină Pe fața ta, senină, Să te văd fericită, Măicuța mea iubită!
Nu plânge. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana Androne () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_655]
-
atingé el burtă cu umérul. Ea parcé s-a aplecat și mai tare, și l-a Împins cu burtă În umér, si asta era parcé și mai plécut, si Șasa simți o moleșealé plécuté, și ar fi vrut sé-și lipeascé obrazul de burtă fetei mai mari și sé o strîngé cu mîinile. El simți gura ei cum i se apropie de ureche și degetele cum Îi trag ușor capul și simți aerul ei cald și buzele cum se mișcé: „Ai péduchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pédurile care se aflau departe de tot și nu se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
pas/ Și ceas cu ceas/ Croiau ostașii noștri drum/ Spre biruința de acum...” Și pas cu pas Și ceas cu ceas Croiau ostașii noștri drum Spre biruința de acum. Își scoase degetele din urechi și rémase cu ochii Închiși, cu obrajii roșii, cum Îi tinu cu palmele. Deschise ochii și se uité iar În carte. Îi Închise iar. Îi deschise și se uité iar În carte. Îi Închise... Îi deschise. Închise cartea, lésînd pixul În ea și o bégé, umflaté și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]